...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...
luni, martie 09, 2009
visez...si toate visele se vor transforma in realitate...
...nori de plumb atarna greu pe un cer care abia ne mai tine...sta sa plaua,din nou...de parca asta e tot ce stie primavara asta sa faca...ploua mereu si nu reusesc sa ma trezesc din amorteala sufletului...visez mereu la locuri indeparate...la flori salbatice si vant cald...
...m-ai intebat de mult ce as face daca timp de 24 de ora as puta sa fac tot ceea ce-mi doresc?...hmmm...nu-i nimic deosebit...sunt lucruri pe care oricum le-as face... doar ca as vrea sa le fac pe toate intr-o singura zi :)...as trai acea zi cu frenezia celui care stie ca mai are doar o zi de trait si cu toate astea...as face totul fara graba,sa ma pot bucura de fiecare clipa...
...ar fi vara...si eu m-as trezi odata cu revarsatul zorilor,pentru a ma bucura inca odata de un rasarit de soare,de viata care ia nastere sub ochii mei...te-as trezi si pe tine cu un sarut...si ce daca nu-ti plce sa te trezesti de dimineata :D in ziua aia imi vei face pe plac...ne bem cafeaua in balcon...casa noatra e undeva pe stanci...jos se vede marea,iar soarele se ridica lenes si ne spune buna dimineata :)...
...ne suim in primul tren...acesta e trenul care duce doar spre locul meu preferat... dealul plin de flori salbatice...la poalele lui e cimitirul care seamana mai mult cu o livada ( in asa loc iti gasesti cu siguranta linistea de care ai nevoie pentru a infrunta eternitatea )...si trandafirii albi...saditi acolo de mai bine de 100 de ani...e atata liniste...stam intinsi pe iarba si privim cerul...e mai albastru ca niciodata,si parfumul fin al florilor de mai... Ce-mi place trenul asta...stie mereu unde sa ma duca...
...am lenevit destul in iarba...acum trenul ne duce spre ceahlau...tocmai s-au ridicat norii lenesi...in vale privelistea e superba...de pe cea mai inalta stanca imi dau drumul...vezi? zbor! asemeni pasarilor...doar ca eu n-am aripi...pe mine ma poarta visele...de aici de sus lumea e mult mai frumoasa...
...e timpul pentru o noua statie...soarele a trecut de multisor de amiaza...trenul ne poarta cu pasi repezi spre mare...pe plaja suntem doar noi...o casuta de paie ne asteapta...marea ne canta simfonia fericirii...astazi putem face orice...chiar sa ne plimbam pe valuri... incet, incet se lasa seara...in bratle tale privesc apsul de soare...nicicand cerul nu a fost colorat mai frumos,am impresia ca a luat foc...sunt atat de fericita...
...o ultima oprire...dealul plin de flori...intinsi in iarba privim cerul plin de stele...astazi ploua cu stele si noi ne putem pune un milion de dorinte care mai apoi se vor realiza...din locul acela inalt avem impresia ca alunecam in cer...ca facem parte din el...suntem si noi doua stele care stralucesc impreuna...intr-un tarziu adorm in bratele tale...leganata de cantecul greierilor si al privigetorilor din vale...
...delir de la prea multa cafea,si de prea mult dor...intr-o dimineata inorata de martie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu