si ce va face copilul din mine?

deschid ochii...in albastrul ochilor lui ma pierd ca intr-o apa adanca si totusi limpede...ma tine strans in brate reusind astfel sa ma ancoreze in realitate, in realitatea zilelor petrecute impreuna...

...incerc sa adorm din nou... el imi sopteste un timid "te iubesc"... simt cum alunec intr-un fel de gol si totul incepe sa se invarta cu mine...era ceva la care nu ma asteptam... nu pot sa articulez nici doua silabe... un zambet firav imi rasare pe fata...
se tranteste usa:
-maaaa!!!! trezirea!!!! hai ca circula tramvaiele!poate prindem si noi unu spre casa!
...ne intoarcem amandoi spre el si abia cand da ochi in ochi cu noi isi da seama ca a nimerit intr-un moment prost... ar da sa se scuze dar nu are rost sa mai spuna nimic...
e traziu de acum... trebuie sa merg acasa... si nu m-as dezlipi din bratele lui... si nu as vrea sa stau departe de ochii aia albastri care imi insenineaza ziua...
...e ceata si cerul apasa greu... incercam sa prindem un tramvai... the party it's over... dar numai pentru seara asta, maine o luam de la capat ;))