zambea intunericului de afara... in ochi i se citea fericirea si parca cineva i-ar fi scris mare pe fata ca e indragostita... din cand in cand isi musca buzele ca sa nu izbucneasca in ras...
inca de cand urcasem in autobuz mi-a atras atentia... privindu-o mi-am amintit de mine... cred ca asa arat si eu atunci cand visez... oare oamenii cand ma vad zambind pe strada se intreaba daca sunt nebuna? de parca mi-ar pasa... de parca mi-a pasat vreodata... si ea crede la fel... pentru ca altfel sunt sigura ca ar izbucni in ras... sunt sigura ca si-ar striga in cele patru vanturi fericirea... zambetul o face sa para frumoasa... pana la urma pentru asta sunt zambetele infrumuseaza fetele care le poarta... tu stii sa zambesti? eu mai uit uneori dar am alaturi oameni care imi aduc mereu aminte cum se face... care tot tmpul ma trag de maneca si-mi spun ca zambetul face parte din mine...si pana la urma ei au dreptate...
ma face si pe mine sa zambesc... e de-a dreptul molipsitoare... doar ca mi-e frig si sunt leoarca... imi place prea mult ploaia asa ca azi am zis sa ma plimb pentru prima data anul asta prin ploaie... dar am uitat un amanunt foarte important: nu e vara si ploaia e ingrozitor de rece... dar nimic nu conteaza... stropii reci ma tin ancorata in realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu