Iubesc marea
o chem sa ma scalde-n adancuri
intr-o noapte
invata-ma,sa daruiesc fiinta din mine.
iubesc ploaia
o chem sa-mi apele obrajii de lacrimi
sa-mi aduca de sus picaturi din rai.
iubesc vantul
il chem sa ma poarte pe aripi
si sa ma duca departe
prin vise,prin iarba,pe ape...
iubesc iarna
o chem sa-mi inghete regretele...
ma cauta inca...pe mine as vrea sa ma-nghete
iubesc muntele
sa ratacesc printre pietre
sa ma ascund in frunze de copaci,
sa urc ale cerului trepte...
iubesc furtuna
caci ploaia o naste si vantul din tine
singurata-te,invata-ma:
sa iubesc fiinta din mine...
(Oana Zalaru)
Cred ca mi-am gasit poetul preferat...ma regasesc in fiecare cuvant,in fiecare vers...in fiecare idee...de parca altcineva mi-a citit gandurile si a reusit sa le trenspuna pe foaie..fara ca eu sa realizez asta...simt ca mi-ai regasit gandurile...ca m-am regasit pe mine...
Un comentariu:
O poezie care denota ca viata poate fi iubita cu ploaie , cu vant , in toate anotimpurile , fara sa fim lenesi si sa spunem ca e plictisitoare , ca e fara rost si ca mai ales trebuie "traita" la maxim...
Trimiteți un comentariu