...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

joi, martie 15, 2012

never let me go...

dimineata m-am uitat pe geam si am simtit ca ma sufoc... o ceata groasa apus stapanire pe tot... am deschis geamul sa-mi aerisesc camera si am simtit cum ma curinde... imi intra in plamani... ma sufoca... abia se zareste casa de peste strada... mie imi place ceata dar asta e oarecum prea mult, chiar si pentru mine...
si cu toate astea e superb aici... copacii sunt in floare, mugurii de frunze au inceput sa pocneasca... peste tot vezi doar narcise si lalele inflorite... si in aer pluteste un miros de padure proaspat plouata, iarba cruda si polen... din toti copacii se aud pasari cantand si daca pentru 2 secunde inchizi ochii si faci abstarctie de case e ca si cum ai fi intr-o poiana undeva departe de lume... e prea frumos aici... am visat atat de mult la un loc ca acesta...

si totusi e prea multa ceata pentru o persoana claustrofoba...

Niciun comentariu: