poezie

de curand am descoperit intr-un raft de librarie o carte de poezii care m-a impresionat... un labirint al cuvantului in care deslusesti multa durere,melancolie...patima...

nu m-am putut abtine asa ca am publicat poezia mea preferata:

replica...

daca ingerii ar putea sa tipe

mi-as fi strgat

durerea incercarii de-a fi om?

eu,care sunt atat de aproape de Dumnezeu

mai cred in oameni

sau in zambete?

precum iarba

pasilor tai ma astern,

cauta-mi umbra langa tine

oriunde ai fi

si inainte tuturor

respir-ma!

prin fereastra ochilor mei

te vad tacut

cand tot din mine vrea sa-ti vorbeasca

noptile mele s-au facut scoici

obosite de apa

si-mi ingreuneaza aripile,

ma zbat la margine de cer

ajuta-ma sa zbor!

caci vreau sa uit de mine

...stii...?eu mor putin in fiecare seara,te bate...

linistea cu bulgari de tacere

oare sa le fie oamenilor frica de fericire?

deasupra ta plutesc ca un nor

lasa-mi privirea sa planga pentru tine,

tu nu stiai ca ploaia

si apa ce o bei

le rup din mine?

pe buzele tale prind viata

nu ma strivi...

de unde ai venit

si cine te-a trimis la mine

sa-mi traiasc viata prin tine?

si cine esti tu de aer si de luna

caci ma bantui...

sa nu ma simt singura.

atatea spatii goale intre noi

lasi cerul sa cada peste mine..

si nu cred ca te-ai gandit vreodata

ca ma vei auzi spunand.

ca am nevoie de tine....

si lumea credea ca am totul...

mi-am frant aripile asteptand..

un zambet...un cuvant...

ce ar putea privirea ta sa-mi dea?

ingerii merita sa moara,nu-i asa?

Oana Zalaru (vol "Nu sunt un inger")