...de 15 minute a batut miezul noptii...e deja maine. sau nu? ...oare?... pana maine mai este... cat mai este pana maine? stii? daca afli da-mi si mie de veste... pana atunci eu am sa astept...
...astept...asteptare...astept... asta e cuvantul care in momentul de fata imi caracterizeaza starea (in mare parte)...din furtuna de sentimente asta urla cel mai tare...
...ma simt de parca as astepta ca dintr-un moment in altul sa-mi cada in cap albastrul cerului...norocul meu ca e noapte si cerul e negru de nori...tre sa astept sa se faca dimineata si sa se insenineze sa fie posibil acest lucru... (:D cum spuneam am de asteptat)... dintr-un moment in altul astept sa se deschida pamantul sub picioarele mele si sa dispar,pur si simplu...astept...portia mea de eternitate... nu,inaite tre sa am cele 15 minute ale mele de faima ;)...
asteptarea asta ma nelinisteste...imi simt inima mica,mica...si bate ca nebuna... ii este frica de zilele de maine,de ce are sa vina...
...toate astea ma paralizeaza...nu pot gandi limpede...simt nevoia sa fac ceva dar nimic din ceea ce voi face stiu ca nu ma va scoate din starea asta...poate doar sa ma sui in primul tren si sa-mi incep calatoria spre necunoscut...sa merg cu nasul dar sa-l rog sa nu-mi spuna care e capatul liniei...
...ploua... si-n surdina se aude un vals...incerc sa nu ma gandesc la nimic... ma concentrez asupra stropilor de ploie si a muzicii...dejeaba... toate simturile mele sunt ancorate in jurul tau...nu ma pot gandi la nimic altceva chiar si atunci cand nu ma gandesc la nimic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu