...mai e mult pana departe?

mai am mult pana sa ajung la capat?...la capatul puterilor am ajuns dar restul?cat crezi ca voi face fata?...in ritmul asta nu faci decat ma darami...rupi din sufletul meu bucatica cu bucatica pana nu va mai ramane nimic...am crezut (sau inca mai cred? nici eu nu stiu,nu pot gandi limpede) ca-mi voi transforma toate visele in realitate?de ce nu poate fi asa?...cand am avut cate o ambitie m obtinut tot timpul ce am vrut...mai putin acum...asta era ce-mi doream cel mai mult...ce-i doresc inca cel mai mult... mi s-a spus tot timpul ca sunt frumoasa...mi-am repetat de multe ori ca as putea avea pe oricine as vrea daca mi-as pune mintea...ce rost are atat timp cat nu pot sa-l am pe cel pe care il iubesc?...

...m-am aruncat intr-un gol si abia acum imi dau seama ca imi lipseste parasuta iar plasa de siguranta a fost doar de forma,doar din incapatanarea mea (chiar asa sa fie?)...am crezut ca suntem mai puternici...ca nu vom capitula la primul impas...ca...

am tot asteptat ziua de maine...in speranta ca va aduce o rezolvare...
ca voi vedea in sfarsit luminita de la capatul tunelului...ca vei spune ceva...ca...nu stiu...nu mai stiu nimic...cred ca nici nu am stiut vreodata...de fapt stiu un singur lucru...te vreau pe tine...mi-e greu sa-ti dau drumul...mi-e greu sa renunt...nu pot...am crezut ca...am sperat...am...

...ploua...as fi inebunit daca era soare...ar fi fost ca si cum cine si-ar fi batut joc de mine...macar asa...ploua si vantul urla...imi vine si mie sa fac acelasi lucru...as urla din toate puterile sa ma auzi ca ma doare,ca nu mai pot face fata...ca am ajuns la capatul puterilor...ca...si ce rost ar avea?...tu nu m-ai auzi...

...ploua...si ploaia asta imi aduce aminte de un singur lucru:...e decembrie...ploua cu galeata...tu esti cel care a adus ploaia aia iti amintesti?...o autogara ca oricare alta plina de o lume pestrita...ar fi trebui sa ninga dar mi-a fost indeplinita o dorinta(de fapt atunci imi fusesera indeplinite toate dorintele): cerusem cu cateva zile inainte sa fie potop :-|...inca cinci minute si autobuzul trebuie sa plece...te duce departe de mine...stam imbratisati si ne ploua...nu ne plac umbrelele de aceea nici nu avem una...cei care trec pe langa noi ne privesc mirati...ce ne pasa noua?si asa in fata lor parem doi nebuni care maine cu siguranta vor face pneumonie...o ultima imbratisare...un ultim sarut...ne-am luat fetele in maini...din priviri ne promiteam unul altuia lumea,stelele,cerul...cuvintele nu isi au rostul...de acum autobuzul trebuie sa plece :-<...cu greu ma desprind din imbratisare...daca nu as fi luat-o la fuga nu as fi avut puterea sa plec...nu stiu de ce dar imi vine sa plang...norocul meu ca ploua...o ploaie rece care ma tine treaza,care imi ingheata toate simturile...fiinta mea e plina de tine...nimic altceva...ploua...ploaie nebuneasca de decembrie...atunci ai luat cu tine ploaia,dar si sufletul meu...

...blogul mi l-am facut ca sa am un loc unde sa-mi spun ce am pe suflet...in felul meu...imi filtrez realitatea prin simturile mele...am scris de atatea ori cuvantul ploaua/ploaie...in ochii unora as putea trece drept o obsedata...azi nu-mi pasa,nici maine...ieri poate mi-ar fi pasat dar acum nu...

...astazi durerea (oare e bine sa-i zic asa?nu stiu cum altfel as putea sa o numesc)m-a dus pana pe marginea prapastiei...dar mai e mult pana departe...mai e mult pana...

din ce am scris vei intelege ce trebuie...sau nu...fiecare intelege lucrurile in felul lui si isi creaza realitatea lui nu?...asa a fost dintotdeauna...de ce nu ar fi si acum la fel?...

...te iubesc...te-ai imprastiat in toata fiinta mea...nu stiu,si nici nu vreau sa stiu cum mi-ar fi fara tine...mi-e frica de ziua de maine...mi-e frica sa nu te pierd...mi-e frica ca noi nu vom mai fi...o frica paralizanta de necunoscut...

...maine...

...maine...

...oare ce-mi va aduce ziua de maine?...pana maine mai este...