de cateva nopti ploua intruna...cat am asteptat ploaia asta...doar ca e prea frig... nu ma pot plimba linistita prin ploaie decat daca vreau neaparat sa fac o pneumonie...
... aseara m-am asezat pe pervazul geamului... de departe se simtea o adiere de vant care aducea cu ea miros de ploaie... dar era ceva in aer... vantul acela aducea miros de tara... mirosea a "acasa"... exact ca in serile alea cand ploaia se abatea peste sat... incepea sa bata vantul si aducea cu el miros de pamant ud... de fum si de ploaie...
...a inchis ochii... zgomotul orasului parca pierise,ca niciodata, si tot ce puteam auzi era vantul care se sfasia printre copacii de jos... in aer in loc sa miroase a asfalt incins si a betoane mirosea a iarba, a flori de camp, a fum si a ploaie... de departe se vedeau norii care aduceau ploaia peste oras... cu toate ca erau mari si negri nu pareau amenintatori... pareau mai degraba plini de speranta...plini de viata... ei sunt cei care vor alunga seceta...
am stat pe pervazul geamului pana cand ploaia m-a udat pana la piele si n-am mai suportat vantul care sufla fara mila facandu-ma sa-mi inghete sangele in vine... speram sa-mi inec sufletul cu apa... poate scapa astfel de seceta care l-a cuprins...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu