ultimele fasii de lumina isi cauta ascunzis in norii violeti care umplu orizontul...au innebunit salcamii, miroase a viata, a iarba cosita si a tot felul de flori chiar daca sunt in oras...
...vantul usor aduce din departare miros de ploaie...
stau in balcon...privesc cum se lasa seara...ii ascult pe cei mici cum se joaca in strada(cata implinire trebuie sa simti vazandu-ti copilul fericit...) dar gandul meu e departe...atat de departe ca mi-e greu sa-l ajung...
umbrele se fac tot mai mari...gandurile mele sunt din ce in ce mai rascolite... dintr-un balcon strabate pana la mine un sunet sfios de chitara...cat imi este de cunoscuta melodia...si memoria mea se reseteaza...o ia razna...oricat as incerca ma duce mereu si mereu inapoi spre aceeasi dimineata...
...stateam in acelasi loc din balcon,privind urmele lasate de intunericul care facea loc unei noi dimineti...mirosea ca si acum a viata...mirosul de afara impletit cu aroma cafelei...asteptam sa rasara soarele... printre asternuturi te ghiceam pe tine,copil scump cufundat in vise...nu mai aveam somn de mult dar nici nu ma induram sa-ti tulbur pacea...esti atat de scump dimineata cand dormi ca pentru nimic in lume nu as fi vrut sa te trezesc... si era atata liniste in mine...pentru ca te stiam acolo,aproape de mine...puteam sa-ti port de grija...puteam sa te alint...
acum insa...:-<
...de ce nu se opreste chitara?nu mai suport si totusi parca ceva ma leaga si nu pot pleca de acolo...de ce nu se opreste?
...in strada mamele isi supravegheaza ingerasii si-i anunta ca imediat vor intra in casa...si miroase a flori.a iarba si a viata pe strada asta linistita care duce spre cimitir...
...a disparut si ultima fasie de lumina...intunericul se intinde acum peste tot... astept sa rasara luna...sau... cred ca voi astepta sa rasara soarele... nu-mi vine sa ma ridic de aici,cum nu-mi vine sa ma duc in pat... asternuturile inca poarta mirosul tau... :-<...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu