i wanna see you smiling

I see your true colours
Shining through
I see your true colours
That's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colours
True colours are beautiful,
Like a rainbow

Show me a smile then,
And don't be unhappy, can't remember when
I last saw you laughing
If this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there

ploua... sau a plouat? va ploua?

...amiaza ploioasa de octombrie...am doua ore libere asa ca am venit in parc...nu am fost de mult aici... de fapt mie imi place parcul doar cand ploua, zilele astea a plouat, si inca mult asa ca am simtit nevoia sa urc pana aici...
...azi cerul e de un gri uniform... pare sa fie liniste, doar bocancii mei rasuna pe aleile ude si pline de frunze moarte... dintr-un copac batran se aude o pasare zgribulita care se agita de zor... totul e invaluit intr-o ceata subtire... printre copaci se zaresc cativa copii care si-au gasit de lucru cu frunzele spre disperarea bunicilor... dar sunt atat de dragalasi, si rasul lor umple de viata parcul care altfel ar parea incremenit...
nici o adiere de vant...cu toate astea e ingrozitor de frig, sau poate nu m-am obisnuit eu inca cu vremea asta...oricum mi-a inghetat mana pe stilou...ca un ecou razbate pana la mine sunetul strazii, pare atat de indepartat de parca ar fi ceva ireal, venit din alta lume... adevarate aici sunt doar frunzele moarte, copacii dezgoliti, pietrele ude, mirosul de pamant, ploaie, muschi si galben... rasetele copiilor, privirile fugare, zambetul timid al copiilor care dau cu ochii de mine si vad ca si eu le zambesc...
De ce iubesc atat locul asta? simt ca face parte din mine... ca si cum mi0as lasa sufletul sa se odihneasca pe o banca sau intr-un leagan iar de cate ori ma intorc aici pot sta in voie de vorba cu el. Uneori imi reproseaza tot felul de lucruri... alteori imi tine morala... de multe ori insa ar vrea sa ma tina strans in brate. stie ca din toate asta imi lipseste cel mai mult... Az s-a asezat pe celalalt capat de banca si refuza sa ma priveasca... nu inteleg de ce?... l-as intreba ce-i cu el dar nu are rost... daca va simti nevoia imi va vorbi... daca nu...oricum orice interventie a mea e inutila. Eu nu pot decat sa-i respect tacerea si sa ma bucur de liniste...

neliniste...

singurul lucru care as vrea sa-l fac acum? sa stau intinsa pe pieptul lui si sa-i ascult bataile inimii... inima aia care bate atat de incet si doar pentru mine... inima aia pe care eu o iubesc atat si care e izvorul meu de liniste... sa ma strangi in brate si sa-mi soptesti cuvinte fara inteles, fara inceput si fara sfarsit... doar noi sa le intelegem... sa fim doar noi, linistea si bataile inimilor noastre...
...ai uitat cum se face nu?... inchide ochii si viseaza... totul vine de la sine... acuma lasa... am sa te invat eu cu e... si drumul spre casa tot eu ti-l voi arata... hai mai stai putin aici langa mine... strange-ma mai tare in brate... as vrea sa-ti intru in sange si sa ma imprastii peste tot in trupul tau... asa voi fi mereu aproape de tine...
...da, eu te iubesc... dar tu stii asta deja, nu?

monolog (part 4)

- Dorule? ce bine...am crezut ca n-ai sate mai intorci... :-<
- Ti-am spus doar: trebuie sa ma cauti in suflet si ma vei gasi. ;)
- Da... mereu uit asta. Stai putin de vorba cu mine... in ultimul timp mi-e asa greu, si nimic din ce spun nu e bun, si niciodata nu zic ce trebuie la momentul potrivit, si... vorbeste tu cu mine...
- Cum vrei tu.
- Vorbeste-mi...hmmm... vorbeste-mi despre oameni!
- Vrei o poveste?
- Nu Dorule, povesti imi spune numai El.
- Atunci sa incep sa filozofez?
- Stai ca am uitat ceva! Vroiam sa te intreb. Iti aduci aminte ziua cand mi-ai aratat orasul?
- Da. Ce-i cu ea?
- Cum m-ai purtat pe umeri daca tu esti doar in imaginatia mea?
- Era un vis prostuto. Te purtase pe umeri bunicul si tu aveai acele imagini deja intiparite in minte... atunci nu ai facut decat sa le scoti din niste cotloane foarte indepartate de unde nici nu stiai ca ele inca mai exista.
- Esti sigur, Dorule?
- Sunt sigur.
- Dor... vreau sa ies din camera asta!!! Simt cum ma strang peretii!
- Bine. Inchide ochii, imagineaza-ti unde vrei sa ajungi si ia-ma de mana.
- Vreau la Arbanasi!
- La Arbanasi? De ce tocmai acolo?
- Pentru ca acolo l-am intalnit pe El... pentru ca acolo am fost cu adevarat fericita, dupa o lunga perioada in care uitasem sa zambesc... pentru ca acolo m-am indragostit...
- Bine... cum vrei tu! Arbanasi sa fie.
- Dar sus pe platou, de unde se vede toata valea... peisajul ala iti taie pur si simplu respiratia... eu cel putin asta am simtit cand am ajuns sus... sau o fi fost pentru ca era in bratele lui si ma lua cu ameteala de cate ori ii simteam respiratia in parul meu? hmmm... El si inaltimile alea erau ca un coktail care ma facea sa ametesc...
- Deschide ochii. Am ajuns!
- Cat de frumos poate sa fie toamna aici! Doamne, cat de frumos e! imi place la nebunie locul asta... cu toate ca... parca ii lipseste ceva.
- Off, ce mofturoasa esti!
- Dorule !? de ce faci asa? Cum poti sa spui ca sunt mofturoasa? Locului asta intradevar ii lipseste ceva, sau de fapt mie imi lipseste ceva... El!!! fara El nu are la fel de mult farmec... Tu trebuie sa fii de acord cu mine.
- De ce asta? adica mna... intradevar fara El nu are acelasi efect asupra ta locul asta, dar de ce sa fiu tot timpul de acord cu tine?
- Pentru ca faci parte din mine!?
- Da dar eu sunt constiinta ta, asta nu inseamna ca nu te pot contrazice sau ca nu pot avea din cand in cand o alta parere!
- Hai sa nu ne certam... serios... chiar nu am nevoie de asta acum... si asa ma cert destul cu ceilalti... macar cu tine sa nu ma cert... mai bine.. Ia-ma pe umeri! te rog ;;)...
- Esti prea mare pentru asta!
- Ba nu, Dor!
- Ba da.
- Hai Dor, nu fi rau! :(
- Asa-mi ziceai si cand erai mica. :)) Atunci mergea... acum nu mai merge insa.
- Dar El ma poarta si acum pe umeri, fara sa ma rog atat... ma face sa ma simt copil. Fa si tu la fel... macar azi... te rog!!! Se vede mult mai frumos de pe umeri...
- De pe umerii lui mititico... Las'ca o sa te duca el pe umeri... veti veni aici din nou impreuna si atunci iti vor fi implinite toate dorintele.
- Ti-am spus eu ca esti rau! :((
- Asta inseamna ca si tu esti rea. Ai uitat ca sunt parte din tine?
- Poate ca ai dreptate. Poate ca sunt rea... sau rasfatata, mofturoasa, sau... mai stiu eu... dar nu tot timpul...
- Gata mititico, nu te supara! Ce inseamna asta? Iti inoata ochii in lacrimi. Eii...
- Dar eu nu plang!
- Uite cum minti... macar pe tine nu te minti... acum plangi...
- Nu-i adevarat!
- Celorlalti le poti arata numai pe Diana aia puternica dar fii sincera macar cu tine. De ce plangi?
- Pentru ca-mi lipseste, Dor... pentru ca am nevoie de el ca de aer... Adu-l langa mine! te rog...
- Nu pot sa fac asta.
- De ce nu?
- Pentru ca nu sta in puterea mea.
- Dar pe mine cum ai putut sa ma aduci aici?
- Nu mai plange, are sa ti se faca rau... cu tine pot, pentru ca totul e in imaginatia ta insa pe ceilalti nu pot sa-i aduc unde vrei tu... hai... nu mai plange...
- Lasa-ma sa plang Dor! ma doare sufletul si trebuie sa ma descarc... daca mai tin mult in mine simt ca o sa plesneasca ceva... si o sa incep sa imprastii in jurul meu bucati din durerea care si facut culcus in mine... si nu vreau sa fac asta... mai bine... Ia-ma in brate!
- Nu pot!
- ...da... asa e... nu poti! :(

i'm lovin'it!

in seara asta am mers din nou in taverna!!!

s-a vrut a fi o seara a fetelor dar cum o parte din ele nu au putut veni i-am chemat pe verisori si cativa colegi de la crucea rosie. si de la "hai sa mergem sa bem o bere" am ajuns sa incingem o petrecere pe cinste. imi era dor de astfel de petreceri, imi era dor sa-i aud pe baieti cantand, imi era dor sa dansez, imi era dor de toata atmosfera si de tot ce tine de taverna.
ADOR locul asta!!!
ador trupa care canta si in special vocea chelului
ador oamenii care sunt acolo
ii ador pe prietenii mei pocniti
o ador pe dovlecel, care e cea mai scumpa :P
ador sa ne intoarcem acasa pe jos jumatate de oras... asa, ca sa ne facem chef de somn si sa ne iasa bautura din cap :))
ador sa hoinaresc pe strazi la 2 de dimineata si sa ma prinda ploaia, iar in jurul meu sa miroase a asfalt ud, a frunze uscate, a toamna si a frig si cu toate ca sunt aproape leorca sa nu simt nimic decat frumusetea noptii


[dovlecelu... cum era draga? go, jhonny! go! shhhhhhhhhh =)))]

si e ceva aproape magic in toate astea, si-mi dau o stare de bine si de implinire sufleteasca... si nu se trage de la berea care am baut-o in seara asta ci din tot ce se intampla acolo, de la oamenii care te intampina cu zambetul pe buze: cu totii aici ne petrecem timpul, ne stim doar din vedere si singurul lucru pe acre il avem in comun e dragostea pentru locul asta care oricat s-a incercat sa fie distrus nu a murit si spiritul i-a ramas in picioare (i-au schibat de cateva ori locatia, si sincer imi place mai mult aici decat in cea veche:D)...si nu trebuie sa-i intelegi sau sa incerci sa fii ca ei, te accepta oricum esti tu trebuie doar sa li te alaturi si sa te lasi purtat de val:P
si muzica... azi baietii au fost fantastici, ca de fiecare data de altfel... si inca odata am simtit prin fiecare por curgandu-mi muzica si stare de bine...
mi-au lipsit toate astea, dar abia acum mi-am dat seama cat de mult.

what a night!

asta noapte la Era Shopping Park a avut loc 12 HOURS DANCE MARATHON.
Crucea Rosie, ca partener al Carrefour a fost invitata sa acorde prim ajutor tinerilor care vor participa la spectacol.

zis si facut. la 22:00, 5 voluntari ne-am prezentat la organizatori, ni s-a indicat un loc unde sa avem punct fix si nebunia a inceput.
Dupa aproximativ jumatate de ora de cand incepuse aveam deja o persoana cu o entors destul de urata, pana la sfarsitul serii a a juns la urgente :|... nu la mult timp dupa aceea o tipa drogata, inca putin si intra in coma, colegii au asistat-o pana ce a sosit ambulanta... vreo 5 minute de liniste ca lesina un barman si se loveste cu capul de bar...hmmm... oboseala, nemancat si s-a ales numai cu cateva zgarieturi destul de urate pe fata :|...
miezul noptii.... destul de liniste....

imediat dupa ora doua insa... vine dupa noi un tanar se ne anunte ca in parcare unei fete ii este rau... ajunse la fata locului gasim pe capota unei masini intinsa de aiurea o tipa, pe jumatate constienta, vomata toata. pana sa ajunga la ea ambulanta era sa intre in coma alcoolica, foarte greu am reusit sa o mentin intr-o oarecare stare de constienta :|. in acelasi timp, in aceeasi parcare, vreo cateva masini mai incolo alta tanara lesinata tot din cauza bauturii dar care de data asta nu am mai fost nevoiti sa o transportam la spital. dupa niic jumatate de ora suntem din nou chemati in parcare, alta fetita fericita... si am tinut-o tot asa pana s-a luminat de ziua...


...nu ma dau in vant dupa genul asta de muzica asa ca mai toata seara am stat si i-am observat pe cei din jurul meu: cei care nu erau beti erau fumati... dezamagitor...
...jumatate din colegii de la facultate imi erau acolo si spre surprinderea mea au venit toti, sa ma salute, sa ma vada ce fac... wtf? chiar aveam impresia ca pot trece neobservata la facultate, aseara am observat ca ma cunosc mult mai multi oameni decat mi-as fi putut imagina :|.
unele peste altele... interesanta petrecere, ne-am bucurat si noi de ea printre picaturi, am dansat atat cat ne-a permis costumatia care o purtam :D.
ca sa nu mai zic ca mi-a fost dat sa vad o lume atat de pestrita =)) cocalari din cocalaria, pitzipoance bete, gay care se credeau sexy =)), tocilari care se credeau cool si erau si fumati (astia erau printre cei mai amuzanti)... unii dansau dansul sacru al ritualului de imperrechere =)), altele executau un fel de dans al ploii... in fine o lume nebuna, nebuna de tot... si era asa de amuzant sa stai deoparte, sa fii treaza si sa-i privesti... tre sa recunosc ca m-am amuzat teribil pe seama unora din ei :D, si Otilia a contribuit la asta :P.

interesanta noapte, sper sa mai repet experienta in aceeasi postura, doar ca data viitoare sa am mai putine cazuri :D.

"come to life"

in urma cu 2 saptamani Natalia Imbruglia si-a lansat in Europa noul album :"Come to life"... imi place, chiar foarte mult. parerea mea e ca se merita ascultat ;) atat linia melodica cat si versurile spun multe.
Enjoy!

chiar si dupa atata timp...

mirosul cafelei o facu sa deschida ochii... pe perna langa ea un boboc firav, era din trandafirii din gradina, dar e sfarsitul lui octombrie... cum de a tinut pana acum?
la marginea patului statea el...somnoros ciufulit, cu zambetul lui stregnaresc... o privea cu dragoste si astepta sa se trezeasca. cu grija ii dadu suvitele rebele de pe frunte si o saruta.
-La multi ani, iubito!
...pe buze rasari un zambet care se imprastie apoi pe toata fata...
...hmmm... aproape uitase...dar nu... el e aici sa-i aduca aminte in fiecare zi ca o iubeste, ca ea e paradisul lui, linistea, motivul pentru care asteapta din nou dimineata...

-in urma cu 21 de ani au intrat de mana in Biserica si au jurat in fata lui Dumnezeu ca vor fi impreuna pana ce moarte ii va desparti...
de 21 de ani ei isi impart diminetile, noptile, lacrimile, zambetele, durerile, bucuriile, nelinistile, si tot ce mai este de impartit.
in cei 21 de ani au construit o casa, nu doar din caramizi ci din dragoste... acum au 4 copii destul de mari si un milion de amintiri spre care sa se intoarca... dar mai presus de toate se au unul pe celalt iar dragoste lor inca este vie... inca ii mai aduce flori... dimineata inca isi face cafeaua si o bea in pat cu ea... de cate ori il priveste un zambet ii incolteste in coltul buzelor, in ochii ei inca se citeste o dragoste nemarginita... si de cate ori au ocazia isi spun unul celuilalt "Te iubesc"...-


Roxette - Milk Toast and Honey
Vezi mai multe video din Muzica

-La multi ani, dragul meu!
se apleca si o saruta... pe buzele ei simtea ca prinde viata... din imbratisarea lui ea isi lua energia de care avea nevoie pentru o noua zi... o noua zi impreuna...

what vergin means?

i couldn't help it! =))

how do you do?

si acum intrebarea care circula printre scumpii mei colegi de liceu si pe care o rosteam cu totii dimineata : "How do you do? Do you do how, how?" :D

in orice caz filmuletul de mai jos mi se pare genial.
Enjoy! ;)

WHAT???

iesisem sperand ca-i voi putea asculta...de la inceputul verii nu-i mai auzisem in taverna si-mi era dor sa-i ascult pe toti cantand impreuna... vocea chelului care pur si simplu imi inunda tot creierul si nu-mi mai lasa loc de alte ganduri... degetele lui dextter manuind cu atata maiestrie chitara si ceilalti doi baieti... separat fiecare se pricepe bine la ceea ce face dar impreuna sunt fantastici... si-mi doream atat de mult sa-i ascult din nou... spre ghinionul meu in seara asta am ajuns in taverna si acolo se transmitea in direct meciul cu steaua. WTF? really? Taverna si fotbal? be serious!!! combinatie mai proasta nici ca exista... Exact cum sunt reclamele alea tampite la Don Cafe mixes: "e greu sa gasesti un mix bun!". Asa a fost si in taverna in seara asta... pe un ecran mare era transmis meciul iar din boxe se auzea Metallica, Sistem of a Down, ACDC si tot neamul lor. Rockeri pletosi si fotbal =)) rockerite imbracate numai in piele si motorul asteptand afara si fotbal =)) nefericite combinatii!!! =)) pur si simplu nu se leaga... ca apa si uleiul puse in acelasi pahar : nu se amesteca si punct. nu am suportat sa stau prea mult asa k am baut cu fetele ceva si am plecat dezamagite spre casa.

and, i do...

stau intinsa pe pieptul lui...imi place la nebunie sa stau asa... imi lipesc urechea de pieptul lui si-i ascult inima...bate arar,calm si sunetul ei ma linisteste si pe mine...inchid ochii si incerc sa ascult si inima mea...hmmm,mi se pare ca bat in acelasi ritm, dar e doar o iluzie, inima mea e mult mai lenta.
liniste...mi se pare ca afara a inceput sa ploua dar in realitate nu ma intereseaza nimic altceva decat inima asta care bate si in jurul careia se invarte intreaga mea lume... pentru o fractiune de secunda un gand imi fulgera mintea... daca intr-o zi...
-Diana!
vocea lui ma facu sa tresar...am deschis ochii si i-am zambit...
-Diana, Diana, Diana, Diana, Diana... si incepu sa-mi repete numele rostindu-l de fiecare data altfel... de pe buzele lui sunetele parca prindeau viata... camera parea plina de ele si de bataile inimii lui...
...m-a incercat un sentiment ciudat, de parca atunci pentru intaia oara in viata constientizam care imi este numele... si vocea lui il facea sa sune atat de melodios... mi-ar fi placut sa-l aud mereu rostindu-l... in fiecare dimineata sa ma trezeasca el...in fiecare seara sa fie el cel in bratele caruia adorm si care imi spune somnoros "noapte buna, iubita"...

-Diana, Diana, Diana... simt cum ma ia cu ameteala... o ameteala dulce, care imi intoarce lumea cu susul in jos de care EL e singurul vinovat... cat imi e de drag, copilul meu scump...
si... eu... te...

over and over again

...de ceva timp mi se tot plimba prin minte melodia asta...

miss you

"Forgive my lips... they find joy in the most unusual places"

miss youre lips... miss youre kiss... miss youre voice calling my name... miss youre eyes... miss youre smile... miss every part of you

movie time ;)

de obicei nu ma uit la filme indiene... prea multe cantece, prea mult sincron si ma plictisesc repede. Sambata mi-a facut fratelu o vizita si din una in alta mi-a spus ca saptamana trecuta a vazut un film care l-a impresionat. stiind ca lui ii plac in general filmele indiene am fost putin reticenta la inceput dar pana la urma i-am dat o sansa.

Ghajini nu e nici pe departe un film tipic indian, binenteles nu-i lipsesc cantecele, dar acestea sunt doar 2 si ocupa foarte putin din film. povestea insa... este una impresionanta. Merita vazut!

Enjoy. [pt fete: nu uitati servetelele... s-ar putea sa se lase cu lacrimi:P]

super girls just fly

unde?

cauta-ma in asfintit... la capatul curcubeului... acolo ma cei gasi asteptand rasaritul... stange-ma in brate si alinta-ma, asa cum faci cu un bebe mic... am atata nevoie sa ma alinti, sa te joci in parul meu... sa ma saruti pe frunte... cat imi lipsesti... tu stii?
hai... nu sta acolo asa departe... eu sunt aici... intinde mana si ai sa ma simti... inchide ochii si ma vei vedea...
un vant rece imi spulbera gandurile... ploaia imi ingheata lacrimile... ia-ma in brate, acopera-mi ochii... prea multa lumina... nu mai suport!

panica in cer. sa fie oare dimineata?

e dimineata... un inger aflat la portile raiului incearca sa dea trezirea... dar vantul sufla prea tare iar vocea lui blanda nu se poate auzi pana jos... stratul de nori e prea gros si prea negru sa poata razbate ceva pana la oameni...
e necajit... ar fi vrut sa le aduca astazi oamenilor un zambet, sa le descreteasca putin fruntile pline de griji... din pacate nu poate... prea multa rautate, prea multa indiferenta... si el e doar un biet inger... e mult prea mult pentru puterile lui... nu poate lupta de unul singur cu asa ceva...
...s-a ghemuit intr-un colt... un firicel plapand incepuse sa se scurga din coltul ochiului abastru... o lacrima argintie isi croi drum pe fata alba ca portelanul... inca una, si inca una pana cand incepu sa planga in hohote... nu mai putea indura...
din lacrimile lui incepuse sa se cearna peste pamant o ploaie fina... norii s-au risipit putin si catev araze bolnave de soare au luminat pamantul...
... un curcubeu plapand si-a facut aparitia pe cer... era promisiunea ca intr-o zi lucrurile se vor schimba in bine... dar singurii care la-u vazut au fost copii deoarece ei inca mai poarte in ei bucatele din sufletul ingerilor... in ei a ramas speranta ca ziua de maine va fi mai frumoasa, va fi mai linistita, mai plina de soare...
...sus, ingerul inca plange... si plansul lui provoaca panica in imparatia cerurilor... vanturi reci matura tot si rascolesc pana si ultimul coltisor...

oare?

m-am saturat!!! am mai bine de o saptamana de cand nu am dormit si eu bine :|
de ce nu exista pentru ganduri un buton pe care sa scrie frumusel shut down? si atunci cand vrei sa te odihnesti pur si simplu sa apesi pe el, toate gandurile sa ia o pauza iar tu sa te poti odihni linistit?
ce prostii aberez =)))
o fi de la atata nesomn :|, sau poate nu... poate incep sa o iau razna. dar char nu mai pot. tocmai atunci cand pun capul pe perna si incerc sa adorm din minte rasar fel de fel de ganduri? tot felul de intrebari, imi fac o analiza amanuntita a celor intamplate peste zi si colac peste pupaza incep sa-mi urle prin minte si sa-mi faca haos replici pe care le-am trecut usor cu vederea, carora trebuia sa le fi raspuns intr-un alt fel... actiuni carora nu le-am dat importanta si care in intunericul camerei par altceva decat au fost la lumina zilei iar acum cer explicatii sau mai stiu eu ce :| intr-un cuvant tampenii... dar tampeniile astea nu ma lasa sa adorm... si in ritmul asta nu mai fac mult timp fata :|...

am incercat de toate: sa citesc, sa ascult muzica, sa scriu aici pe blog (in caiet nu mai pot scrie, mi s-a stricat stiloul :(( cred ca din cauza asta:|) nimic din toate astea nu par sa aiba nici un efect asupra mea...

un singur lucru m-ar linisti cu singuranta... [asta m-a linistit de fiecare data] : sa-mi spui o poveste... sa ma tii in brate, sa te joci in parul meu si sa-mi spui o poveste cu Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene... o poveste in care totul e linistit si frumos... unde nu exista oameni rai, unde nu sunt piedici in calea iubirii, unde Fat -Frumos si printesa lui traiesc fericiti pana la adanci batranete... si toata lumea e fericita si nimeni nu plange, si... ce-i? macar povestile sa fie asa daca realitatea e cu totul pe dos.
dar tu esti atat de departe... :-<

...tot stau si ma intreb... vei fi vreodata constient de cat de mult te iubesc?
pe zi ce trece ma indoiesc de lucrul asta... si de-ai avea incredere macar cat o neghina in mine... :-<

as vrea sa pot vedea acum rasaritul de pe plaja... vantul rece si sarat sa se incalceasca in parul meu... sa miroase a frig, a apa si a sare... sa mi se umple bocancii cu nisip si sa ne tinem de mana... sa fiu atat de inghetata incat sa nu mai simt nimic altceva decat mana ta care sa fie inca calda, doar atunci as reusi sa-mi golesc mintea de orice gand... si valurile sa se sparga zbuciumate de mal... dar eu visez cu ochii deschisi pentru ca atunci cand ii inchid de fapt totul se transforma intr-un cosmar :|...


am nevoie sa ma tii in brate si sa-mi soptesti ca totul va fi bine... chiar daca nici unul din noi nu stie daca intradevar asa va fi... oare va fi si bine?...

asa o fi iubirea?

de pe blogul lui Tudor Chirila am luat urmatorul citat :

"Secretul este sa iubesti un om pentru tot ce nu iti poate oferi. De-abia atunci nu te vei iubi pe tine in el. De-abia atunci el nu-ti va fi oglinda si vei privi cu adevarat in sufletul lui. Da, sunt neputincios, caci niciodata n-am stiut sa sparg oglinzi. Mi-a fost teama c-am sa ma omor."

am simtit nevoia sa postez si eu aceste cateva randuri... de ce? pentru ca mi se par atat de adevarate... :-<

ce-a mai ramas

au inceput din nou ploile in iasi... sufletul mi se dezintegreaza ca o frunza galbena peste care picura cerul... de-ar fi ceata... nu s-ar mai deslusi nimic, si ar fi mult mai bine... ma izbeste tot ce vad in strada, o realitate diforma care ma ingrozeste... ma dor ochii si nu-i pot ridica din paman, sau nu vreau sa-i mai ridic... si pentru ce as face-o? nu-i nimic care sa merite vazut...
...doar frunzele moarte si ude in care imi afund bocancii... imi place sa le rascolesc, sa le sfasii... ma simt de parca m-as rascoli pe mine, de parca din mine as rupe... din camd in cand ma aplec si mai culeg cate una care pare colorata altfel... o arunc repede...ce sa fac cu ea? aceleasi intrebari mi le pun si despre mine. ce sa fac cu bucatile astea de suflet care atarna? sa le mai car dupa mine? sa incerc sa le pun la loc? asta nu se poate, s-au dezintegrat deja... nu se mai potrivesc in locul unde stateau odata. doar daca le gasesc un alt locusor... sa le pastrez?... cum sa le arunc? ca doar sunt ale mele, sunt bucati din mine...

...si ma ploua... picaturile reci mi-au ajuns pana la piele... bate un vant aspru si simt cum ma ustura pielea... asta inseamna ca sunt inca vie nu? ...mai bine n-as mai fi :|... prea m-am saturat de tot :|...

...de ce tot timpul problemele vin buluc... daca m-ar fi lovit dintr-o singura parte ar fi fost ok, as fi putut face fata... dar cand vin de peste tot? cum sa o mai scot la capat?...

...mi-ar placea sa am destul curaj si sa ma asez langa baietii care canta in pasajul din Piata Unirii... sa stau pur si simplu sa-i ascult... fara sa vad nimic altceva in jurul meu... doar notele muzicale, sunetul chitarilor si vocea chelului care e de-a dreptul fantastica... de cate ori cobor in timpul amiezii de la facultate imi fac drum prin pasaj doar ca sa-i ascult, macar pentru 1-2 min cat dureaza sa traversez pasajul... la ora asta tarzie mi-ar placea la nebunie sa pot sa-i ascult.

inregistrarea asta nu-i asa grozava... trebuie sa-i asculti pe viu sa poti intelege de ce-mi plac atat de mult...

Diana, hai ca am nevoie de ajutor!

Aveam mai bine de 13 ore de cand patrulam aproape incontinuu. Singurele opriri erau cele de la cabinet cand duceam cate un pacient iar in timp ce ne ocupam acolo de el mai schimbam 1 vorba 2 cu medicii si rezidetii de acolo (nu de alta dar ne vedem doar 1 data pe an cu totii si trebuie sa recuperam ;)) ). intr-un sfarsit in cort un pat liber... bucuroase nevoie mare eu si dovlecel am zis sa-l impartim pentru cateva minute cat sa ne dezamortim picioarele... cum am pus capul jos insa m-a luat somnul instant :|,noroc ca am colegi grijulii care atunci cand am inceput sa tremur din toate incheieturile m-au invelit in paturi pana m-am linistit.

Adormisem si deja incepusem sa visez cand aud deodata strigandu-se din usa cortului:
-Diana, te rog trezeste-te ca avem o posedata si am nevoie de ajutor!
-:|.

nu-mi aduc aminte cand am sarit din paturi, nu stiu unde era femeia aia... tot ce-mi amintesc pana sa mi se rupa iar firul era ca ma luptam cu ea sa reusim sa o inchinam la Sfanta si cu toate ca o tineam vreo 4 voluntari si inca vreo 3 jandarmi cu greu reuseam sa-i facem fata. Dupa ce am dus-o putin mai departe de sfintele Moaste am inceput sa tremur ingrozitor si urmatorul lucru de care imi amintesc e ca eram in cabinet si una din rezidentele care are grija de noi ma intreba daca prefer sa mi se faca o injectie sau vreau o perfuzie cu glucoza si calciu. Binenteles ca am ales injectia, am crezut ca scap mai usor, dar imediat am regretat alegerea... numai cand am vazut seringa aia imensa cu un ac pe masura mi-a stat inima in loc... daca nu m-as fi simtit de parca tocmai m-as fi coborat dintr-un carusel m-as fi ridicat de pe pat si as fi luat-o la fuga :|. Trebuie sa recunosc k mi-a prins foarte bine, altfel in mai putin de jumatate de ora as fi ajuns cu siguranta in grija celor de la ambulanta si prefer sa ma stiu ingrijita de prieteni decat de necunoscuti. Oricum Camelia e o scumpa, aproape ca n-am simtit nimic.


(dupa un cocktail de vitamine, glucoza si calciu:>)

pana sa-mi revin eu si sa ma ridic din pat in cabinet au mai venit cativa din colegii mei si au inceput rezidentii sa faca glume si sa le spuna povesti cu oameni posedati. Baietii, fiind la primul caz de acesta s-au ingalbenit de frica =)), cred ca mai aveau putin si faceau pe ei si pur si simplu refuzau sa mai iasa din cabinet. Pe mine si pe Dovlecel astfel de povesti nu ne mai impresioneaza, am vazut destule de cand patrulam aici asa ca...

franta

sunt foarte dezamagita :|
a fost din nou Sfanta Parascheva, marea sarbatoare a iesenilor.... bla, bla, bla ca sa nu uitam de tot circul care s-a desfasurat in oras in toate zilele astea exceptand randul cu pelerini. norocul meu ca am fost plecata la Slanic Moldova, urasc perioada asta a anului, doar orele, mai bine zis zilele in care fac patrula la Crucea Rosie fac ca totul sa fie suportabil. imi place la nebunie treaba asta, sa stau sa-i ajut pe oameni, sa-i ascult... toti cei care vin aici sa se roage sunt manati de o credinta mai puternica decat puterea mea de intelegere... eu sunt aici doar sa-i ajut, nu sa-i judec.
e al treilea an in care acord prim ajutor pelerinilor dar in nici un an nu am fost dezamagita ca anul acesta. nu am reusit sa stau sa-i ajut pe colegi toate zilele cat a tinut pelerinajul dar am incercat sa le fiu alaturi atat cat timpul mi-a permis.

ieri la nici 30 de min dupa ce am intrat cu Dovlecel in tura deja aveam primul caz de epilepsie :|. am rezolvat cu calm situatia si eram chiar foarte multumite de noi ca mai apoi sa ne luam la cearta cu un jandarm... m-am enervat la culme :| imi interzicea trecerea cu toate ca aveam pemine un echipament prin care se intelegea clar de unde sunt, un ecuson cu datele mele s.a.m.d. Toate astea venind dupa o perioada destul de incarcata pentru mine (va voi povesti poate si despre asta) plus multe nopti dormite prost (nedormite mi se pare de fapt un cuvant mai potrivit) m-au facut sa reactionez destul de ciudat : m-am pus intr-un colt si am inceput sa plang in hohote (de foarte mult timp nu am mai reactionat asa la nervi). Saracul Tibi, nici nu mai stia ce sa-mi spuna sa ma linisteasca... oricum pana nu am terminat de plans toate lacrimile care le aveam atunci nu m-am putut linisti. Prost inceput de tura :|. pana la urma tot am facut cum am vrut noi, indiferent de ce avea domnul jandarm de comentat. Partea draguta din toate astea este ca astazi de dimineata m-a oprit, mi-a vorbit foarte frumos si si-a cerut scuze pentru incidentul din ziua precedenta. Am ramas mai mult decat surprinsa de gestul sau, m-a bucurat nu pot sa zic nu si mi-am cerut si eu scuze. oricum nu stiu ce au patit anul acesta jandarmii pentru ca majoritatea voluntarilor am avut probleme cu ei :|.

revenind la tura mea de patrula: am avut cazuri diverse de la epileptici, hiper si hipotensivi, lesinuri, caderi de calciu la persoane "posedate" asa ca am avut ceva treaba nu gluma. Trebuie sincer sa le multumesc tuturor colegilor din echipa, au fost super tari, toata lumea ne-a laudat modul in care am actionat asa ca dragii mei felicitari. E bine ca am putut fi acolo unde a fost mai mare nevoie de noi ;).

Acum dupa 32 de ore sunt de-a dreptul franta... cu toate astea nu reusesc sa adorm, sunt mult prea agitata... intai sa ma mai calmez putin, sa scriu tot ce am pe suflet (as vrea eu sa reusesc sa fac asta, dar mai am mult de lucru pana voi reusi sa scriu intr-un post tot ce am pe suflet) si apoi poate reusesc sa ajung in lumea viselor.

nici eu nu stiu

...soarele sta sa apuna peste padure... raze ratacite coloreaza norii atat de vesel...sunt frumoase culoriile toamnei,ca zambetul unui copil,mereu jucaus, mereu altul... arar se aude murmurul strazii... e seara de sambata si oamenii au alte treburi decat sa colinde strazile... sunt prea grabiti sa mai respire aerul care inca mai poarta in el caldura de peste zi...prea grabiti sa se mai bucure de un apus de soare...
...in alt loc poate m-as fi simtit straina dar aici nu stiu de ce dar chiar ma simt acasa... sa fie oare pentru ca TU esti cu mine? te aud cum te plimbi dintr-o camera in alta prin apartament cautand nu mai stiu ce... te-as chema sa te bucuri de apus cu mine, dar stiu ca te grabesti, ca si asa te-am facut sa intarzii destul, asa ca te privesc cu coada ochiului si incerc sa nu te zabovesc prea mult...

... te privesc din cap pana in picioare... hmmm... mai aranjam putin camasa aici, acum si gulerul, parul... asa... gata!

un sarut de "la revedere"... dar e atat de diferit de cel din gara, in sarutul asta e promisiunea ca in doar cateva ore ma vei saruta din nou...
...un sentiment ciudat ma incearca... acum stiu ca de tine nu ma despart cele cateva sute de km si ma simt linistita... cat mi-ar placea sa fie mereu asa... nu neaparat in fiecare zi...dar macar din cand in cand...

to be continued...maybe.

secundele care fac diferenta...

se impiedica de ea... Adelina avea o placere in a sta printre picioarele mamei ei... o mangaie pe buclele-i castanii si fetita zambi dulce, acel zambet care o facea sa semene cu un ingeras...ii trecu prin minte cat de mult o iubeste, cat ii e de draga, ca ea e motivul pentru care viata i se pare frumoasa... Ghemotocul asta de copil cu bucle aurii ca o pictura din Capela Sixtina si ochii negrii era ce are ea mai scump pe lume, datorita ei si-a gasit un rost...

...astazi, tocmai astazi ramasese singura... si avea atatea de facut... nunta fratelui urma sa fie in cateva zile si nu terminase de zugravit, inca o camera si totul avea sa fie perfect... si totusi nu-si mai vedea capul de treaba... Adelina se tinea necontenit dupa ea, oriunde se ducea... cu greu o convinsese sa se aseze pe un fotoliu si sa se joace cu papuselele... chiar si de acolo ochiinegri si jucausi o urmareau necontenit, aproape ca ii simtea miscandu-se prin camera dupa ea...

...mai avea usa de vopsit si camera era gata... hmmm... cutia care o luase cu ea era goala, cum de era asa neatenta? trebuia sa mearga sa caute prin debara dupa alta cutie... arunca o privire celei mici care parea sa stea linistita in fotoliu si parasi camera...

cum se vazu singura in camera Adelina se apuca de inspectat, se cobora repejor din fotoliu si se indrepta spre uneltele mamei... cutia goala nu ii starni deloc interesul, langa era sticla cu diluant... o lua si-i incerca dopul, vazand ca se deschide mai usor chiar decat sticla ei cu lapte pe care incercase in nenumarate randuri sa o deschida o duse la gurita (e stiut faptul ca cei mici asa cunosc lumea, prin gust)...

...intra in camera exact in momentul in care fiica ei incepuse sa se innece... 5 minute, nu lipsise mai mult... disperata se repezi si lua copilul in brate... cu groaza constata ca Adelina bause din sticla cu diluant, toata gurita i se inrosise... Forma repede 112, nici nu vedea macar... ii balbai centralistei ca fetita ei s-a intoxicat, ca ii moare in brate si are nevoie de o ambulanta...

...trupul mic se zbatea fara vlaga... cu secundele care treceau viata se scurgea din ingerasul care in urma cu 5 minute umplea cu rasul cristalin casa... o tinea in brate si-i venea sa-si smulga parul din cap... fetita ei se stingea incet,incet si ea nu putea sa-i faca nimic... din 5 in 5 secunde isi indrepta privirea spre ceas... trecusera mai bine de 15 minute de cand sunase dupa ambulanta... De ce nu vin mai repede?

...in sfarsit se aud sirenele... dupa aproape 30 de minute de la apel... cand au vazut copilul nu au facut decat sa-i constate decesul...

...jos, pe podea, cu trupul lipsit de viata in brate Adina urla din strafulndul fiintei ei... era urletul unei persoane deznadajduite care tocmai isi pierduse ratiunea de a trai... era urletul de vinovatie... cateva secunde, cateva secunde au despartit-o pe ea de momentul in care s-a intamplat tragedia...dar cele cateva secunde fac diferenta...


Pentru Adelina... odihneste-te in pace ingeras scump! sa veghezi de sus pentru mami si tati...

P.S. :...povestea e cat se poate de adevarata, prietenii mei inca isi jelesc fetita... :(