...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

joi, ianuarie 21, 2010

prima zapada


isi lipise nasucul de geam... era atat de entuziasmat de spectacolul de afara... nu mai vazuse in viata lui atata alb... ce-i drept va implini doi anisori... e prima lui iarna cand poate intelege ceva...
e asa scump... buclele castanii... ochii mari, verzi... in loc de gurita pare sa aibe o cireasa rosie :))... e exact cum visase sa fie... Matei al ei...
se intoarce si-o priveste... ochii ii scanteie de curiozotate... are aceeasi privire ca tatal sau... buclele ii incadreaza fata si-l fac sa semene cu un inger... uneori privindu-l i se taie respiratia... atat de mult il iubeste...
-Mami, mami! vreau...
nici nu stie ce vrea :)) nici nu stie cum sa-i spuna... e zapada dar nu poate sa pronunte cuvantul pana la capat :))

prima lui iesire in zapada... se stramba putin, nu se astepta sa fie atat de rece, dar nimic nu pare sa-l impiedice sa o eploreze mai departe... cu pasi mici se avanta unde nimeni nu mai calcase... aluneca putin si aterizeaza in zapada pufoasa... se pare ca-i place foarte mult pentru ca incepe sa rada... rasul lui cristalin ii umple sufletul cu liniste... acum arata ca un om de zapada in miniatura... se pare ca-i place foarte mult... il ia in brate si-l scutura, nu ar vrea sa-i raceasca puiul... are obrajii rosii ca doi bujori...

in inserarea ce se lasa peste oras un om mai mic si un om mai mare descopera frumusetea iernii iar rasul lor umple linistea...

Niciun comentariu: