...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
duminică, mai 10, 2009
niciodata indeajuns
...timp...
...exista oare cu adevarat? sau e doar o inventie a nostra pentru ca trebuie sa ne masuram viata in ceva?...
Tu crezi in timp? sau mai bine spus tu in ce iti masori viata?
ce reprezinta timpul?
de ce nu se scurge uniform?
se presupune ca timpul e divizat in "segmente" egale: ani, fiecare avand 52 de saptamani,fiecare saptamana are 7 zile,fiecare zi are 24 de ore,fiecare ora are 60 de minute, fiecare minut are 60 de secunde si lista mea poate continua in ambele sensuri...
de cate ori insa nu ati simtit ca timpul trece mai repede sau mai greu de atat? nu v-ati intrbat niciodata?
eu sunt un copil curios si imi pun uneori intrebari tampite la care poate nu ma astept sa primesc raspuns si totusi nu ma pot abtine sa nu intreb... asa ca va intreb si pe voi de ce timpul se scurge diferit in functie de stuatie?
de ce o simpla ora atunci cand stai intr-un amfiteatru plin de studenti si asculti un prof plictisit vorbindu-ti despre ceva ce nu te intereseaza ti se pare o vesnicie... aceeasi ora petrecuta cu persoana iubita in schimb ti se pare ca nici nu a fost...
...si niciodata nu ne ajunge timpul...mie cel putin nu-mi va ajunge niciodata timpul cand te am langa mine...niciodata nu o sa mi se pare ca timpul pe care l-am petrecut impreuna s-a scurs prea greu...
de fiecare data e ca intr-un vis...unde totul se intampla prea repede...si am impresia ca nu a trecut decat o ora doua de cand suntem unul langa altul cu toate ca au trecut zile...si constientizez trecerea timpului la cateva minute dupa ce plec departe de tine...atunci timpul incepe sa se tarasca cu picioare de melc...si-mi da impresia ca nu mai trece...
...am ajuns sa cred ca timpul,viata ne-o masuram dupa propria noastra vointa,in functie de ceea ce traim,in functie de ce experimantam... cu toate astea niciodata nu vom avea destul timp.
nu inteleg de ce? daca timpul este infinit noua de ce nu ne ajunge? de ce ne plangem mereu ca nu avem timp?
de ce suntem stresati de ceasuri? de ce avem mereu obsesia lor?
tu stii? tu in ce iti masori timpul? tu in ce iti masori viata?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Translate this report into English or Russian, please.
Trimiteți un comentariu