e dimineata... un inger aflat la portile raiului incearca sa dea trezirea... dar vantul sufla prea tare iar vocea lui blanda nu se poate auzi pana jos... stratul de nori e prea gros si prea negru sa poata razbate ceva pana la oameni...
e necajit... ar fi vrut sa le aduca astazi oamenilor un zambet, sa le descreteasca putin fruntile pline de griji... din pacate nu poate... prea multa rautate, prea multa indiferenta... si el e doar un biet inger... e mult prea mult pentru puterile lui... nu poate lupta de unul singur cu asa ceva...
...s-a ghemuit intr-un colt... un firicel plapand incepuse sa se scurga din coltul ochiului abastru... o lacrima argintie isi croi drum pe fata alba ca portelanul... inca una, si inca una pana cand incepu sa planga in hohote... nu mai putea indura...
din lacrimile lui incepuse sa se cearna peste pamant o ploaie fina... norii s-au risipit putin si catev araze bolnave de soare au luminat pamantul...
... un curcubeu plapand si-a facut aparitia pe cer... era promisiunea ca intr-o zi lucrurile se vor schimba in bine... dar singurii care la-u vazut au fost copii deoarece ei inca mai poarte in ei bucatele din sufletul ingerilor... in ei a ramas speranta ca ziua de maine va fi mai frumoasa, va fi mai linistita, mai plina de soare...
...sus, ingerul inca plange... si plansul lui provoaca panica in imparatia cerurilor... vanturi reci matura tot si rascolesc pana si ultimul coltisor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu