nite nite

nice lullaby!
waiting for Christmas... hoping I don't lose hope!

ceata... ruginiu

Frumoasa toamna asta... a venit oarecum pe nesimtite aici pentru ca frig a fost tot anul. M-am trezit intr-o dimineata si parcul era plin de ceata, soarele inca nu rasarise si mirosea a inghet. M-a izbit imaginea copacilor din parc cand a dat prima raza de soare... erau galbeni si rosii si verzi si ruginii toate adunate la un loc... Nu ploua decat noaptea, in fiecare noapte, la aceeasi ora incepe si se termina odata cu ivirea zorilor. In timpul zilei staluceste un soare de care nu am avut parte in timpul verii, vantul bate dinspre ocean si aduce cu el un aer inghetat care are miros de sare si de frig... E un fel de visare in aer si ultimii trandafiri incearca timizi sa infloreasca... Ma simt impacata cu mine, mai mult de atat nu am ce sa fac momentan... inca putin si lucrurile ar trebui sa o ia din loc. Pana atunci mi-a ramas melodia asta intepenita in minte : give us a little love
Zilele astea citesc Stieg Larsson - The Girl With the Dragon Tattoo, Millenium Trilogy. Daca aveti timp... merita!

red wine

am ajuns intr-un punct in care ma simt bine... e o stare pe care nu o pot descrie amanuntit dar ma simt impacata cu mine, cu tot ce se intampla in jurul meu. O fi si din cauza ca Radu e putin mai optimist, asta face ca lucrurile sa fie putin mai usoare pentru mine. O fi, daca nu de la ploaia care nu se mai tremina si frigul care s-a instalat peste noapte... poate de la cartile pe care le citesc... sau de la sticla de vin rosu desfacuta azi... nu stiu si sincer nici nu-mi pasa prea mult... mi-e bine... iar frigul si ploaia nu fac decat sa ne adune pe amadoi sub paturi asa ca... nu are decat sa ploua in continuare... noi avem tot timpul din lume sa ne iubim. aaa... mi-a ramas melodia asta blocata in minte... nu tine neaparat de starea mea dar imi place vocea ei foarte mult.

it comes back to me... the memories

rasfoiam dimineata printre bloguri si am dat peste melodia asta... m-am trecutfiori pe sira spinarii si amintiri vechi au inceput sa se ingramadeasca in mintea mea... nu reusesc sa-mi aduc aminte nimic concret dar stiu ca am ascultat melodia asta cateva saptamani in sir... si Dovlecel, care era mereu acolo...

anything could happen

i like this song... makes me feel better

wake me up when...

Septembrie luni a fost... sunt vreo patru ani de atunci, cam de pe cand e si melodia lui Brenciu. Acum e doar septembrie... si e o zi de luni.

Aici anotimpurile merg cumva de-an-doaselea... toata vara nu a stiut decat sa ploua si temperaturile nu au trecut de 15 grade. Acum ca a venit toamna a inceput sa se incalzeasca... norocul nostru. Incepe sa ni se elibereze programul asa ca putem sa ne bucuram de noi si de toamna si de ultimele zvacniri ale florilor.
In seara asta o luna mare si rosie s-a gandit sa rasara... nu am vazut luna toata vara, din cauza norilor asa ca timp de 5 minute am stat in vantul racoros,am privit cum rasare luna si mi-am adus aminte de Nichita Stanescu... Anotimpul asta mereu imi aduce aminte de el, de poeziile pline de dragoste... de nisip, de marea pe care nu am reusit sa o vad anul acesta dar sper sa o vad in iarna (mereu mi-am dorit sa vad marea iarna, de pe inaltimile unor stanci... sa o vad zbuciumata, involburata, batuta de vant, sa-i simt toata maretia si puterea).
imi place toamna... e vremea cand ma inchid putin (sau mai mult) in mine si sa-i fac sufletului o evaluare... sa vad cat de multumita a fost, daca am ajuns unde imi dorem pana in momentul respectiv, unde am gresit si ce mai am de facut. (cam cum isi fac unii de anul nou dar la mine vine odata cu caderea frunzelor)
Anul acesta a fost cel mai greu din viata mea de adult dar si cel mai frumos din cati am trait noi ca si cuplu pana acum... Nu se poate sa fie bine pe toate planurile, si nu zic asta ca asa am auzit eu in nu mai stiu ce poveste ci pentru ca asa am trait pe pielea mea asa ca... Am invatat sa ma bucur de ceea ce primesc in fiecare zi si sa nu cad sub fiecare val care vine. Daca se intampla sa ma mai impiedic are cine sa ma sprijine...
Pana una alta... e septembrie si e luni...

un fel de... visare

mi-am dorit mult, mult sa merg in vacanta in Spania si pana la urma am fost :)). O saptamana cum nici nu ma asteptam... cea mai frumoasa vacanta de care am avut parte impreuna pana acum. Am reusit sa facem tot ce ne-am propus si chiar mai mult. Am vizitat locuri mai frumoase decat cele mai frumoase vise... am uitat putin de griji.
Imi place marea dar ador muntii... De data asta am putut sa colind in voie, sa vad lumea de sus, sa respir un aer mai curat. La 2000 de metri cerul se vede mai albastru, vantul bate mai cu putere... sufletul imi prinde aripi...
De data asta am stiut cum sa-mi formulez dorinta si am primit mai mult decat am sperat. Vara viitoare... vreau in Maroc :D. pana atunci am de bifat Scotia sau Irlanda :P.
Have a nice week! ;)

inima pamantului

Coboram scarile spre intuneric si simteam cum plamanii mei se contracta. Il tineam strans de mana pana am simtit ca mi-au amortit degetele... m-as fi cuibarit in bratele lui daca nu mi-ar fi fost frica ca o sa alunec si vom cadea amandoi. Dupa cateva minute de coborare in care am simtit ca cel mai negru cosmar al meu devine realiatate (sunt claustrofoba si am o problema cu coboratul scarilor) am ajuns intr-o zona alba, puternic luminata de proiectoare asezate in asa fel incat sa nu-mi pot da seama de unde vine lumina si ici colo lumina soarelui ajungea pana jos. Am simtit ca raman fara aer si picioarele vor inceta in orice moment sa-mi mai sustina greutatea.

In inima pamantului am gasit cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in viata mea... nu prea reusesc sa gasesc cuvintele potrivite care ar putea descrie cata minunatie se afla acolo. M-am simtit ca si cum as fi intrat intr-o biserica... in fata mea se ridica o stalagmita ce infatisa statueta Maicii Domnului cu pruncul in brate... stalagtite ca niste candelabre albe coborau din tavan... un amestec de culori vii si un alb stalucitor... forme care te faceau sa te minunezi ca exista... Am ramas fara cuvinte in fata acestei minuni.
Natura s-a intrecut pe ea si a ridicat biserica celui care a creat-o... Cuvintele nu-mi vor ajunge niciodata sa pot sa descriu ce-am simtit.

summer...

bucatica asta de vara de care am parte acum mi-a facut un dor nebun de acei prieteni cu care mi-am pierdut cateva veri fantastice... mi-a facut dor de nopti in care ne aduman cu totii in Taverna, mi-a facut dor de taverna... de muzica... de vise... de mirosul de tei... de glume si multe multe nopti pierdute... mi-e dor de ei...

la vie en...

mi-am construit ca un zid in jurul meu si al lui si tot ce vine din afara noastra nu mai ajunge pana la mine... sau cel putin asta incerc sa fac. Cred ca daca m-as lasa in voia tuturor problemelor, daca mi-as lasa toti nervii sa umble nestingheriti si toate intamplarile sa-mi ajunga pana in suflet m-as prabusi sub povara lor si nu as mai fi in stare sa ma ridic.
Incerc sa fiu puternica pentru amandoi, sa zambesc si sa-l fac si pe el sa zambesca sau macar sa vada partea putin mai plina a paharului. Cine m-ar vedea ar spune ca sunt indiferenta, dar eu doar am ales sa fiu optimista si sa sper in mai bine in loc sa cad in prapastie.
Singurul care are parte de lacrimile mele e George, fratele meu care va deveni preot intr-o zi... cand vorbesc cu el imi permit sa plang daca simt ca nu mai pot, iar el stie mereu ce si cum sa-mi spuna sa ma aduca inapoi, sa-mi redea o raza de speranta. Are felul lui specific de a-mi spune ca va fi bine si pentru mine. Am ajuns sa cred ca va fi un preot bun, care va sti sa-i indrume pe cei care vor sa-l asculte.
Uneori mi-e frica de ziua in care zidul meu o sa se prabuseasca si ma vor ajunge toate din urma... incerc sa nu dau prea multa atentie acestui gand. Cand simt ca toate ma ajung din uram incep sa fredonez 'La vie en rose' si zambetul mi se aseaza din nou pe buze.

oooohhh fuck! when did life began to be that serious?
Stateam pe o banca in parc amandoi si ne intrebam mai in gluma, mai in serios cum de am ajuns in situatia in care suntem acum? Avem luni de zile in care ne chinuim cu niste acte, cu un sistem dat peste cap (englezesc, ca mai bine de atat nu pot spune) si cu niste oameni pe care ne este uneori peste putiinta sa-i intelegem.
Am ajuns amandoi la concluzia ca am primit ce am cerut, adica am ajuns in Anglia, doar ca acum ne dam seama ca nu asta am vrut, sau... cel putin nu asta vrem, nu de asta avem noi nevoie acum. Inca odata mi s-a demonstrat ca trebuie sa ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample si atunci cand se intample sa nu fie ceea ce-ti doresti cu adevarat.
Parte buna la toata treaba asta e ca macar suntem impreuna. Ne avem unul pe altul sa ne tinem companie in toata nebuneala asta. In fiecare zi ii aduc aminte (si mie de altfel) ca scopul nostru este sa trecem cu bine de ziua respectiva, sa ajungem cu mintea limpede spre o noua zi (mai bine zis intregi la minte) si sa asteptam inca putin...

Nu cred ca as fi facut fata la toate de una singura... tot ce ma tine pe linia de plutire e faptul ca dimineata ma voi trezi in bratele lui si el imi va spune 'te iubesc'.

trandafiri

de dimineata mi-a adus cei mai frumosi tranfariri din gradina, camera e plina acum de mirosul lor, tort de ciocolata, cadoul la care am visat jumate de an (un kindle) si... pentru prima oara de cand il cunosc si-a pus pe hartie sentimentele lui pentru mine intr-o superba felicitare de 'La multi ani!'
Declaratia lui de dragoste m-a impresionat pana la lacrimi... nu s-a apucat sa foloseasca fraze pompoase si mai stiu eu ce poezii... au fost doar cuvinte spuse din inima si asezate frumos pe o hartie, cu un scris tremurat care trada emotia. De cate ori am deschis felicitarea azi mi-au dat lacrimile si toate celelalte au palit in fata sentimentelor lui...
si eu il iubesc... mai mult decat am putut sa exprim vreodata in cuvinte!

Pentru Ivona!

Draga mea,
A venit si momentul sa schimbi prefixul :D... felicitari daca ai reusit sa ramai optimista pana aici :)) (glumesc binenteles!)
Lasand gluma la o parte tre sa recunoastem ca ai trait destul cat sa te poti uita inapoi sa vezi cum au mers lucrurile pana aici, sa vezi ce a fost bine, ce lucruri ai putea schimba sau ce ai fi facut diferit si ai suficient timp in fata ta sa poti lua lucrurile de la capat daca e nevoie sau sa te bucuri in liniste de tot ce ai realizat pana aici (daca nu-ti place partea cu linistea nu ai decat sa strigi in gura mare, ce-ti convine tie mai mult!)
Eu nu pot decat sa-ti urez sa ai puterea sa te bucuri de toate visele care iti devin realitate, sa lupti pentru tot ceea ce-ti doresti. Sa iubesti cu toata fiinta ta si toata dragostea sa ti se intoarca insutit... Sa ai intreaga lume la un zambet (toata lumea vrea lumea la picioare, dar eu una sunt de parere ca un zambet e mereu mai bine venit decat un toc). Sa ai grija de inima ta! Sa iti permiti sa faci lucruri nebunesti si sa nu-ti fie frica de greseli atata timp cat ajungi sa inveti ceva din ele.

La multi ani!
Cu drag,
Diana

apus

Azi am privit apusul de pe bicicleta... a fost unul din cele mai frumoase spectacole la care am asistat in ultimul timp... soarele apunea in spatele unor lanuri de grau, vantul adia usor si aducea cu el un miros dulce de fan cosit si flori... totul era in nuante calde de portocaliu. Pentru cateva secumde am avut impresia ca sunt pe dealurile de acasa si cand mi-am dat seama ca nu e asa cateva lacrimi s-au adunat in coltul ochiului.
am avut una din acele zile in care esti recunoscator pentru toate frumusetile care iti sunt date sa le vezi, in care mi-am permis sa ma bucur de cele maa nesemnificative lucruri... melodia de mai sus mi-a ramas cumva imprimata in minte de cava timp...

lullaby

melodia mea preferata de pa albumul Vama '2012'. indiferent de cum ma simt cantecul asta ma face sa ma simt mult mai bine...

bucati din viata ei...

cateva pagini pierdute din jurmalul Medeei
"Plecasem de casa de la 7 dimineata... inaintea fiecarui craciun aveam mai multe treburi de rezolvat ca niciodata! Facultate dimineata, intalniri cu sponsori si voluntari toata dupa-amiaza pentru a pune la punct ultimele detalii pentru cei pe care urmam sa-i ajutam si toate se ingramadisera intr-o singura zi de nu am mai avut timp nici macar sa mananc. Seara a venit cu o gura de aer proaspat si totii prietenii mei dragi care ma scoteau la un vin fiert, ca in oricare alta seara dupa ce ne dadusem toata staruinta sa inaintam in proiectul nostru.

Cand am iesit din Taverna primii fulgi din acea iarna au inceput sa se cearna... eram prea incantati de acest fapt pentru a ne desparti si a merge la casele noastre asa ca ne-am hotarat sa mergem sa vedem orasul sub prima ninsoare de la Cetatuia, locul nostru de suflet. Am luat un autobuz care ne-a dus cat mai aporape de poalele dealului iar urcusul l-am facut pe jos. O idee nu prea stralucita pentru ca in padure zapada se asezase deja si nu toti aveam 'cauciuce' de iarna :)). Baietii se gandira ca s-ar putea sa inghetam de frig asa ca au cumparat de jos o sticla de vodka. Mie mi-a fost indeajuns o gura ca sa nu-mi mai simt nici capul, nici picioarele...oboseala ma ajunsese din urma.
Orasul se vedea superb de sus, parand mai luminos in zapada care incepea sa se aseze... in bratele lui era cald. zapada se aseza in fulgi mari in parul nostru, pe haine si peste tot. M-a strans mai tare in brate apoi a inceput sa danseze cu mine in lumina difuza ce venea dinspre oras pe o melodie pe care doar noi o auzeam... Primul nostru dans printre fulgii de zapada... primul nostru dans din totdeauna... lumea mea se invartea in jurul lui inca de pe atunci...

Mi-a placut mereu Craciunul dar acel Craciun mi-a placut in mod special pentru ca am primit in dar dragostea vietii mele."

"Pride and Prejudice"

Am citit "Pride and Prejudice" de Jane Austin din nou, in doua jumatati de zi si in momentul in care am terminat cartea mi-a venit sa o citesc din nou... dar m-am oprit. Data viitoare voi citi varianta originala in engleza.

inca putin si ma transform intr-un readaholich [ma gandeam ca nu exista un asa cuvant si scriu tampenii da tocmai i-am dat un google search :))]. Norocul meu ca exista promotii la carti interesante... ghinionul meu ca inca nu-mi pot face permis la o biblioteca... cu ocazia asta mi-o imbunatatesc pe a mea ;).

cand nu mai sunt cuvinte ca sa spui ce simti

Melodia asta poate spune mai bine decta mine cum ma simt astazi.



Cand nu mai sunt cuvinte ca sa spui ce simti
Cand esti prea fericit, prea furios ori prea cazut
Cand nu mai intelegi exact unde te-ndrepti
Esti sigur ca respiri dar nu si ca traiesti
Danseaza ca sa-ti amintesti ca ai o viata

Dansez ca sa imi amintesc
Ca sunt in viata si traiesc
Dansez pentru ca trupul meu
E mai destept decat sunt eu

Am invatat minunea asta de la un batran
Dansa pe strazi si lumea il credea nebun
Spunea ca dansu-i lupta lui cu viata grea
Pierduse aproape totul insa el dansa
Danseaza ca sa-ti amintesti ca ai o viata

Dansez ca sa imi amintesc
Ca sunt in viata si traiesc
Dansez pentru ca trupul meu
E mai destept decat sunt eu

Inchide ochii si danseaza
Asculta-ti trupul cum vibreaza
Urmeaza-ti pasii catre nicaieri
Elibereaza-te de tine
Abandoneaza cusca lumii
Danseaza tot ce n-ai putut sa strigi

Dansez ca sa imi amintesc
Ca sunt in viata si traiesc
Dansez pentru ca trupul meu
E mai destept decat sunt eu

Zidul imens de gheata
Dintre tine si viata
Cand vrei sa treci prin el
Lasa-ti picioarele sa danseze
Sa viseze, sa danseze

Sa dansam, sa visam, sa dansam..
Cand nu mai sunt cuvinte ca sa spui ce simtï...

soarele meu e albastru

vantul incepuse sa bata mai tare si odata cu mirosul de apa a adus cu el si parfumul lui... mi-am ridicat privirea dintre paginile cartii in care eram absorbita si m-a izbit imaginea lui. Statea pe malul lacului ca un copil curios, studiind unditele si asteptand sa prinda peste. am ramas admirandu-l, uitand de paginile cartii pana s-a intors, m-a privitsi am simtit ca ma scufund in albastrul ochilor lui...
...inima a inceput sa-mi bata mai tare, mi-am lasat cartea deoparte si l-am imbratisat... e atata de cald si bine in bratele lui de parca nici un rau si nici un vis urat nu ma poate atinge... si mi-am dat seama ca de cele mai multe ori nu-mi dau seama cat de mult il iubesc si cat de imposibil mi-ar fi sa traiesc fara el... ar fi ca si cum ar trebui sa-mi rup inima din piept si sa incerc sa traiesc fara ea... m-a cutremurat pana in adancul sufletului gandul ca la un moment dat ceva s-ar putea intampla cu el si nu as mai putea sa-i fie alaturi... deodata am simtit cum aerul imi paraseste plamanii si ma cuprinde panica, dar bratele lui s-au strans mai tare in jurul meu si sunetul inimii lui m-a facut sa ma calmez...
i did took his love for granted... astazi mi-am dat seama cat de mult gresesc actionand asa... el e tot ce am putut visa vreodata si lumea mea a stat in loc la gandul ca as fi putut sa nu il am in viata mea...
in sinea mea am luat decizia ca de acum inainte sa nu ratez nici un moment in care sa-i amintesc cat de mult il iubesc si cat inseamna el in viata mea. sa-i amintesc ca el e soarele din viata mea iar eu nu sunt decat o planeta care graviteaza in jurul lui...

fields of gold

azi am dat din inatmplare peste asta si tare mi-am adus aminte de tine... miss u dovlecel :D mi-a adus aminte de dealuri si seri in cimitir, margarete, multe vise si o vara in care am ras cat nu rad altii intr-o viata.

departe

In cartile pe care tocmai le-am terminat de citit, serialul pe care il urmaresc de ani de zile si mai in toate filmele in care apar doua prietene, una are parul inchis la culoare si cealalta are parul deschis la culoare, una e mai puternica decat cealalta (chiar daca fac cu schimbul asta) si de fiecare data reusesc sa se inteleaga una pe cealalta mai mult decat ii inteleg altii... Nu mi-am putu scoate din minte zilele astea ca noi am avut asa ceva. Intr-un moment suspendat in eternitate noi am avut acea prietenie la care toate adolescentele viseaza, pe care ele o vad doar in filme si se gandesc cum ar fi daca asa ceva ar fi adevarat.

Noi am avut cel mai frumos dar care ar putea fi daruit vreodata : o prietenie sincera.

cred ca a fost nevoie de aproape 4000 de km departare si de 5 luni de zile in care nu te-am vazut sa-mi dau seama

i feel blue

intr-o zi o sa-mi creasca aripi, o sa zbor pana la nori si o sa-mi izbesc tampla de stele... pana atunci ploaia imi ingreuneaza gandurile si-mi incetoseaza privirea...

rain...rain...and books

Am iubit ploaia din totdeauna...
Ma plimbam cu Radu de mana, ploua torential si mirosea a mare cand mi-am adus aminte de ce am iubit mereu ploaia. Era singurul moment in timpul verii cand ne adunam cu totii in casa: mama, tata, cei mici si cu mine. Ne placea sa stam cu totii pe acelasi pat (sau pe langa el) sa-i ascultam pe parinti povestindu-ne cate ceva, uitandu-ne la televizor sau stand asa, intr-o liniste deplina, ascultand ploaia rapain in geamuri. Ce vremuri! O stare de bine ne cuprindea pe toti ca si cum patul acela era un cuib plin cu fericire. Chiar si dupa ce am mai crescut am ramas cu aceleasi obiceiuri, ploaia ne aduna mereu pe toti in acelasi loc, iar zilele in care reuseam sa fim impreuna erau mereu cele mai fericite.
iubesc ploaia...
A trecut mai bine de o luna de cand nu am mai avut parte de o zi insorita... ploua...ploua...ploua!!! Inteleg ca ma aflu in Anglia, taramul ploilor care nu se mai termina, dar parca si pentru o iubitoare de ploaie ca mine a ajuns sa fie prea mult!!! Ca sa nu intru in depresie citesc, in fiecare zi, in fiecare moment disponibil al zilei! Multumesc lui Dmnezeu ca exista cartile! altfel cred ca as fi invatat cu sa ma catar pe pereti.
Aveam altfel de asteptari cand am ajuns aici dar intre timp am inceput sa ma impiedic de pietre tot mai mari in drumul meu spre liniste. Acum nu -mi mai fac planuri, nu mai visez pana la 'unde voi fi peste 5 ani', tot ce-mi doresc este sa ajung intreaga la minte de pe o zi pe alta.

Poua torential si miroase a mare... iubesc ploaia dar de data asta mi-a cam ajuns!

...

Azi am picat din nou in partea cealalta a baricadelor. E Pastele... primul paste pe care nu-l fac acasa si toate sunt seci... Cu toate ca incerc sa dau o alta nuant lucrurilor azi toate-mi par seci, fara rost si fara culoare.
Cand eram acasa daca nu mergeam timp de o luna la biserica, macar sa ma inchin, deja incepea sa devina o problema pentru mine... Aici au trecut trei luni. Ieri am intrat intr-o biserica catolica si aproape ca m-a apucat plansul can am simtit miros de lumanari si m-a cuprins o nevoie de nedescris de a ingenunchea in fata icoanei Maicii Domnului, sa ma rog ei ca mai apoi sa-mi gasesc linistea. Ca niciodata mi s-a facut dor de acasa, dar nu de mama, tata sau de altcineva de acolo ci doar de bisericuta aia mica de lemn, veche de cand lumea si uitata intre dealuri, unde timpul mereu sta in loc si vesnicia isi are casa, de copacii care acum dau in floare si de cimitirul in care stramosii se trezesc la viata.

In Sambata Mare mi-am dorit din tot sufletul sa fiu acasa, ca niciodata pana acum.

bridge of light

Filmul a fost destul de dragut iar aceasta e cea mai frumoasa melodie din cate am auzit in ultimul timp!

Just when you think
Hope is lost
And giving up
Is all you got,
Blue turns black,
Your confidence is cracked,
There seems no turning back from here

Sometimes there isn't an obvious explanation
Why the holiest hearts can feel the strongest palpitations

That's when you can build a bridge of light,
That's what turns the wrongs all right
That's when you can't give up the fight

That's when love turns nighttime into day,
That's when loneliness goes away,
That's why you gotta be strong tonight,
Only love can build us a bridge of light

When your feet are made of stone
You're convinced that you're all alone
Look at the stars instead of the dark
You'll find your heart shines like the sun

Let's not let our anger get us lost

And the need to be right comes at way too high a cost
[ From: http://www.elyrics.net/read/p/pink-lyrics/bridge-of-light-lyrics.html ]

That's when love can build a bridge of light
That's what turns the wrongs all right
That's when you know it's worth the fight

That's when love turns nighttime into day
That's when loneliness goes away,
That's why you gotta be strong tonight
'cause only love can build us a bridge of light

Deep breath, take it on the chin
But don't forget to let love back in

That's when love can build a bridge of light
That's what turns the wrongs all right
That's when you can't give up the fight

That's when love turns nighttime into day,
That's when loneliness goes away
That's why you gotta be strong tonight
'cause only love can build us a bridge of light

Only love can build us a bridge of light...
Of light...
Of light...

nelaloculmeu

e miezul noptii, Radu doarme dulce langa mine, facandu-mi pofta sa ma duc sa-l iau in brate si cu toate astea nu ma pot dezlipi de cateva articole peste care am dat intamplator in seara asta... lucruri vechi de cand lumea despre razboie, deportari, detinuti si oameni care au luptat pentru idealurile lor... povesti... ce prostii vorbesc! astea nu sunt povesti! povestile sunt cu feti-frumosi si zane! Astea SUNT FAPTE ADEVARATE! Oameni care au suferit mult si au trecut prin multe si cu toate astea nu au renuntat la idealurile lor... Oameni puternici sufleteste!
Astfel de oameni merita sa te opresti pentru 5 minute din tot ceea ce faci si sa le acorzi toata atentia ta! In semn de respect!
Bucatile acestea de viata surprinse in diferite ducumentare, carti, povestiri spuse de bunicul (pe vremea cand eram prea mica si-mi aduc aminte prea putine de atunci) toate ma cutremura pana in adancul sufletului... ca si cum o durere mare se deschide in mine... N-am fost niciodata o patrioata dar oameni ca acestia ma fac mereu mandra ca sunt romanca... si sunt multi ca ei a caror poveste nu a fost spusa mai departe...
Mi-e ciudat sa vorbesc despre asta aici pe blog... la fel de ciudat mi-a fost si sa nu... dar zbuciumul din-launtrul meu nu m-a lasat... in astfel de clipe ma intorc mai mult spre Dumnezeu, lucru care nu mi-l amintesc mereu sa-l fac, si atunci ma simt cumva recunoscatoare...
daca cititi ce scrie aici ascultati cu atentie mel de mai jos...

it's always darkest before the dawn

I am done with my graceless heart
So tonight I'm gonna cut it out and then restart
Cause I like to keep my issues strong
It's always darkest before the dawn

Sunt mult mai bine acum... nu pot lasa problemele sa ma inunde cum faceam mai demult... trebuie sa-mi aduc mereu aminte ca nu mai sunt o adolescenta care putea sa cada in depresie mereu... acum am lucruri mai importante la care sa ma gandesc... viitorul a care visam candva demult e acum aproape si ca sa nu ratez sa ajung pana acolo trebuie sa am mintea limpede si sa nu ma las prada tuturor valurior...
Cand voi creste mare... nu mai este asa departe cum era mai demult... e mai aproape ca niciodata si eu sunt pregatita pentru asta.

eu...

astazi ma simt singura si cumva straina de mine...
...nu-mi lipseste nimic s nici nu duc dorul de nimic... e ca si cum un vid se deschide in fata mea si nu stiu... incotro sa o iau... ce sa simt... ce sa gandesc...
e ca si cum as sta undeva in afara mea si ma privesc cum ma destram fara sa stiu de ce...
unde a inceput totul? nici eu nu am habar!
ce-i drept in ultimul timp am fost tare stresata dar chiar si asa...
as vrea sa ploua, sa stau in ploaie si sa plang linistita... sa pot sa-mi descarc sufletul... sa mi se lipezeasca mintea si sa pot sa fiu din nou ca mai demult...
...ma simt straina de mine insumi... ma uit in oglinda si parca abia ma zaresc undeva departe... mi-e ciudat... si mi-e ciuda...
sper cat de curand sa reusesc sa ma sustrag cumva din starea asta...

you've got the love

asta e melodia pe care o ascult momentan la radio.

Oficial Florence + The Machine e formatia mea preferata pentru anul 2012... au ceva ce ma face sa-i ascult non stop.... un strop de bine si inca ceva emana din cantecele lor... ceva ce inca nu pot defini...
but you,ve got the love i need to see me through...

acasa

pana acum ar fi trebuit sa-mi fie dor de casa... dar cum ar putea cand eu l-am luat pe "acasa" cu mine... Mi-e acasa unde e sotul meu... mi-e acasa in bratele lui Radu...
Cum sa-mi fie dor cand cu fiecare zi care trece ma simt tot mai in largul meu aici, de parca nici nu ar fi trebuit vreodata sa fiu altundeva... e oarecum ciudat cat de bine te poti acomoda intr-un loc atat de departe de ce era pana nu demult zona ta de siguranta...

imi lipsesc doar cateva lucruri... cativa oameni si dealurile, in rest...

cu fiecare seara in care ii adorm in brate ma simt mai acasa... in fiecare dimineata cand ma trezesc langa el simt ca nu ar trebui sa ma aflu in alta parte...

si intr-o zi cand vom creste mari ne vom construi o casa ca in povesti si o vom putea numi "acasa"

never let me go...

dimineata m-am uitat pe geam si am simtit ca ma sufoc... o ceata groasa apus stapanire pe tot... am deschis geamul sa-mi aerisesc camera si am simtit cum ma curinde... imi intra in plamani... ma sufoca... abia se zareste casa de peste strada... mie imi place ceata dar asta e oarecum prea mult, chiar si pentru mine...
si cu toate astea e superb aici... copacii sunt in floare, mugurii de frunze au inceput sa pocneasca... peste tot vezi doar narcise si lalele inflorite... si in aer pluteste un miros de padure proaspat plouata, iarba cruda si polen... din toti copacii se aud pasari cantand si daca pentru 2 secunde inchizi ochii si faci abstarctie de case e ca si cum ai fi intr-o poiana undeva departe de lume... e prea frumos aici... am visat atat de mult la un loc ca acesta...

si totusi e prea multa ceata pentru o persoana claustrofoba...

8 Martie

"Pentru ca eu sunt cea dintai si cea de pe urma
Eu sunt cea venerata si cea dispretuita
Eu sunt prostituata si sfanta
Eu sunt sotia si fecioara
Eu sunt mama si fiica
Eu sunt bratele mamei mele
Eu sunt cea sterpa si numerosi sunt copii mei
Eu sunt cea casatorita si fata batrana
Eu sunt cea care aduce pe lume si cea care nicicand n-a zamislit
Eu sunt alinarea durerilor nasterii
Eu sunt sotia si sotul
Eu am fost barbatul care m-a crescut
Eu sunt mama tatalui meu
Sunt sora sotului meu
Si el e copilul meu respins
Poarta-mi intatdeauna respesct
Pentru ca eu sunt cea scandaloasa si cea magnifica"
Imn catre Isis

P.S.: "La multi ani!"... pentru toate femeile din tine

amintiri...

asta e pentru vara trecuta... pentru noptile de la munteni petrecute cu Radu si cu George... pentru toate caldurile insuportabile... pentru plimbarile la iaz si crizele mele de isterie cand trebuia sa mergem prin iarba... cateii nostrii scumpi...

mi-e dor de zilele acelea...

i how have nothing

Am dat din intamplare peste mel asta... vocea tipei mi se pare de-a dreptul fantastica... trebuia sa o impart cu voi:)
O duminica frumoasa sa aveti!

Good morning!

M-am trezit pe melodia de mai jos... sper sa va placa :)

radio

spuneam ceva de muzica nu?
cand am ajuns aici asta a fost primtre primele melodii pe care le-am ascultat la Radio. Cred ca m-am cchinuit vreo doua saptamani sa-mi dau seama ce mel e pt ca mereu uitam versurile sau cine cant cand imi aduceam aminte de ea si prin minte nu mi se plimba decat coloana sonora... in fine... mie imi place cel mai mult...
Enjoy!

radio...

un lucru e grozav aici, fara nici o discutie... pe toate posturile de radio auzi muzica buna, nu ca la noi unde sunt doar 2,3 posturi care nu dau muzica "comerciala".
Ce-i drept intr-o dimineata era sa ma inec cu cereale cand am auzit la BBC Radio 1 Alexandra Stan cu nu stiu ce melodie, dar trecand peste asta dau muzica de caliatate la radio (iar eu nu mai ascult BBC :D)

M-am gandit sa postez si eu din cand in cand cate o melodie care mi se pare mai interesanta si pe care nu am auzit-o inca (eu)acasa...
Enjoy

franturi de ganduri

Am vizitat Londra in weekend... e de-a dreptul superba dar nu as putea niciodata locui acolo... e prea aglomerat, prea pestrit si prea plin de romani... (acu nu ca nu as fi romanca, dar am vazut cativa in Londra care mi-au starnit greata si prin care noi suntem discreditati ca natiune si din cauza carora noi toti avem de pierdut)

asa mi-am dat seama cat de norocoasa sunt ca locuiesc intr-un orasel micut, in apropierea unuia mai mare, ca am acces la tot si cu toate astea am parte de linistea pe care o asteptam...

...ieri am implinit 2 ani de la logodna... parca a fost ieri... nici nu-mi dau seama cand trece timpul... prin cate am trecut noi doi de atunci incoace...am crescut impreuna... ne-am mai amturizat... ne-am pus visele in miscare si incercam sa ni le indeplinim... acum suntem putin mai linistiti dar la fel de dornici sa mergem inainte...

...il iubesc mai mult in fiecare zi... el e raza mea de soare...

where is it?

azi am ascultat T.A.T.U. la radio si mi-am adus aminte de atatea... nopti pierdute razand, vise si planuri... iti aduci aminte nu? si mie mi-e la fel...

Have a nice day!

azi...

azi m-ai facut sa plang cand mi-ai spus ca ti-e dor de mine... pentru ca si mie mi-e dor... poate pentru ac suntem asa departe vom reusi din nou sa ne apropiem... poate asa vom fi din nou noi... poate...

o sa-ti scriu... cat de des voi putea... nu promit dar voi incerca... si o sa-ti povestesc ce e cu mine, ce locuri vad si ce ganduri am... si poate asta ne va aduce inapopi ce am avut...

mi-e dor de tine...

noapte buna... sa bei o bere neagra si sa mananci o inghetata de ciocolata si pt mine!

iaurt cu kiwi si mandarine... asta e cumva cea mai delicioasa cina de aici :))... cat de curand englejii astia vor deveni mai rau decat americanii...
...in afara de mancarea de la proasta la foarte proasta si fructele extraordinar de scumpe as putea spune ca viata de aici e mai mult decat frumoasa...
locuim intr-un cartier linistit (daca as fi in Romania asa liniste as gasi doar undeva in mijlocul padurii)... pana in centrul orasului se poate ajunge si pe jos fara nici o problema...avem o casa la dispozitia pentru aproape intreaga zi si in fiecare dupa-amiaza trebuie sa-mi pun rabdarea la incercare :)). Partea mai frumoasa este ca deja am avut ocazia sa vizitam cateva orase, si suntem aici doar de aproape 3 saptamani...

Cel mai fantastic loc din cate am vizitat pana acum a fost o ferma de fluturi. Da, da!!! sa stii ca ai citit bine! Case am vazut peste tot, teatre, muzee, magazine (de asta sunt si acasa) dar ferme de fluturi pana acum nu am mai vazut nicaieri. E un loc aproape ireal, ingrozitor de cald si de umed in care ai ocazia sa vezi fluturi in toate stadiile (in maternitate) si fluturi zburand liberi intr-o luxoasa gradina inchisa... e ceva ce e pacat sa ratezi... sute de fluturi, de nenumarate specii zburand in jurul tau... confundandu-te cu o floare, asezandu-se in parul tau... pe mine m-a impresionat.

Primul lucru acre mi l-am cumparat de aici? te rog sa nu razi :D... chiar te rog!
O papusa de portelan... are ochii verzi si doua comite carliontate si castanii... e foarte frumoasa si Radu cand a vazut cum imi lucesc ochii mi-a cumparat-o :D



...in rest e oarecum ciudat... inca nu mi-e dor de casa... mi-e dor in schimb sa vorbesc in fiecare zi cu mama (stiu ca e comic, dar imi lipseste sa o aud in fiecare zi)

super girl

peste 10 zile plec... plecam de fapt.
daca as fi constienta de ce se intampla as fi mai entuziasmata... asa nu pot sa-mi dau seama... toate se intampla repede, repede... prea repede...
cand voi ajunge acolo voi sti ce mi se intampla cu adevarat... pana atunci nu pot decat sa... sa zambesc...
intre timp m-am facut creata din nou si e atat de bine...