oooohhh fuck! when did life began to be that serious?
Stateam pe o banca in parc amandoi si ne intrebam mai in gluma, mai in serios cum de am ajuns in situatia in care suntem acum? Avem luni de zile in care ne chinuim cu niste acte, cu un sistem dat peste cap (englezesc, ca mai bine de atat nu pot spune) si cu niste oameni pe care ne este uneori peste putiinta sa-i intelegem.
Am ajuns amandoi la concluzia ca am primit ce am cerut, adica am ajuns in Anglia, doar ca acum ne dam seama ca nu asta am vrut, sau... cel putin nu asta vrem, nu de asta avem noi nevoie acum. Inca odata mi s-a demonstrat ca trebuie sa ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample si atunci cand se intample sa nu fie ceea ce-ti doresti cu adevarat.
Parte buna la toata treaba asta e ca macar suntem impreuna. Ne avem unul pe altul sa ne tinem companie in toata nebuneala asta. In fiecare zi ii aduc aminte (si mie de altfel) ca scopul nostru este sa trecem cu bine de ziua respectiva, sa ajungem cu mintea limpede spre o noua zi (mai bine zis intregi la minte) si sa asteptam inca putin...

Nu cred ca as fi facut fata la toate de una singura... tot ce ma tine pe linia de plutire e faptul ca dimineata ma voi trezi in bratele lui si el imi va spune 'te iubesc'.