dejate llevar por las sensaciones

...dimineata de iunie... soarele sta sa rasara peste padurea lenesa...primele raze se oglindesc in Ciric si el straluceste parca ar fi viu...aburi molateci se ridica din pamant...abia se depune roua pe frunze...printre copaci o ciocarlie da desteptarea...celelalte pasari incep si ele in curand sa se faca auzite...ca sa nu mai zic de buraticii din lac...ei nu tac mai niciodata... Eu privesc toate astea din balconul unei pensiuni...mi se inchid ochii si totusi nu-mi vine sa intru,imi place prea mult spectacolul de afara...mi-e frig de mor...noroc ca am gasit un sacou (nici nu mai tin minte de la cine l-am luat...hmmm...ei,daca are nevoie de el va veni sa-l ceara :D,asta daca reuseste sa ma gaseasca ;)) )...undeva in sala de sub mine se aude mel de mai sus...vocea ei...ziua care se naste sub ochii mei...culorile rasaritului...toate au pentru mine un efect hipnotizant...

...e atat de amuzant sa fii singura care inca mai e treaza :))...in camere dormeau toti alandala,cum isi gasise fiecare loc:)) daca stai si-i privesti ai impresia ca sunt un singur corp cu multe capete si multe membre...nu stii de unde incepe si unde se termina...:)) hmmm...oare al cui e piciorul? dar mana asta? =))...majoratele astea...vremuri in care nu ne pasa de nimic si o tineam dintr-o petrecere in alta... nu stiu de ce dar azi toata ziua am avut in minte doar dimineata asta care am povestit-o mai sus... poate pentru ca mi-e dor de linistea unui rasarit de soare vazut pe malul Ciricului...sau...cine stie...