…stii draga mea, zilele astea nu am mai reusit sa te vizitez…totul e nebunie curate… Adnana a inceput scoala… e atat de entuziasmata… se pare ca face fata schimbarii… a inceput sa doarma noptile si sa nu mai aibe cosmaruri iar psihologul mi-a spus ca incepe sa-si revina in urma socului suferit…fiind atat de mica e posibil ca in timp totul sa i se para a fi doar un vis urat… si acum mai intreaba de tine… mai ales seara cand ii citesc cate o poveste sa adoarma…
…iti seamana atat de mult… licareste in ea acceasi dorinta de cunoastere, aceeasi curiozitate…si ochii…imi pune mii de intrebari, exact cum faceai si tu cand nu intelegeai ceva… trebuie sa-ti multumesc pentru ea… acum ea e motivul pentru care traiesc, ea e centrul universului meu, iar amintirea ta e vie prin ceea ce intruchipeaza fetita noastra…
…de-ai sti cat imi lipseti… uneori ma trezesc dimineata si ma astept sa te vad alaturi de mine pe perna… doar ca tu nu esti acolo…dulapul tau cu haine inca iti mai pastreaza mirosul… am vrut sa le donez, dar nu ma pot desparti de ele…
…zilele trecute am vrut sa recitesc cartea ta preferata… intre pagini am gasit biletelul pe care mi l-ai lasat… iubire… daca ai sti cat de mult a insemnat pentru mine… ca atunci cand abia ne casatorisem si in fiecare dimineata imi lasai pe perna inainte a pleci la servici cate un bilet in care imi urai o zi buna si-mi spuneai cat ma iubesti… mi-e atat de dor de diminetile alea… gasesc uneori biletele lasate de tine… asa te stiu mereu aproape… sper doar sa le mai gasesc mult timp de acum incolo… atunci simt ca soarele rasare si pentru mine… atunci simt ca de undeva de sus tu imi zambesti…
-Tati, tati… ai vazut ce frumos apune soarele? Si ce sunt pasarile alea? Mi se par atat de frumoase!
…parca ceva il trezise din visare… se uita la ingerasul din fata lui… in buclele ei blonde si in ochii mari si verzi isi vazu sotia pe care atat de mult o iubise… o lacrima ii izvora in coltul ochiului dar nu o putea lasa pe fetita sa-l vada plangand…
Lasa buchetul de flori pe mormant, se ridica de jos o lua de mana si incepu sa-i raspunda la intrebari…
Frunzele cadeau din copaci… un vant razlet imprastia caldura de peste zi… pe aleea din cimitir apusul le tinea companie celor doi… o zagatie neastamparata ce-si facea tatal sa zambeasca… maine vor veni din nou aici…
P.S.: asta e povestea pe saptamana asta... next week you'll have another one
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu