...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

joi, octombrie 15, 2009

franta

sunt foarte dezamagita :|
a fost din nou Sfanta Parascheva, marea sarbatoare a iesenilor.... bla, bla, bla ca sa nu uitam de tot circul care s-a desfasurat in oras in toate zilele astea exceptand randul cu pelerini. norocul meu ca am fost plecata la Slanic Moldova, urasc perioada asta a anului, doar orele, mai bine zis zilele in care fac patrula la Crucea Rosie fac ca totul sa fie suportabil. imi place la nebunie treaba asta, sa stau sa-i ajut pe oameni, sa-i ascult... toti cei care vin aici sa se roage sunt manati de o credinta mai puternica decat puterea mea de intelegere... eu sunt aici doar sa-i ajut, nu sa-i judec.
e al treilea an in care acord prim ajutor pelerinilor dar in nici un an nu am fost dezamagita ca anul acesta. nu am reusit sa stau sa-i ajut pe colegi toate zilele cat a tinut pelerinajul dar am incercat sa le fiu alaturi atat cat timpul mi-a permis.

ieri la nici 30 de min dupa ce am intrat cu Dovlecel in tura deja aveam primul caz de epilepsie :|. am rezolvat cu calm situatia si eram chiar foarte multumite de noi ca mai apoi sa ne luam la cearta cu un jandarm... m-am enervat la culme :| imi interzicea trecerea cu toate ca aveam pemine un echipament prin care se intelegea clar de unde sunt, un ecuson cu datele mele s.a.m.d. Toate astea venind dupa o perioada destul de incarcata pentru mine (va voi povesti poate si despre asta) plus multe nopti dormite prost (nedormite mi se pare de fapt un cuvant mai potrivit) m-au facut sa reactionez destul de ciudat : m-am pus intr-un colt si am inceput sa plang in hohote (de foarte mult timp nu am mai reactionat asa la nervi). Saracul Tibi, nici nu mai stia ce sa-mi spuna sa ma linisteasca... oricum pana nu am terminat de plans toate lacrimile care le aveam atunci nu m-am putut linisti. Prost inceput de tura :|. pana la urma tot am facut cum am vrut noi, indiferent de ce avea domnul jandarm de comentat. Partea draguta din toate astea este ca astazi de dimineata m-a oprit, mi-a vorbit foarte frumos si si-a cerut scuze pentru incidentul din ziua precedenta. Am ramas mai mult decat surprinsa de gestul sau, m-a bucurat nu pot sa zic nu si mi-am cerut si eu scuze. oricum nu stiu ce au patit anul acesta jandarmii pentru ca majoritatea voluntarilor am avut probleme cu ei :|.

revenind la tura mea de patrula: am avut cazuri diverse de la epileptici, hiper si hipotensivi, lesinuri, caderi de calciu la persoane "posedate" asa ca am avut ceva treaba nu gluma. Trebuie sincer sa le multumesc tuturor colegilor din echipa, au fost super tari, toata lumea ne-a laudat modul in care am actionat asa ca dragii mei felicitari. E bine ca am putut fi acolo unde a fost mai mare nevoie de noi ;).

Acum dupa 32 de ore sunt de-a dreptul franta... cu toate astea nu reusesc sa adorm, sunt mult prea agitata... intai sa ma mai calmez putin, sa scriu tot ce am pe suflet (as vrea eu sa reusesc sa fac asta, dar mai am mult de lucru pana voi reusi sa scriu intr-un post tot ce am pe suflet) si apoi poate reusesc sa ajung in lumea viselor.

Niciun comentariu: