visul unei nopti de-o vara (part 1)

imnul unei vacante care mi-a imbogatit viata de adolescent :D

un colt de rai uitat de lume... o camera in care era racoare datorita cortinei naturale pline de flori rosii(puteau fii si 40 de grade afara ca nu prea se simtea)...radioul urla cat il tineu boxele... pe InfoPro(singurul post de radio care ajungea pana la noi=)) )melodia de mai sus de dadea destaptarea (si era difuzata la fiecare 30 de minute)

...doua copilite de liceu,cu fite de oras aterizate intr-un satuc care numara abia 100 de case... la inceput ne-am ingrozit,ne gandeam ca deja vacanta ne era compromisa... noi nu stiam ca acolo vom invata sa visam si totodata sa ni se intample tot ceea ce ne imaginam...
era atat de comic...in inocenta noastra o simpla privire ne era indeajuns,nici nu aveam nevoie de multe vorbe...ne cunosteam bine si stiam din start ce gandeste cealalta... ne era atat de simplu sa ne simtim bine... fericirea noastra se alcatuia din lucruri marunte pe care noi le traiam la maxim... un siplu gest,un simplu gand si izbucneam in ras... aveam o imaginatie bogata si radeam la fiecare pas... ne era atat de usor sa gasim ceva amuzant in orice... in vara aia am ras cat nu rad unii oameni intr-o viata intreaga...

...intr-un timp ma gandeam ca nu am facut nimic iesit din comun cat am fost adolescenta... ca nu prea voi avea ce le povesti copiilor din boacanele mele... dar mi-am adus aminte de vara aceea cand inca nu implinisem 16 ani... cu gandul la ea mi-am dat seama ca n-am trecut prin adolescenta fara sa experimentez cate ceva. si acuma nu va duceti cu gandul la cine stie ce tampenii ca fumat iarba,sex,baute sau mai stiu eu ce... erau chestii inocente,dar pe noi asta ne facea fericite.

...un rasarit de soare... plimbarile pe dealurile pline de margarete... linistea pe care o gaseam in cimitir... chicotelile de care nu ne lipseam...prispa bunicii... sanzaienele... apusul de soare privit de sus...muntii care se vedeau departe... cutiile de bere pe care nu stiam unde sa le ascundem =))... iesirile din casa undeva dupa miezul noptii... cules de zmeura dupa ploaie... rasaritul lunii... si vama veche... reteta fericirii... eram departe de lume,de zgomotul asurzitor al orasului, de barfe, de rautate... totul era pur... ca laptele alb,spumos si cald care abia fusese muls...
...cat de putine ne trebuiau atunci sa fim fericite...cat de simpla ne era viata... de ce nu e si acum la fel?...
... atateam intinse pe varful dealului... visam la feti frumosi calare pe cai albi... la cum va fi viata peste cativa ani... visam ca orice s-ar intampla noi vom ramane asa inocente ca atunci,vom sti la fel sa ne bucuram de viata, vom ramane amandoua insarcinate in acelasi timp iar sotii nostri vor fi prieteni la catarama... vom sta destul de aproape una de alta si diminetile ne vom bea toti patru cafeaua impreuna pe terasa casei uneia din noi... =)) cat de departe ne ducea imaginatia...
visam la fericire amandoua,constiente fiind totodata ca fericirea era acolo cu noi...si noi faceam parte din ea... si era bine...

"cum ar fi daca..." daca o fraza incepea cu asta,si era un lucru cat se poate de real, tot ce ne trecea prin cap se intampla mai apoi si in realitate... asta ne amuza teribil si ne facea totodata sa ne simtim stapanele universului... asa si eram... stapane peste universul nostru...
(va urma)