...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

luni, noiembrie 17, 2008

...toamna...


...ceata...frig...si vantul care imi urla urla la fereastra balada frunzelor galbene si a sufletelor ratacite...parca sta sa ploua...zarea e plina de ciori...in viata mea nu am vazut atatea ciori ca astazi...parca ar aduce cu ele moartea...oare chiar asa sa fie?...se rotesc in mii de forme nedeslusite...croncanesc si dau un aer sinistru acestei dimineti posomorate de toamna...

...eu...oare mai exista eu?...da...daca scriu aici/acum inseamna ca inca mai exist...dar pentru cat timp?...pana va pune ceata stapanire pe sufletul meu?...sau...ploaia?...as vrea sa fie potop...sa ploua zile si nopti incontinuu...asa poate mi se va curata sufletul de durere...de ce nu ploua?nu a mai plouat demult...doar ceata a pus stapanire pe iasi...si pe sufletul meu...vreau...oare mai stiu ce vreau?poate...sau poate nu...


...orasul vazut de sus,de la geamul camerei mele...e atat de gri,de pesimist...eu sunt optimista de obicei...oare ce s-a intamplat cu mine azi?nu mai conteaza...cand voi termina de scris tot ce am pe suflet ma voi simti mai bine...si vantul asta...de ce nu opreste?...

mi-am regasit linistea...totusi de ce nu sunt fericita?...de ce vreau mereu ceea ce nu pot avea?...de ce mi-e asa greu...de ce?...

azi mi-am dat voie sa delirez aici pe blog...pana la urma aici scriu ce vreau eu...nu ce va convine voua sa cititi...azi imi urlu in gura mea tristetea...sau poate nu...

e frig...ceata...cerul ma apasa greu...astept ploaia...sau poate zapada?...nu...mai bine ploaia...de ea am eu nevoie acum...o ploaie rece ca gheata care sa-mi inghete durerea...parca s-a oprit vantul...parca...

Niciun comentariu: