...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

miercuri, august 24, 2011

raza de soare

...aseara i-am spus tot ce aveam pe suflet... m-a luat in brate si mi-a zis ca nu are de ce sa fie suparat pentru asta... ca e constient de toate cate s-au intamplat, ca-mi da dreptatepentru toate cate ma deranjeaza... doar ca ar fi trebuit sa-i spun mai din timp de toate astea, nu sa ma apuc sa-mi intorc lumea cu susul in jos fara ca el sa inteleaga de ce...

mi-a facut atat de bine aceasta discutie... de parca am spart un zid mare care se ridica in jurul sufletului meu si ma facea sa devin neagra...

...ieri eram o diana urata... azi a mai aparut un pic de soare (un pic mai mult as indrazni sa spun eu) pe fruntea mea...

...pana la urma NOI suntem mai puternici decat cred ei... suntem mai puternici decat realitatea care ne inconjoara si ne loveste din toate partile... impreuna noi o scoatem la capat...

mi-am invatat o lectie valoroasa... decat sa tac mai bine spun tot ce am pe suflet...
lucrurile se rezolva mai usor asa...

sa aveti o zi racoroasa!


(melodia care-mi place cel mai mult din cele de vara asta, enjoy!)

marți, august 23, 2011

i like this :)

colt de suflet



...zilele astea am stat singura...
...singura...hmmmm....aproape ca-mi vine sa rad cand ma gandesc...n-am mai stat singura intr-un apartament de mai bine de doi ani... uitasem cat de bine si cat de rau poate fi...
... am avut timp sa-mi intorc gandurile pe toate partile... sa ma enervez la culme... sa-mi mai smulg cate un zambet...sa analizez unele situatii... sa trag unele concluzii... sa iau decizii...sa plang si sa zambesc din nou...
parca inainte era mai bine... inainte ma apasau peretii si ma simtem ingrozitor de singura... acum zilele astea de singuratate mi-au lasat timp sa ma gandesc la unele lucruri pe care le-am lasat in stand by si pe care am refuzat sa le rezolv la timpul lor iar acum ma macina... am ajuns sclava propriilor mele ganduri...
inainte era mai bine... obisnuiam sa spun tuturor tot ce ma deranja, tot ce aveam pe suflet si astfel reusesm sa evit multe situatii neplacute, reuseam sa-i fac pe unii sa nu ma mai placa la fel de mult dar pana la urma totul se rezolva... acum de dragul lui am trecut multe cu vederea... si toate lucrurile nespuse la timpul lor ma rod acum pe mine... nu are nimic a face cu el direct dar e vorba de persoane foarte apropiate lui...

azi am stat si am intors problema pe toate partile... cu riscul de a-l supara putin ii voi spune tot ce am pe suflet... mi-a zis zilele astea ca nu-i spun tot ce am, ca e la fel ca si cum l-as minti... el nu intelege... eu doar omit sa-mi mentionez anumite lucruri care l-ar putea supara... are cine sa-l necajeasca destul, nu voiam sa contribui si eu la starea asta dar daca tot tine neaparat m-am hotarat sa nu mai omit nimic...

mi-e dor de Diana... copilul ala cu par cret care stia sa rada din toata inima... e atat de greu sa fii adult... iar unii au atatea asteptari de la mine...

cum bine spunea cineva: "la tati nii greu...dar nu la fel!"

seara faina sa aveti! eu una nici nu mai tin minte de cat timp nu mi-am mai deschis sufletul atat in fata voastra...