i-am promis ca ii voi scrie o poveste... a trecut aproape un an de atunci... i-am scris povestea doar pe jumatate... pe atunci era povestea in care traiam amandoua... acum povestea s-a schimbat, are alte coordonate, alte personaje... doar noi am ramas in ea... si nici macar noi nu suntem la fel... nu stiu unde pe drum ceva in noi s-a schimbat... poate ne-am mai maturizat, poate ce am trait pana acum ne-a facut sa vedem altfel viata... am ramas tot noi si totusi suntem altfel...
m-am tot gandit zilele astea... nu mi-as putea imagina o lume fara dovlecelu meu... cand nu-mi este aproape nimic nu e cum trebuie... stie sa-mi citeasca toate gandurile si stie sa ma faca sa-mi fie bine... si mi-e frica de ziua in acre dintr-un motiv sau altul una va trebui sa plece... cum va fi viata noastra atunci? =))) cred ca vom cheltui toti banii nostri pe telefoane sau facand naveta intre orase...
povestea inceputa in urma cu un an... imi dau lacrimile cand incep sa o citesc si totusi gandurile mi s-au oprit intr-un punct fix si nu o pot continua... era atat de frumoasa si de ireala... realitatea cruda a facut-o sa moara... mereu imi aduce aminte de ea si ma roaga sa o tremin... cred ca-i voi scrie alta dar ma tem ca nu-i va place la fel de mult...
intre timp ea isi traieste povestea chiar acum... sper doar sa nu vina o zi in care realitatea va fi alta decat povestea de astazi...
Un comentariu:
sa speram ca nu se va schimba povestea care o traiesc...sau cel putin nu vreau... what the hell, girl? crezi ca scapi asa usor de mine? :)) mai usor scapi de un drac :))
Trimiteți un comentariu