soarele meu e albastru

vantul incepuse sa bata mai tare si odata cu mirosul de apa a adus cu el si parfumul lui... mi-am ridicat privirea dintre paginile cartii in care eram absorbita si m-a izbit imaginea lui. Statea pe malul lacului ca un copil curios, studiind unditele si asteptand sa prinda peste. am ramas admirandu-l, uitand de paginile cartii pana s-a intors, m-a privitsi am simtit ca ma scufund in albastrul ochilor lui...
...inima a inceput sa-mi bata mai tare, mi-am lasat cartea deoparte si l-am imbratisat... e atata de cald si bine in bratele lui de parca nici un rau si nici un vis urat nu ma poate atinge... si mi-am dat seama ca de cele mai multe ori nu-mi dau seama cat de mult il iubesc si cat de imposibil mi-ar fi sa traiesc fara el... ar fi ca si cum ar trebui sa-mi rup inima din piept si sa incerc sa traiesc fara ea... m-a cutremurat pana in adancul sufletului gandul ca la un moment dat ceva s-ar putea intampla cu el si nu as mai putea sa-i fie alaturi... deodata am simtit cum aerul imi paraseste plamanii si ma cuprinde panica, dar bratele lui s-au strans mai tare in jurul meu si sunetul inimii lui m-a facut sa ma calmez...
i did took his love for granted... astazi mi-am dat seama cat de mult gresesc actionand asa... el e tot ce am putut visa vreodata si lumea mea a stat in loc la gandul ca as fi putut sa nu il am in viata mea...
in sinea mea am luat decizia ca de acum inainte sa nu ratez nici un moment in care sa-i amintesc cat de mult il iubesc si cat inseamna el in viata mea. sa-i amintesc ca el e soarele din viata mea iar eu nu sunt decat o planeta care graviteaza in jurul lui...