monolog (part 2)

-In sfrasit! Credeam ca nu mai vii! De ce n-ai mai trecut de atata timp pe la mine?
-Eu am mai fost... Tu ai fost cea care nu m-ai vazut!
-Poate...
-Ce e cu tine?
-Nu stiu Dorule... Dar e ceva care ma apasa... o neliniste care nu-mi da pace, ca o durere muta care uneori se transforma intr-o caldura inexplicabila...atunci simt ca zbor... acum insa ma simt pe fundul prapastiei...
-Mititico...
-De ce nu mi-ai spus de mica cat e de greu sa fii mare?
-Toate la timpul lor. Trebuia sa simti pe pielea ta cum e.
-Ca sa nu mai zic de faptul ca ai plecat!
-Dar ti-am zis ca eu n-am plecat... tu ai fost cea care a uitat pur si simplu de mine. Astazi ti-ai amintit si iata-ma. De cate ori ai nevoie de mine ai sa ma gasesti in adancul sufletului.
-Dar ce esti tu?
-Un fel de inger pazitor.
-Si de ce ti-am spus Dor?
-Cred ca din cauza unei povesti pe care ti-o citea bunica cand erai mica.
-Da... poveste aia frumoasa... Si acum lamureste-ma! Ce e ceea ce simt acum.
-Iubire.
-Iubire? Dar stiam ca iubirea nu doare.
-Pe tine nu iubirea te doare...ci dorul de El.
-Nu-mi place sa-ti spun asta dar ai dreptate. Oricum nu te-ai tinut de promisiune!!!
-Ce promisiune?
-Mi-ai promis ca vei vorbi cu timpul,si-l vei convinge sa nu mai treaca,iar eu voi ramane astfel tot timpul copil.
-Dar ai uitat ce ti-am spus? Ca daca vei crede in povesti vei avea tot timpul sufletul unui copil.
-Povesti?
-Da mititico, povesti... Cand ai citit ultima data o poveste.
-Dar povestile nu au farmec daca mi le citesc singura!
-Atunci cand ai ascultat ultima data o poveste.
-Ultima poveste mi-a spus-o El... era o poveste foarte frumoasa, cu un print si o printesa care se iubeau mult si care au trecut peste multe greutati ca sa fie impreuna.
-Dupa cum iti sclipesc ochii ti-a placut tare mult povestea.
-Nu doar povestea. Ci si felul in care mi-a spus-o... Are ceva in vocea lui care ma indeamna la visare si cand imi vorbeste ma face sa ma simt copil.
-Il iubesti mult?
-Ai spus ca esti ingerul meu. Nu ar trebui sa stii mai bine ca mine?
-Eu stiu! Dar te intreb pe tine: il iubesti mult?
-Il iubesc mai mult decat va sti el vreodata. Tu vezi in viitor nu-i asa?
-Poate.
-Cum o sa se termine toate astea?
-Asculta-ti inima... ai sa vezi ca va fi bine.
-Promiti?
-Eu nu fac promisiuni.
-Iti amintesti de batranica aia garbovita?
-Ce-i cu ea?
-Astazi am vazut una la fel. E Inaltarea Domnului, mergea la cimitir. Tot nu vreau sa ajug asa batrana si singura.
-Mititico... Lasa viata sa-si urmeze cursul... iti va placea, si nu vei fi singura.
-Poate ai dreptate. Daca tot te-ai intors nu mai pleci nu?
-Cand ai nevioe de mine cauta-ma... vei sti sigur unde sa ma gasesti!