...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

marți, aprilie 01, 2008

Fiinta din mine


Iubesc marea

o chem sa ma scalde-n adancuri

intr-o noapte

invata-ma,sa daruiesc fiinta din mine.


iubesc ploaia

o chem sa-mi apele obrajii de lacrimi

sa-mi aduca de sus picaturi din rai.


iubesc vantul

il chem sa ma poarte pe aripi

si sa ma duca departe

prin vise,prin iarba,pe ape...


iubesc iarna

o chem sa-mi inghete regretele...

ma cauta inca...pe mine as vrea sa ma-nghete


iubesc muntele

sa ratacesc printre pietre

sa ma ascund in frunze de copaci,

sa urc ale cerului trepte...


iubesc furtuna

caci ploaia o naste si vantul din tine

singurata-te,invata-ma:

sa iubesc fiinta din mine...

(Oana Zalaru)

Cred ca mi-am gasit poetul preferat...ma regasesc in fiecare cuvant,in fiecare vers...in fiecare idee...de parca altcineva mi-a citit gandurile si a reusit sa le trenspuna pe foaie..fara ca eu sa realizez asta...simt ca mi-ai regasit gandurile...ca m-am regasit pe mine...

Un comentariu:

Anonim spunea...

O poezie care denota ca viata poate fi iubita cu ploaie , cu vant , in toate anotimpurile , fara sa fim lenesi si sa spunem ca e plictisitoare , ca e fara rost si ca mai ales trebuie "traita" la maxim...