...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

miercuri, octombrie 28, 2009

monolog (part 4)


- Dorule? ce bine...am crezut ca n-ai sate mai intorci... :-<
- Ti-am spus doar: trebuie sa ma cauti in suflet si ma vei gasi. ;)
- Da... mereu uit asta. Stai putin de vorba cu mine... in ultimul timp mi-e asa greu, si nimic din ce spun nu e bun, si niciodata nu zic ce trebuie la momentul potrivit, si... vorbeste tu cu mine...
- Cum vrei tu.
- Vorbeste-mi...hmmm... vorbeste-mi despre oameni!
- Vrei o poveste?
- Nu Dorule, povesti imi spune numai El.
- Atunci sa incep sa filozofez?
- Stai ca am uitat ceva! Vroiam sa te intreb. Iti aduci aminte ziua cand mi-ai aratat orasul?
- Da. Ce-i cu ea?
- Cum m-ai purtat pe umeri daca tu esti doar in imaginatia mea?
- Era un vis prostuto. Te purtase pe umeri bunicul si tu aveai acele imagini deja intiparite in minte... atunci nu ai facut decat sa le scoti din niste cotloane foarte indepartate de unde nici nu stiai ca ele inca mai exista.
- Esti sigur, Dorule?
- Sunt sigur.
- Dor... vreau sa ies din camera asta!!! Simt cum ma strang peretii!
- Bine. Inchide ochii, imagineaza-ti unde vrei sa ajungi si ia-ma de mana.
- Vreau la Arbanasi!
- La Arbanasi? De ce tocmai acolo?
- Pentru ca acolo l-am intalnit pe El... pentru ca acolo am fost cu adevarat fericita, dupa o lunga perioada in care uitasem sa zambesc... pentru ca acolo m-am indragostit...
- Bine... cum vrei tu! Arbanasi sa fie.
- Dar sus pe platou, de unde se vede toata valea... peisajul ala iti taie pur si simplu respiratia... eu cel putin asta am simtit cand am ajuns sus... sau o fi fost pentru ca era in bratele lui si ma lua cu ameteala de cate ori ii simteam respiratia in parul meu? hmmm... El si inaltimile alea erau ca un coktail care ma facea sa ametesc...
- Deschide ochii. Am ajuns!
- Cat de frumos poate sa fie toamna aici! Doamne, cat de frumos e! imi place la nebunie locul asta... cu toate ca... parca ii lipseste ceva.
- Off, ce mofturoasa esti!
- Dorule !? de ce faci asa? Cum poti sa spui ca sunt mofturoasa? Locului asta intradevar ii lipseste ceva, sau de fapt mie imi lipseste ceva... El!!! fara El nu are la fel de mult farmec... Tu trebuie sa fii de acord cu mine.
- De ce asta? adica mna... intradevar fara El nu are acelasi efect asupra ta locul asta, dar de ce sa fiu tot timpul de acord cu tine?
- Pentru ca faci parte din mine!?
- Da dar eu sunt constiinta ta, asta nu inseamna ca nu te pot contrazice sau ca nu pot avea din cand in cand o alta parere!
- Hai sa nu ne certam... serios... chiar nu am nevoie de asta acum... si asa ma cert destul cu ceilalti... macar cu tine sa nu ma cert... mai bine.. Ia-ma pe umeri! te rog ;;)...
- Esti prea mare pentru asta!
- Ba nu, Dor!
- Ba da.
- Hai Dor, nu fi rau! :(
- Asa-mi ziceai si cand erai mica. :)) Atunci mergea... acum nu mai merge insa.
- Dar El ma poarta si acum pe umeri, fara sa ma rog atat... ma face sa ma simt copil. Fa si tu la fel... macar azi... te rog!!! Se vede mult mai frumos de pe umeri...
- De pe umerii lui mititico... Las'ca o sa te duca el pe umeri... veti veni aici din nou impreuna si atunci iti vor fi implinite toate dorintele.
- Ti-am spus eu ca esti rau! :((
- Asta inseamna ca si tu esti rea. Ai uitat ca sunt parte din tine?
- Poate ca ai dreptate. Poate ca sunt rea... sau rasfatata, mofturoasa, sau... mai stiu eu... dar nu tot timpul...
- Gata mititico, nu te supara! Ce inseamna asta? Iti inoata ochii in lacrimi. Eii...
- Dar eu nu plang!
- Uite cum minti... macar pe tine nu te minti... acum plangi...
- Nu-i adevarat!
- Celorlalti le poti arata numai pe Diana aia puternica dar fii sincera macar cu tine. De ce plangi?
- Pentru ca-mi lipseste, Dor... pentru ca am nevoie de el ca de aer... Adu-l langa mine! te rog...
- Nu pot sa fac asta.
- De ce nu?
- Pentru ca nu sta in puterea mea.
- Dar pe mine cum ai putut sa ma aduci aici?
- Nu mai plange, are sa ti se faca rau... cu tine pot, pentru ca totul e in imaginatia ta insa pe ceilalti nu pot sa-i aduc unde vrei tu... hai... nu mai plange...
- Lasa-ma sa plang Dor! ma doare sufletul si trebuie sa ma descarc... daca mai tin mult in mine simt ca o sa plesneasca ceva... si o sa incep sa imprastii in jurul meu bucati din durerea care si facut culcus in mine... si nu vreau sa fac asta... mai bine... Ia-ma in brate!
- Nu pot!
- ...da... asa e... nu poti! :(

Niciun comentariu: