...vis? nu!e realitate...

...si visul cazut pe pamant prinde culoare...

"Cere si ti se va da!"...intr-un timp credeam cu tarie in aceasta vorba...si tot ceea ce-mi doream reuseam sa primesc sau sa obtin printr-un efort mai mic sau mai mare...apoi...ceea ce primeam nu era ceea ce-mi doream de fapt...am incetat sa mai cer...

...intr-o zi am indraznit din nou sa cer un strop de fericire...o raza de soare...era prea intunecata viata in care traiam...doar o raza...atat spera sufletul meu sa primeasca...si te-am primit pe tine...soarele meu din zori...

...am toate simturile alertate...simt ca traiesc...imi dai viata...si poate este singurul lucru pentru care n-am sa pot niciodata sa-ti multumesc...pentru toate celelalte exista "iti multumesc ca existi"...insa acum nu e de ajuns...si nimic nu ar fi de ajuns...sper ca eu sa-ti fiu de ajuns...o conditie necesara si suficienta ca tu sa fii fericit...

...simt ca zilele nu mai trec...parca in fiecare dimineata este tot aceeasi zi...ziua cand am stabilit ca ne intalnim sambata asta...mi-e asa dor de tine...simt nevoia sa inving timpul si spatiul si tot ce ne desparte...

...acum lumea mea graviteaza in jurul tau...esti totul pentru mine...





...si visul cazut pe pamant prinde culoare...

Ce bine ca esti...

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.



Nichita Stanescu

P.S.: i love you

it's one of my favorite movies...
...and maybe i do...but don't tell anyone...miss my sweet boy...:*:*:*

...everything...

b-red!

Draga mosule,

Stii...anul asta am fost fetita cumnite,am ascultat de mami si de tati...am papat tot din farfurie...mi-am impartit jucariile cu ceilalti copii...nu am facut traznai(prea mari:D)si am invatat toate poeziile la gradi :D

Glumesc evident=))

Ce n-as da sa fiu copil...era asa bine...cand imi aduc aminte cum ma bucuram de prima zapada...cum asteptam nerabdatoare pe Mos Nicolae si imi lustruiam ghetutele cu o sapt inainte :))ca sa fiu sigura ca nu ma uita,ca vine si la mine...o urma de lacrima exista in ochii mei...copilarie...cel mai frumos vis din cate exista...si zapada...

Vreau sa ninga...sa fie troiene cum sunt in povesti...sa fac oameni de zapada si ingerasi...iar tu...trebuie sa fii tare scump prin fulgii albi...

Am sa fiu cuminte inca vreo trei ani de acum incolo dak imi aduce mosul ce vreau eu:D adica pe tine!Pe cuvant de fetita cuminte ;)).

...carte deschisa e sufletul meu pentru tine...

...hmmm...cat de ciudata poate sa fie viata...si cand ma gadesc ca...sau mai bine nici nu ma gandesc la asta...
...a trecut aproape o luna de cand te-am vazut prima data...puteam sa jur ca au trecut ani daca nu as fi vazut filele calendarului...ma simt de parca te-as cunoaste de o viata...nu ca viata mea ar fi prea lunga;))...e ca si cum pe tine te-as fi asteptat din totdeauna...esti ca un vis devenit realitate...prin tine invat acum ce inseamna fericirea...si zborul...si dragostea...

nu am crezut niciodata ca pot ajunge sa ma indragostesc asa cum am facut-o acum (da...recunosc...m-am indragostit de tine...)
era ultimul lucru care ma asteptam sa mi se intample...am venit in tabara aia dintr-un impuls...chiar daca riscam multe...mi-am zis pur si simplu: "Astazi e prima zi din restul vietii mele!"si asa a si fost...aceea a fost prima zi din restul vietii mele...totul s-a schimbat de cand te-am intalnit pe tine...

...si mi-e dor...si vreau sa te vad...vreau sa te sarut...vreau sa fii aici cu mine...si vreau sa te tin in brate si sa te alint,sa-ti cant un cantec de leagan si sa adormi ca un bebe scump in bratele mele...esti baiatul meu scump...


...si dor mi-e de tine...atat de dor ca doare...

...

...I miss you like the desert misses the rain...

copilarie :)

sufletul mi-e usor ca o pana...

e soare in iasi...si in mine,in toata fiinta mea...simt ca plutesc,ma simt libera ca o pasare a cerului...azi mi-a venit sa cant,noroc ca m-am oprit:)) eram pe strada...

de foarte mult timp nu m-am mai simtit ca astazi...am avut toata ziua pe fata un zambet care mie una imi lipsea...uitasem sa zambesc,tocmai eu!azi mi-am adus aminte cum se face...mi-am amintit ca acel zambet face parte din mine...ma reprezinta. DA,asta sunt eu...un zambet,nimic mai mult,nimic mai putin:)

si porumbeii...sa nu uit de ei:)...imi sunt atat de dragi:X si azi erau parca mai multi ca niciodata in Piata Unirii...si atatia copii care se bucurau de ultimele raze ale soarelui...si de porumbei...m-am lasat si eu prinsa in magia lor...imi simteam sufletul ca al unui copil...

azi m-am regasit pe mine...mi-am regasit zambetul si odata cu el linistea...

e soare in iasi...si frunzele galbene stralucesc in lumina...si sufletul meu...e usor ca o pana de porumbel...

oare unde mi-e inocenta de alta data...si copilaria mea?

...toamna...

...ceata...frig...si vantul care imi urla urla la fereastra balada frunzelor galbene si a sufletelor ratacite...parca sta sa ploua...zarea e plina de ciori...in viata mea nu am vazut atatea ciori ca astazi...parca ar aduce cu ele moartea...oare chiar asa sa fie?...se rotesc in mii de forme nedeslusite...croncanesc si dau un aer sinistru acestei dimineti posomorate de toamna...

...eu...oare mai exista eu?...da...daca scriu aici/acum inseamna ca inca mai exist...dar pentru cat timp?...pana va pune ceata stapanire pe sufletul meu?...sau...ploaia?...as vrea sa fie potop...sa ploua zile si nopti incontinuu...asa poate mi se va curata sufletul de durere...de ce nu ploua?nu a mai plouat demult...doar ceata a pus stapanire pe iasi...si pe sufletul meu...vreau...oare mai stiu ce vreau?poate...sau poate nu...


...orasul vazut de sus,de la geamul camerei mele...e atat de gri,de pesimist...eu sunt optimista de obicei...oare ce s-a intamplat cu mine azi?nu mai conteaza...cand voi termina de scris tot ce am pe suflet ma voi simti mai bine...si vantul asta...de ce nu opreste?...

mi-am regasit linistea...totusi de ce nu sunt fericita?...de ce vreau mereu ceea ce nu pot avea?...de ce mi-e asa greu...de ce?...

azi mi-am dat voie sa delirez aici pe blog...pana la urma aici scriu ce vreau eu...nu ce va convine voua sa cititi...azi imi urlu in gura mea tristetea...sau poate nu...

e frig...ceata...cerul ma apasa greu...astept ploaia...sau poate zapada?...nu...mai bine ploaia...de ea am eu nevoie acum...o ploaie rece ca gheata care sa-mi inghete durerea...parca s-a oprit vantul...parca...

...just feel better!!!...

She said I feel stranded
And I can't tell anymore
If we coming or I'm going
It's not how I planed it
I've got the key to the door
But it just won't open

She said I need you to hold me
I'm a little far from the shore
And I'm afraid of sinking
You're the only one who knows me
And who doesn't ignore
That my soul is weeping

I'm gonna try anything that just feels better
Tell me what to do
You know I can't see through the haze around me
And I do anything that just feel better

And I can't find my way
God I need a change
And I do anything that just feel better
Any little thing that just feel better

I'm tired of holding on
To all things I ought to leave behind, yeah
It's really getting nowhere
I think I need a little help this time!

...algo que dice todo...

Una palabra no dice nada
y al mismo tiempo lo esconde todo
igual que el viento que esconde el agua
como las flores que esconde el lodo.

Una mirada no dice nada
y al mismo tiempo lo dice todo
como la lluvia sobre tu cara
o el viejo mapa de algun tesoro.

Una verdad no dice nada
y al mismo tiempo lo esconde todo
como una hoguera que no se apaga
como una piedra que nace polvo.

Si un dia me faltas no sere nada
y al mismo tiempo lo sere todo
porque en tus ojos estan mis alas
y esta la orilla donde me ahogo,
porque en tus ojos estan mis alas
y esta la orilla donde me ahogo.

"Mihaela te iubesc!"

Nu am luat-o razna,nici vorba de asa ceva...

Zilele trecute ma indreptam spre facultate si satula fiind sa merg mereu pe aceeasi scurtatura ma hotarasem ca in acea dimineata sa merg pe la Rapa Galbena. mergeam ingandurata fara sa dau atentie nici drumului nici oamenilor pe care ii intalneam.
deodata privirea ajunsa pe prima treapta vede mesajul urmator :"Mihaela te iubesc!". Literele rosii pe scarile gri m-au facut sa simt un fior...urc cateva trepte si ma intampina acelasi mesaj...iar pe ultima treapta il vad din nou... a fost parca pentru a mi se demonstra ca exista infinite moduri de a-ti exprima iubirea iar acesta este unul cat se poate de original fara a dauna nimanui... El si-a strigat un gura mare iubirea fara a fi nevoie sa recurga la gesturi diperate.
tot asa in urma cu multi ani...sa fie vreo patru,poate...mergeam cu vara mea prin C.U.G si observ pe un copac scris mare cu alb si rosu un "E"...mirata merg mai departe. pe urmatorul copac un "A" scris in acelasi mod...curioasa fiind din fire trec pe cealalta parte a strazii... pe copaci scria mare "TE ADOR"... a trecut mult timp de atunci...cand trec prin C.U.G inca vad cei sase copaci purtandu-si mandri dovada dragostei lor...sper doar k si acea dragoste a durat pana acum...

Tot in urma cu multi,multi ani...undeva in Podu Ros(zona binecunoscuta iesenilor) pe un panou publicitar scria mare:"Vrei sa te mariti cu mine?" Asa mai zic si eu cerere in casatorie originala ;).



...uneori putina nebunie in dragoste nu strica...cel mai bine e sa te lasi purtat de val si sa vezi pana unde te duc aripile gandului si ale creatiei...

Tabara Arbanasi

Printre cursuri la facultate,partiale,servici si scoala...o parte din noi( voluntarii Crucii Rosii romane)ne-am facut timp pt o tabara de instruire post-dezastre. pozele vor vorbi de la sine ;).

sa invatam sa iubim

si asta e una din formele prin care inveti sa iubesti atat oamenii cat si viata:)

balada pentru sufletul meu

...aripi sa zbor...

...am cazut in incercarea mea de atinge infinitul si am dat cu tampla de pragul cel mai de jos al pamantului...
apoi...totul s-a schimbat...nimic nu mai e cum era odinioara... ma pierd printre cuvinte si chipuri...culori si sunete...incerc sa ma agat de silabe dar ele se descotarosesc repede de mine...doare...
...acum sigurul lucru care m-am putea ajuta ar fi mana blanda si calda a mamei...dulcea amintire a copilariei...de mult pierduta...
in curand...in curand imi vor creste aripi...oare cine ma va invata sa zbor?...
...universul meu isi ia noi repere spre care sa se extinda...oare pana unde se intinde infinitul...mi-ar placea sa zbor pana acolo...

oare de ce le este frica oamenilor de necunoscut?si daca fericirea lor e tocmai acolo?...vor fi nefericiti toate viata tocmai din cauza acestei fobii...cel mai bine e sa tragi adanc aer in piept si sa mergi in cautarea sufletului tau...in cautarea fericirii.
si nu uita sa crezi in zambete...ele sunt picaturi de fericire...


...astazi e prima zi din restul vietii mele...


intre mine se infinit se intinde vesnicia...poate imi vor creste aripi sa zbor pana acolo...

a fost odat'...

...au fost odata un baiat si o fata...se iubeau la nebunie...credeau ca vor fi impreuna pana la adanci batraneti,ca sunt amandoi jumatatile aceluiasi intreg...
...au tesut in jurul iubirii lor o panza astfel incat nimeni sa nu poata patrunde in lumea creata de ei...doar ei existau...
totul a fost ca un basm cu zane si feti frumosi pana cand intr-o zi...fata...a inceput sa-si dea seama k nu e asta raiul la care visa si realitatea puse stapanire pe ea...trezita din visare a vazut k lumea ei nu e asa roz cum si-o imaginase,ca nu asa visase sa fie iubirea ei...ca totul era cu susul in jos...au incercat din rasputeri sa-si refaca paradisul pierdut dar...degeaba...nimic nu mai putea fi ca inainte...
atunci...fata a hotarat k cel mai bine este sa renunte,chiar daca o doare...nu mai putea duce o lupta cu morile de vant...a preferat sa spuna stop intr-un moment in care amandoi puteau pastra o amintire frmoasa unul despre celalalt...despre iubirea lor...








Cand iti vei aminti de mine...vreau sa-ti amintesti de noptile cu luna plina...de zambetele fugare...de imbratisarile din care nu ne mai puteam desprinde...si de sarutarile moi...ca niste picaturi de ploaie...sa-ti aduci aminte de mine atunci cand zambeam...de mine cand inca nu invatasem ce inseamna sa plangi...
...a fost o vreme cand pentru mine insemnai totul...nu am stiut cum sa facem sa fie pentru totdeauna asa...
...prefer sa suferim acum...si sa ramanem cu o amintire frumoasa despre ce a fost...de cat sa ajung mai tarziu sa te urasc...te iubesc...si tocmai in asta consta iubirea mea...te iubesc atat de mult incat stiu ca trebuie sa-ti dau drumul...iti vor creste noi aripi si vei invata sa zbori si sa traiesti fara mine...



...am fost odata noi doi...

Sfarsit

movie time!

"El orfelinato"

A tale of love. A story of horror.
Laura, o femeie de 32 de ani, este fericita cand reuseste sa redeschida orfelinatul pentru copii handicapati, cu atat mai mult cu cat fiul ei pare sa-si dezvolte creativitatea jucandu-se cu prieteni imaginari.Curand insa, joaca lui cu personajele imaginare devine destul de reala pentru ca Simon dispare.Disprata,dupa mai multe luni de cautare,Laura cheama o echipa de parapsihologi in ajutor.
Nu va lasati dezamagiti de povestea simpla si de stilul horror. Cinematografic, Orfelinatul este un film de vazut. E o intoarcere la gen, cu clisee manuite cu maiestrie, cu o poveste emotionanta si cu un sfarsit dozat perfect.

dragoste? Dragoste. DRAGOSTE! dragoste...

Foarte complicat cuvant nu? sau mai bine spus foarte complicat sentiment.

mai ciudat e ca unii isi propun sa iubeasca o anumita persoana(Drgos nu e doar cazul tau,sa stii ca nu fac atac la prsoana). partea proasta in toata treaba asta e ca uneori e posibil ca persoana de care ai ales sa te indragostesti sa nu fie "perfesctiunea"intruchipata si cu toate aste anoi sa ne incapatanam sa o iubim pentru ca ori nu vrem sa recunoastem ca nu a fost buna "alegerea" ori nu ne dam seama...si nu vedem in persoana "aleasa" decat calitatile pe care tot noi i le imprumutam pentru a fi astfel acea fiinta la care am tot visat.

totusi...eu sunt de parere ca NU asa e dragostea!!!

Dragostea...e acel sentiment pur care vine de undeva din adancul sufletului,din inima...vine poate atunci cand nici nu te astepti si fata de cine(poate) nici nu te astepti.

e ca un fulger care te strabate...e moleseala care iti cuprinde atat mintea cat si corpul...e acel sentiment dulce ca plutesti...sunt fluturii pe care ii simti in stomac numai cand te gandesti la o anumita persoana...sclipirea din ochi...genunchii care ti se taie numai cand te gandesti ca peste 5 minute te vei intalni cu cel/cea pe care o iubesti...imaginea care iti staruie pe ochiul mintii si te urmareste in somn...vocea tandra si calda care te face sa tresari de cate ori o auzi...

totodata dragoste inseamna si incredere(caramida de baza),sinceritate(nu poate exista relatie intre 2 persoane fara asa ceva),altruism,renuntare de sine pentru ai fi bine celuilalt(dar nu o renutare bolnava,trebuie sa fim totusi cu capul pe umeri si sa fim constienti la ce si pentru cine renuntam)...

dragoste...umarul pe care iti sprijini fruntea ingandurata...batista intinsa atunci cand plangi...mana care iti sterge grijulie lacrimile izvorate din durere,neputinta sau...

...un te iubesc aproape soptit cand cel de langa tine mai are putin si adoarme...sarutul dulce de buna dimineata...cafeaua aburinda bauta impreuna...siguranta zilei de maine,acea siguranta dulce ca il stii mereu laga tine...

trebuie sa lasam inima sa aleaga...nu sa alegem noi ce credem ca ar putea fi mai bine...sa iubim din tot sufletul...si sa ne lasam purtati de val...

"caci eu iubesc si ochi si buze si morminte"

delir in zi ploioasa de aprilie pentru cine vrea sa asculte...

it feels like when i kiss you

...ploua...ingerii isi plang decaderea...sufletul meu isi striga durerea la portile cerului dar nu e nimeni acolo sa-l asculte...

...vino...ma ploua pe aripi si in curand nu voi mai putea zbura...de ce nu esti aici sa ma feresti de...de..nici eu nu stiu...cred ca ar trebui sa ma feresti de singuratate...de lumea ce ma-nconjoara...

vreau sa ma plimb prin ploaie pentru a putea plange linistita...stii...atunci cand ploua si plangi nu-si da nimeni seama,se confunda...am nevoie sa plang,sa-mi descarc durerea care-mi apasa sufletul.

...iubitule,in curand vei fi langa mine...in curand iti voi simti din nou atingerea si sarutarile...in curand...in curand ma voi odihni din nou in bratele tale...e atat de bine langa tine...

...uneori imi ajunge sa inchid pentru o secunda ochii si te simt langa mine,iti simt bratele in jurul meu si soapta ta scazuta cand imi spui ca ma iubesti...

hai!nu sta asa departe de mine...ma ploua si sufletul meu mai are putin si se umple cu apa...o apa amara si murdara si neagra...poate din cauza ca imi lipsesti atat de mult sau poate din cauza oamenilor din jur...nici eu nu stiu...

..vino...sa mergem impreuna acasa...

...ploua...ploaie tot nebuneasca si noi visam ca ne iubim prin mansarde uitate de lume...sa evadam intr-o lume a nostra...o lume in care ploua cu licurici si cu stele...

Fiinta din mine

Iubesc marea

o chem sa ma scalde-n adancuri

intr-o noapte

invata-ma,sa daruiesc fiinta din mine.

iubesc ploaia

o chem sa-mi apele obrajii de lacrimi

sa-mi aduca de sus picaturi din rai.

iubesc vantul

il chem sa ma poarte pe aripi

si sa ma duca departe

prin vise,prin iarba,pe ape...

iubesc iarna

o chem sa-mi inghete regretele...

ma cauta inca...pe mine as vrea sa ma-nghete

iubesc muntele

sa ratacesc printre pietre

sa ma ascund in frunze de copaci,

sa urc ale cerului trepte...

iubesc furtuna

caci ploaia o naste si vantul din tine

singurata-te,invata-ma:

sa iubesc fiinta din mine...

(Oana Zalaru)

Cred ca mi-am gasit poetul preferat...ma regasesc in fiecare cuvant,in fiecare vers...in fiecare idee...de parca altcineva mi-a citit gandurile si a reusit sa le trenspuna pe foaie..fara ca eu sa realizez asta...simt ca mi-ai regasit gandurile...ca m-am regasit pe mine...

“Recensamantul Bloggerilor impreuna cu www.eGazda.ro organizeaza concurs cu premii: gazduire + domenii .ro + promovare pe siteul www.roblogs.info si prin AdWords”

Stiu de concurs si despre recensamantul blogurilor de la Dragos-Andrei Preutescu

poezie

de curand am descoperit intr-un raft de librarie o carte de poezii care m-a impresionat... un labirint al cuvantului in care deslusesti multa durere,melancolie...patima...

nu m-am putut abtine asa ca am publicat poezia mea preferata:

replica...

daca ingerii ar putea sa tipe

mi-as fi strgat

durerea incercarii de-a fi om?

eu,care sunt atat de aproape de Dumnezeu

mai cred in oameni

sau in zambete?

precum iarba

pasilor tai ma astern,

cauta-mi umbra langa tine

oriunde ai fi

si inainte tuturor

respir-ma!

prin fereastra ochilor mei

te vad tacut

cand tot din mine vrea sa-ti vorbeasca

noptile mele s-au facut scoici

obosite de apa

si-mi ingreuneaza aripile,

ma zbat la margine de cer

ajuta-ma sa zbor!

caci vreau sa uit de mine

...stii...?eu mor putin in fiecare seara,te bate...

linistea cu bulgari de tacere

oare sa le fie oamenilor frica de fericire?

deasupra ta plutesc ca un nor

lasa-mi privirea sa planga pentru tine,

tu nu stiai ca ploaia

si apa ce o bei

le rup din mine?

pe buzele tale prind viata

nu ma strivi...

de unde ai venit

si cine te-a trimis la mine

sa-mi traiasc viata prin tine?

si cine esti tu de aer si de luna

caci ma bantui...

sa nu ma simt singura.

atatea spatii goale intre noi

lasi cerul sa cada peste mine..

si nu cred ca te-ai gandit vreodata

ca ma vei auzi spunand.

ca am nevoie de tine....

si lumea credea ca am totul...

mi-am frant aripile asteptand..

un zambet...un cuvant...

ce ar putea privirea ta sa-mi dea?

ingerii merita sa moara,nu-i asa?

Oana Zalaru (vol "Nu sunt un inger")

noi?

De cele mai multe ori evitam sa aratam lumii cine suntem cu adevarat?

Cat de mult ati dori sa spuneti ca nu este asa cu totii stim ca este cat se poate de adevarat. folosim masti pentru a ne ascunde adevarata personalitate...de parca ne-ar fi rusine cu propria nostra persoana. Facem asta pentru ca suntem fie prea timizi si nu avem curajul necesar pentru a arata lumii ine suntem noi cu adevarat fie nu suntem multumiti de noi,fie incercam sa fim persoana care credem noi ca ar dori cei din jur sa o vada in noi.

Schimbam masca dupa masca in incercarea de a ii multumi pe cei din jur fara sa realizam ca astfel ne pierdem adevarata nostra personalitate. Uitam ca atunci cand ne punem masca pierdem o mare parte din personalitatea nostra si astefel ajungem,cu timpul,sa ne pierdem personlitatea. Uitam cine suntem cu adevarat si traim dupa "princpiile" impuse de masca pe care o purtam.

Ar trebui sa avem mai multa incredere in noi,in puterea nostra de a ne face placuti fata de cei din jur si atunci nu vom mai avea nevoie de masca. Sa fim sinceri si sa ne acceptam asa cum suntem, chiar daca nu suntem perfecti,chiar daca se vor gasi intotdeauna persoane care sa ne critice ideile,actiunile,gandirea. sa fim noi insine in orice situatie,sa nu ne lasam influentati de societate si vom avea mult mai multe de castigat. unul din castiguri e sinceritatea,fata de noi si fata de ceilalti si de aici vor veni mult mai multe.

Mastile sunt bun doar in tatru si atnci cand participam la un bal mascat...in rest...personalitatea nostra trebuie sa primeze... si daca nici noi nu ne putem accepta atunci cine sa o faca?

De Ce?

...cred ca e cea mai frecventa intrebare care mi-e dat sa o aud.

La o prima vedere te poate duce cu gandul al copilasul de 5 ani,curios,care ii intreaba neincetat pe cei din jur: de ce? punand astfel de intrebari el incerca sa inteleaga lumea in jurul sau...prin aceste intrebari el descopera si defineste.

...pe zi ce trece am inceput si eu sa folosesc tot mai mult intrebarea :DE CE?

De ce te uiti la mine cu ochii astia goi

Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost

Ca ar trebui sa-mi schimb

Viata mea de nimic in ceva mai bun...

De ce ma vrei cum nu ma poti avea

De ce ma-nveti tu care-i drumul bun

De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi

De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?

De ce sa te iubesc doar cum vrei tu

De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci

De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi

Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?

De ce nu pot sa tac?

De ce cand rad e rau?

De ce sa mint zambind?

De ce sa-nvat sa lupt?

De ce e ala rau?

De ce sa port costum?

De ce e drumul greu?

De ce sa tac acum?

De ce sa strig mai tare?

De ce sa nu renunt?

De ce doar eu gresesc?

De ce doar eu ma zbat?

De ce am uitat sa rad?

De ce platesc doar eu?

De ce mereu mi-e frica?

De ce nu sunt barbat?

De ce imi beau invidia?

De ce nu sunt si bun?

De ce nu sunt curat?

De ce-am pe suflet scrum?

De ce-am in creier nord?

De ce-am in suflet sud?

De ce nu sunt copil?

De ce-s atat de crud?

Asa ca... nu te mai uita la mine

Cu ochii astia goi

Si mai bine invata-ma sa adorm zambind

Si ïubeste-ma asa cum sunt!

( Vama Veche- De Ce?)

nu cred ca mai am ceva de adaugat in afara faptului ca asa mai putea scrie inca un miliard de intrebari in genul asta...pana la urma DE CE???

...de ce iubim barbatii?...

De ce iubim barbatii? Cate dintre noi ne-am pus intrebarea asta? Cred ca nu ne gandim prea mult la motivele pentru care ii iubim pe barbatii de langa noi...uneori ii iubim si atat...dar cand vine vremea intrebarilor si noi suntem putin aeriene.

Totusi noi avem foarte multe motive pentru care iubim barbatii: Ii iubim pentru ca sunt tandri si gingasi.Iubim barbatii pentru ca ne aduc flori si pentru ca in fiecare dimineata ne aduc micul dejun la pat.Ii iubim pentru ca ei ne inteleg intotdeauna si sunt mereu alaturi de noi la nevoie...pentru ca se simt mandri sa fie alesi. Pentru ca isi cer iertare, atunci cand nici nu te mai astepti. Pentru ca isi cer iertare stangaci, dar frumos. Pentru ca rad de zapaceala, slabiciunea, sau inocenta noastra. Dar nu o fac cu rautate.

iubim barbatii pentr ca nu se inerveaza cand ne vad conducand stangaci si nu se iau de noi cand blocam intersectiile.pentru niciodata ei nu saliveaza uitandu-se la decolteurile noastre generoase,ei doar admira. pentru ca niciodata nu ne fluiera pe strada.Pentru ca niciodata nu vor recunoaste ca sofam mai bine ca ei si suntem mai atente in trafic.

Pentru ca sunt atenti la detalii atunci cand nu sunt total neatenti. Pentru ca ne fac sa ne dorim sa fim frumoase. Pentru ca ne fac sa ii dorim. Pentru ca ne fac sa ne simtim dorite, sau admirate. Pentru ca nu e in firea lor sa planga, pentru ca uneori chiar plang . Pentru ca pot fi badarani de-a dreptul ; pentru ca pot fi, la fel de bine, foarte subtili si fini. Pentru ca le place sa ne dea sperante inutile, de dragul de a ne da sperante, sau de a-si exersa talentul . Pentru ca au vicii, dar uneori sunt dispusi sa renunte la ele pentru a ne face pe plac. Pentru ca ne apreciaza sclipirile de inteligenta (haha, in general ce e mai rar e mai apreciat).

Pentru ca par foarte hotarati, pentru ca si ei se pot razgandi. Pentru ca ne tin in brate. Pentru ca ne inchina cantece, sau poezii. Pentru ca ne asteapta, cu atat mai mult interes cu cat ii lasam mai mult sa astepte

Iubim barbatii pentru ei niciodata nu ne mint,doar omit sa ne spuna o parte din adevar. Pentru ca atunci cand gresesc ne aduc tot timpul cadouri. Pentru ca atunci cand se simt vinovati nu reusesc sa ascunda prea bine asta.Pentru ca reusim sa le citim intotdeauna gandurile si stim ce e in sufletul lor.

Pentru ca, chiar si in spatele celui mai dur barbat se ascunde un suflet de copil spre care are acces doar o singura persoana(EA).Pentru ca planga atunci cand ne vad pe noi plangand,si chiar daca nu vor sa recunoasca au varsat macar o lacrima cand s-au uitat la Titanic.

Iubim barbatii pentru ca sunt barbati si pentru ca nu sunt femei sau altceva,pentru ca fara ei viata nostra ar fi monotona,linistita si fara dureri de cap...pentru ca sunt sotii nostrii,tatii copiilor nostri sau tatii nostrii si ne simtim ocrotite de ei...pentru ca fara ei nu am avea un rost...

Iubim barbatii pentru ca sunt ai nostrii,pentru ca din noi vin si in noi se intorc,pentru ca graviteaza in jurul nostru mereu si mereu ca o planeta greoaie.

Dar ii iubim,cu toate calitatile si defectele lor...ii iubim pentr ca asa e firea noastra...ne planuim viata in functie de ei...

...de ce iubiti femeile?...

De ce iubiti femeile? e o intrebare cat se poate de simpla...cu toate astea sunt multi barbati/baieti care nu vor sti sa-ti raspunda.Vor incepe sa se balbaie si sa se fasticeasca si abia dupa un timp de gandire iti vor da un raspuns asa...ca-n polp.:) Sunt putin care stiu cu adevarat de ce o iubesc pe femeia de langa ei iar acestia vor rapunde imediat fara a sta pe ganduri.

Si totusi: de ce iubiti femeile?

Cateva sfaturi? s-ar putea sa va intereseze ;): iubiti femeile pentru ca sunt gingase si au intatdeauna nevoie de aparare. Iubiti femeile pentru ca ele zambesc frumos copiilor de pe strada...iubiti femeile pentru ca ele sofeaza atent si nu fac accidente in trafic. Iubiti femeile pentru ca va fac cafeaua de dimineata si impreuna cu ele va faceti planuri pentru intraga zi. Iubiti femeile pentru ca se ingrijesc: isi fac unghiile,merg la coafor, isi asorteaza hainele dupa criterii numai de ele stiute. Iubiti femeile pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci va dati seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si voi. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca pana si cea mai dura femeie de afaceri e in sufletul ei un copil. Pentru ca au nevoie de toata afectiunea si tandretea voastra. Le iubiti pentru ca sunt mamele copiilor vostrii sau pentru ca sunt mamele voastre. Iubiti femeile pentru ca intotdeauna va asculta si uneori va dau si sfaturi.

Asa cum spunea si Mircea Cartarescu: "Iubiti femeile pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor."

Asadar dragii mei iubite-le cat mai mult pe femeile din viata voastra si aveti grija sa le spuneti in fiecare zi cat de mult inseamna ele pentru voi si mai ales de ce le iubiti.

Si NU uitati: daruiti in fiecare zi flori florilor din viata voastra!

Fericire in rate...

...ai stat vreodata intins si ai privit cerul de pe un loc mai inalt?...nu ai avut impresia ca te prabusesti in cer...ca mai ai putin si-ti iei zborul spre stele?(daca nu ai incercat ai face bine sa incerci...) in acel moment poti spune ca esti fericit...


eu nu am nevoie de prea multe pentru a fi fericita...uneori imi ajunge un rasarit de soare, o ploaie de vara,zambetul unui copil...sa merg desculta prin iarba plina de roua...o floare plapada primita de la persoana cea mai draga mie...fericirea mea vine din lucruri marunte....vine din razele soarelui si din stropii de ploaie... din mangaierea blanda a mamei...din oamenii din jurul meu...din suflet...


uneori am impresia ca sunt nefericita...ca nu sunt buna de nimic...si atunci apare cineva sau ceva care imi smulge un zambet de pe buze...nu-mi trebuie nimic mai mult...


te-ai gandit cum ar fi daca...daca toti oamenii ar realiza cat e de usor sa fie fericiti? eu cred ca atunci cu totii am fi mai linistiti,nu am mai vedea atatea frunti incretite si fete posomorate...trebuie sa invatam ca fericirea vine din lucruri marunte...trebuie sa invatam mai ales sa iubim viata,cu cele bune si cele rele ale ei...doar asa putem fi fericiti.

fa un mic exercitiu de fericire: bucura-te de un rasarit de soare,plimba-te prin ploaie(fara frica ca-ti fa va fi stricata coafura sau noii pantofi), ajuta pe cineva care intradevar are nevoie fara a cere nimic in schimb...zambeste(chiar si unui copil de pe strada,sau unui necunoscut,nu conteaza,important e sa zambesti)...sper ca facand lucrurile astea sa-ti dai sema cat e de usor sa fii fericit.

fericirea...vine in cantitati mici...trebuie sa avem grija sa nu treaca pe langa noi fara sa o observam: asa ca sa iubim mai mult dar in acelasi timp sa ne lasam iubiti, sa ii ajutam ami mult pe cei din jurul nostru si mai ales sa zambim pentru ca in caz ca nu ati observat zambetul ne infrumuseteaza atat fizic cat si sufleteste...