de dimineata stau in fata tastaturii...simt nevoia sa scriu doar ac toate cuvintele nu vor sa fie scoase la iveala... s-au inghesuit intr-un colt si niic unul nu vrea sa iasa la lumina...
...nu am scris de mult, cel putin nu aici...
e ceata, la fel ca in sufletul meu... zeci de sentimente amestecate, zeci de trairi carora nu le pot da nume si nici nu ar avea vreun rost sa o fac... insa pe zi ce trece in suflet mi se insenineaza... cu fiecare noua dimineata e mai bine... asta pana in dimineata cand va rasari de tot soarele... si atunci voi putea zambi fara nici o retinere... atunci totul va fi bine...
nu are rost sa mai aberez acum aici...pana data viitoare poate imi fac timp sa va scriu o poveste sau ceva de genul asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu