.

distanta

M-am pierdut intr-o lume a povestilor... iubesc sa simt cartea in mana dar de ceva vreme kindelul mi-a devenit cel mai bun prieten. E greu cand pe prietenii reali a trebuit sa-i las in urma, intr-un loc numit acasa, iar acum suntem cu totii prea departe unul de celalt pentru a ne mai putea ajunge, pentru a ne mai intelege... pentru a imparti ce obisnuiam sa impartim.
Unii spun ca prieteniile adevarate nu mor niciodata... poate ca au dreptate. Eu am ajuns sa cred ca nici cele mai puternice prietenii nu reusesc sa supravietuiasca in fata orgoliilor, a miilor de kilometri ca sa nu mai zic de directiile spre care am ales fiecare sa ne indreptam.

Si le duc dorul, si ii iubesc ca sunt ai mei...