nelaloculmeu

e miezul noptii, Radu doarme dulce langa mine, facandu-mi pofta sa ma duc sa-l iau in brate si cu toate astea nu ma pot dezlipi de cateva articole peste care am dat intamplator in seara asta... lucruri vechi de cand lumea despre razboie, deportari, detinuti si oameni care au luptat pentru idealurile lor... povesti... ce prostii vorbesc! astea nu sunt povesti! povestile sunt cu feti-frumosi si zane! Astea SUNT FAPTE ADEVARATE! Oameni care au suferit mult si au trecut prin multe si cu toate astea nu au renuntat la idealurile lor... Oameni puternici sufleteste!
Astfel de oameni merita sa te opresti pentru 5 minute din tot ceea ce faci si sa le acorzi toata atentia ta! In semn de respect!
Bucatile acestea de viata surprinse in diferite ducumentare, carti, povestiri spuse de bunicul (pe vremea cand eram prea mica si-mi aduc aminte prea putine de atunci) toate ma cutremura pana in adancul sufletului... ca si cum o durere mare se deschide in mine... N-am fost niciodata o patrioata dar oameni ca acestia ma fac mereu mandra ca sunt romanca... si sunt multi ca ei a caror poveste nu a fost spusa mai departe...
Mi-e ciudat sa vorbesc despre asta aici pe blog... la fel de ciudat mi-a fost si sa nu... dar zbuciumul din-launtrul meu nu m-a lasat... in astfel de clipe ma intorc mai mult spre Dumnezeu, lucru care nu mi-l amintesc mereu sa-l fac, si atunci ma simt cumva recunoscatoare...
daca cititi ce scrie aici ascultati cu atentie mel de mai jos...