...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

miercuri, iulie 25, 2012

apus



Azi am privit apusul de pe bicicleta... a fost unul din cele mai frumoase spectacole la care am asistat in ultimul timp... soarele apunea in spatele unor lanuri de grau, vantul adia usor si aducea cu el un miros dulce de fan cosit si flori... totul era in nuante calde de portocaliu. Pentru cateva secumde am avut impresia ca sunt pe dealurile de acasa si cand mi-am dat seama ca nu e asa cateva lacrimi s-au adunat in coltul ochiului.
am avut una din acele zile in care esti recunoscator pentru toate frumusetile care iti sunt date sa le vezi, in care mi-am permis sa ma bucur de cele maa nesemnificative lucruri... melodia de mai sus mi-a ramas cumva imprimata in minte de cava timp...

Niciun comentariu: