...soarele sta sa apuna peste padure... raze ratacite coloreaza norii atat de vesel...sunt frumoase culoriile toamnei,ca zambetul unui copil,mereu jucaus, mereu altul... arar se aude murmurul strazii... e seara de sambata si oamenii au alte treburi decat sa colinde strazile... sunt prea grabiti sa mai respire aerul care inca mai poarta in el caldura de peste zi...prea grabiti sa se mai bucure de un apus de soare...
...in alt loc poate m-as fi simtit straina dar aici nu stiu de ce dar chiar ma simt acasa... sa fie oare pentru ca TU esti cu mine? te aud cum te plimbi dintr-o camera in alta prin apartament cautand nu mai stiu ce... te-as chema sa te bucuri de apus cu mine, dar stiu ca te grabesti, ca si asa te-am facut sa intarzii destul, asa ca te privesc cu coada ochiului si incerc sa nu te zabovesc prea mult...
... te privesc din cap pana in picioare... hmmm... mai aranjam putin camasa aici, acum si gulerul, parul... asa... gata!
un sarut de "la revedere"... dar e atat de diferit de cel din gara, in sarutul asta e promisiunea ca in doar cateva ore ma vei saruta din nou...
...un sentiment ciudat ma incearca... acum stiu ca de tine nu ma despart cele cateva sute de km si ma simt linistita... cat mi-ar placea sa fie mereu asa... nu neaparat in fiecare zi...dar macar din cand in cand...
to be continued...maybe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu