abia trecusem in noul an... m-a luat in brate si mi-a spus ca ma iubeste... m-am panicat si nu am mai putut scoate nici un cuvant, nu am putut nici macar sa schitez un zambet... simteam ca-mi fuge pamantul de sub picioare... nu asa trebuia sa fie, nu acum, nu acolo,nu de nici un fel... am avut un deja-vu si cu greu am reusit sa-mi opresc lacrimile... in urma cu un an... dar asta nu mai conteaza... nimic nu mai conteaza...
...ciudat inceput...de an si de toate... eu incercand sa zambesc dar gandul imi zbura mereu departe...
...uneori stau si ma gandesc daca e bine ce-am facut... incerc sa ma conving singura ca asa e cel mai bine pentru mine, pentru tine, pana la urma pentru toti...
inca odata mi-am confirmat ca urasc revelionul... chiar daca petrecerea a fost draguta, oamenii super ok si am reusit sa ajung acasa dupa 2 zile... cu ttoate astea mai nimic nu mi se pare a fi ce ar trebui sa fie... sper doar ac anul care a inceput sa nu fi la fel ca noaptea de revelion... un prea mare vartej de sentimente, saream de la o stare la alta... sper doar ca anul asta sa treaca cu bine, sa fie altfel, sa reusesc sa fac o parte din lucrurile pe acre mi le-am propus... sper sa... dar lasa asta acum, abia cand voi realiza ce mi-am propus voi povesti...pana atunci nu-mi ramane decat sa am incredere in puterea mea de a merge inainte si de a ajunge acolo unde imi doresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu