lumea mi se destrama si nu pot sa fac nimic sa o opresc... zilele mi le petrec langa ea in spital iar noptile nu pot dormi pentru ca mi-e frica, simt ca nu-mi ajunge aerul si ma scufund...
nici nu mai stiu cate zile au trecut... singurul lucru care inca ma tine pe picioare e gandul ca ea are nevoie de mine... trebuie sa ma vada zambind... trebuie sa ma vada pe mine puternica sa fie si e la fel...
cosmarul asta oare nu se termina?
stiind ce va fi peste zi mi-e tot mai greu sa ma trezesc dimineata, mi-e tot mai greu sa zambesc... mi-e tot mai greu sa stau in picioare... si toate se invart in jurul meu... si niciodata nu-mi ajunge aerul...
mi-am promis ca atunci cand ea va fi bine ma voi duce si eu la medic... pana atunci nu pot... nu vreau...fara ea lumea mea se prabuseste... trebuie sa o stiu mereu acasa ca lucrurile sa mearga cum trebuie...
astept zilele de maine si ma rog ca totul sa fie bine...mai bine decat e azi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu