cred ca niciodata nu voi fi mai fericita ca atunci cand voi fi insarcinata... tot timpul mi-am imaginat ca e ceva mai presus de ce simti in mod normal... simti cum o alta viata ia nastere... o noua speranta...mii de vise...dorinte,idealuri...si toate incep cu tine... in acel moment tu (femeia insarcinata) esti centrul universului... tu esti inceputul si sfarsitul...
...si cata dragoste...sa-i simti prmele batai ale inimii...inima aia mica si firava care cere ocrotire...care momentan e ocrotita de tine si de care vei avea mai apoi grija tot restul zilelor tale... si manutele mici...si degetelele care abia cresc...
ii simti primele miscari...incepi sa vorbesti cu el...deja i-ai gasit un nume... (inca nu sunt insarcinata,si nici nu am in viitorul aproiat vreun plan de acest fel, dar eu deja stiu ca pe baietelul meu il cheama Matei :D )...isi aude tatal si tresare...de fiecare data face la fel cand tatal ii vorbeste!...hmm...coincidenta,de ce neaparat?...ii recunoaste vocea tatalui... seara la culcare ii citesti povesti,cu toate ca e doar in burtica...e un obicei cu care incerci sa te obisnuiesti ca mai apoi dupa ce vei naste sa-i citesti mereu povesti... si ii canti...de cand esti insarcinata iti aduci aminte mai mereu de un cantecel...oare ce sa fie?...din curiozitate ti-ai sunat mama si i-ai fredonat putin...era cantecul pe care ti-l canta mama ta ca sa te adoarma... acum acelasi cantec i-l vei canta si tu baietelului tau...
.......................................................................
...nu demult ai nascut...puiul tau are doar vreo 3 saptamani ...ochii tatalui si buzele tale...e cel mai frumos copil din lume... e seara... iti bebele pe piept si amandoi stati intinsi in pat...ti-a prins in manuta lui mica degetul mare si il tine atat de strans...acela e universul lui...pieptul tau si degetele moi care il alinta,vocea ta...ii canti cantecul de leagan pe care i-l cantai si cand il purtai in burtica... sotul tau sta langa tine... atata dragoste se citeste in ochii lui... e atat de fericit...esti implinirea tuturor dorintelor...
...o fi de la astenia de primava sau poate nu... am preferat sa scriu despre asta decat sa scriu despre cat de mult imi lipsesti...asta am sa-ti spun doar tie... am sa te tin in brate,am sa te alint si am sa-ti spun o poveste despre doi tineri care se iubesc mult de tot...care viseaza si toate visele lor se transforma in realitate... pana atunci nu-ti zic decat ca: ...te iubesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu