...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

marți, mai 15, 2012

departe

In cartile pe care tocmai le-am terminat de citit, serialul pe care il urmaresc de ani de zile si mai in toate filmele in care apar doua prietene, una are parul inchis la culoare si cealalta are parul deschis la culoare, una e mai puternica decat cealalta (chiar daca fac cu schimbul asta) si de fiecare data reusesc sa se inteleaga una pe cealalta mai mult decat ii inteleg altii... Nu mi-am putu scoate din minte zilele astea ca noi am avut asa ceva. Intr-un moment suspendat in eternitate noi am avut acea prietenie la care toate adolescentele viseaza, pe care ele o vad doar in filme si se gandesc cum ar fi daca asa ceva ar fi adevarat.
Noi am avut cel mai frumos dar care ar putea fi daruit vreodata : o prietenie sincera.
cred ca a fost nevoie de aproape 4000 de km departare si de 5 luni de zile in care nu te-am vazut sa-mi dau seama

Niciun comentariu: