se impiedica de ea... Adelina avea o placere in a sta printre picioarele mamei ei... o mangaie pe buclele-i castanii si fetita zambi dulce, acel zambet care o facea sa semene cu un ingeras...ii trecu prin minte cat de mult o iubeste, cat ii e de draga, ca ea e motivul pentru care viata i se pare frumoasa... Ghemotocul asta de copil cu bucle aurii ca o pictura din Capela Sixtina si ochii negrii era ce are ea mai scump pe lume, datorita ei si-a gasit un rost...
...astazi, tocmai astazi ramasese singura... si avea atatea de facut... nunta fratelui urma sa fie in cateva zile si nu terminase de zugravit, inca o camera si totul avea sa fie perfect... si totusi nu-si mai vedea capul de treaba... Adelina se tinea necontenit dupa ea, oriunde se ducea... cu greu o convinsese sa se aseze pe un fotoliu si sa se joace cu papuselele... chiar si de acolo ochiinegri si jucausi o urmareau necontenit, aproape ca ii simtea miscandu-se prin camera dupa ea...
...mai avea usa de vopsit si camera era gata... hmmm... cutia care o luase cu ea era goala, cum de era asa neatenta? trebuia sa mearga sa caute prin debara dupa alta cutie... arunca o privire celei mici care parea sa stea linistita in fotoliu si parasi camera...
cum se vazu singura in camera Adelina se apuca de inspectat, se cobora repejor din fotoliu si se indrepta spre uneltele mamei... cutia goala nu ii starni deloc interesul, langa era sticla cu diluant... o lua si-i incerca dopul, vazand ca se deschide mai usor chiar decat sticla ei cu lapte pe care incercase in nenumarate randuri sa o deschida o duse la gurita (e stiut faptul ca cei mici asa cunosc lumea, prin gust)...
...intra in camera exact in momentul in care fiica ei incepuse sa se innece... 5 minute, nu lipsise mai mult... disperata se repezi si lua copilul in brate... cu groaza constata ca Adelina bause din sticla cu diluant, toata gurita i se inrosise... Forma repede 112, nici nu vedea macar... ii balbai centralistei ca fetita ei s-a intoxicat, ca ii moare in brate si are nevoie de o ambulanta...
...trupul mic se zbatea fara vlaga... cu secundele care treceau viata se scurgea din ingerasul care in urma cu 5 minute umplea cu rasul cristalin casa... o tinea in brate si-i venea sa-si smulga parul din cap... fetita ei se stingea incet,incet si ea nu putea sa-i faca nimic... din 5 in 5 secunde isi indrepta privirea spre ceas... trecusera mai bine de 15 minute de cand sunase dupa ambulanta... De ce nu vin mai repede?
...in sfarsit se aud sirenele... dupa aproape 30 de minute de la apel... cand au vazut copilul nu au facut decat sa-i constate decesul...
...jos, pe podea, cu trupul lipsit de viata in brate Adina urla din strafulndul fiintei ei... era urletul unei persoane deznadajduite care tocmai isi pierduse ratiunea de a trai... era urletul de vinovatie... cateva secunde, cateva secunde au despartit-o pe ea de momentul in care s-a intamplat tragedia...dar cele cateva secunde fac diferenta...
Pentru Adelina... odihneste-te in pace ingeras scump! sa veghezi de sus pentru mami si tati...
P.S. :...povestea e cat se poate de adevarata, prietenii mei inca isi jelesc fetita... :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu