dejate llevar por las sensaciones

...dimineata de iunie... soarele sta sa rasara peste padurea lenesa...primele raze se oglindesc in Ciric si el straluceste parca ar fi viu...aburi molateci se ridica din pamant...abia se depune roua pe frunze...printre copaci o ciocarlie da desteptarea...celelalte pasari incep si ele in curand sa se faca auzite...ca sa nu mai zic de buraticii din lac...ei nu tac mai niciodata... Eu privesc toate astea din balconul unei pensiuni...mi se inchid ochii si totusi nu-mi vine sa intru,imi place prea mult spectacolul de afara...mi-e frig de mor...noroc ca am gasit un sacou (nici nu mai tin minte de la cine l-am luat...hmmm...ei,daca are nevoie de el va veni sa-l ceara :D,asta daca reuseste sa ma gaseasca ;)) )...undeva in sala de sub mine se aude mel de mai sus...vocea ei...ziua care se naste sub ochii mei...culorile rasaritului...toate au pentru mine un efect hipnotizant...

...e atat de amuzant sa fii singura care inca mai e treaza :))...in camere dormeau toti alandala,cum isi gasise fiecare loc:)) daca stai si-i privesti ai impresia ca sunt un singur corp cu multe capete si multe membre...nu stii de unde incepe si unde se termina...:)) hmmm...oare al cui e piciorul? dar mana asta? =))...majoratele astea...vremuri in care nu ne pasa de nimic si o tineam dintr-o petrecere in alta... nu stiu de ce dar azi toata ziua am avut in minte doar dimineata asta care am povestit-o mai sus... poate pentru ca mi-e dor de linistea unui rasarit de soare vazut pe malul Ciricului...sau...cine stie...

...

...intr-o zi ma voi face la fel de roscata ca tipa de aici...pana atunci... :D

once upon a time...

...a fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi fost nu s-ar fi povestit o fetita mica,roscatica,pistruiata si cu ochii de un albastru ca cerul intr-o zi senina de vara... locuia in inima unei paduri alaturi de parintii ei...

...fetita era o visatoare...dupa-amiezile le petrecea cocotata in cel mai inalt copac cautand in zare ceva de care bunica ei ii vorbise...nu stia nici ea ce anume cauta dar stia ca e ceva ce vine din departare si nu are asemanare caci ii este menit ei...venea ca vantul,ploaia din nori si stelele la un loc...avea culoarea rasaritului si asfintitului de soare...caldura anotimpurilor amestecata...mirosul de iarba cruda,gustul fin de piersica coapta...ce-ar fi putut avea asemenea infatisare? si cica ar avea puterea unui vulcan care explodeaza dupa ani intregi de somn...

Exista oare ceva cu asemenea infatisare?...si uite asa fetita noastra statea zi de zi si seara de seara in speranta ca intr-un final acel ceva avea sa apara... astepta oare in zadar ceva ce ii promitea sa o poarte pe ape peste mari si tari catre un loc necunoscut ochiului uman?...

...vedea trecand pasari...treceau vara,iarna...vedea ghioceii iesind de sub zapada...vedea ciresii inflorind dar nimic din ce ii povestise bunica...

...intr-o zi...dupa ce se saturase sa astepte a hotarat sa coboare din copac...sari...spre ghinionul sau norocul fetei (inca nu stim daca e vorba de noroc sau ghinion) dadu peste un baiat...o prinse dar totusi se lovi...cand ridica capul si-l vazu simti cum soarele rasare iar ploaia o inunda...cand ii vazu ochii simti caldura anotimpului de vara si vazu culoarea apei inghetate...ii simti imbratisarea dar se gandi ca nu e reala...sa fie el acea adunatura de sentimente imposibil de gasit laolalta?...

...sentimentul era reciproc caci baiatul,vazandu-o,a realizat ca nu se plimba in zadar prin padure doar pentru ca cineva ii spusese ca undeva un trandafir salbatic creste printre buruieni si trebuie salvat caci se sufoca... a simtit nevoia sa o sarute si neputandu-se stapani i-a pecetluit buzele cu un sarut...padurea intreaga a prins viata...pasarile au inceput a canta oda bucuriei,soarele a pus stapanire pe cer si toate florile au inflorit...era asa cum ii spusese bunica ...era ceva ce cuvintele nu pot descrie...era ceva ce merita asteptarea...

Din acel moment era clar...nu mai aveau doua inimi ci una singura care bate atat de tare,indeajuns pentru amandoi...ce conta anotimpul sau daca ploua atat timp cat erau amandoi...stateau imbratisati si nimic nu i-ar fi putut desparti de parca un lant i-ar fi incatusat...absolut nimic...

si totusi...trandafirul lui crestea si inflorea...pe zi ce trecea era mai frumos,mai stralucitor,mai inalt...in inima baiatului crestea un sentiment de invidie...sau poate nu invidie...mai degraba neliniste caci tot crscand trandafirul lui va fi vazut de altcineva si i-l va fura... daca ar fi stiut ca pentru fata nu exista alt soare decat el... incet,incet trandafirul care trebuia salvat era inlantuit de dragostea baiatului...soarele isi pierdea din putere si viata din culoare...parca nu mai gasea sensul... de ce l-a asteptat atat daca in loc sa-i arate necunoscutul e prizoniera in lumea lui? de ce oare nu-i spusese buinica ca dupa uragan totul este devastat si gerul ingheata orice pana si sentimentele iar prea multa caldura topeste?...

...prima data in viata ei simti ploaia...plangea si realiza ca aici era furtuna de care ii vorbise bunica...caldura anotimpurilor amestecate...le putea avea pe toate... dar nu deodata...asa ceva nu se putea...cum ar fi pretuit norii daca nu ar fi stiut ce e ploaia? sau cum si-ar fi dorit sa apara soarele daca nu ar fi fost furtuna... iubea...stia lucrul asta...si era convinsa ca si el o iubea...altfel nu ar fi vrut sa o tina doar pentru el..totusi... prea multa iubire si posesie ucide si cel ami frumos sentiment rasarit in inima cuiva ...trebuia sa-i arate ca intreg universul ei apartinea doar lui asa ca se ruga bunicii care era undeva sus pe un nor...o ruga sa faca negru peste tot,sa lumineze cerul dar nu cu soare ci cu fulgere care sa spintece copacii in doua...si sa ploua atat de tare incat sa inunde zarea...singura voce sa fie cea a tunetelor care s sune a disperare...dorea un ecou al sentimentelor dinauntrul ei...

...asa se intampla...zarea fu cuprinsa de intuneric care din cand in cand era spintecat de fulgere...valea fu iomediat inundata...baiatul cuprins de panica nu stia cum sa reactioneze ca nu cumva trandafirul sau sa se innece...o inlantuise atat de puternic ca acum nu reusea sa-i mai dea drumul...apele ajunsesera pana la ei...incet incet urcau invelindu-i pana la glezne,apoi pana la genunchi...unde era acum soarele,si trandafirul lui de ce nu mai stralucea...era parca uscat si lipsit de viata...nu mai crestea,nu se mai inalta...nu,nu..ce-i facuse? vru sa-i dea numai iubire dar o sufuocase cu dragostea lui...intelese atunci...ea inflorea odata cu dragostea lor iar pe cer nu era soare ci ea lumina cu iubirea sa...putea sa fie iarna ca nu observa,ea emana atata caldura...si atunci....baiatul deschise bratele si ii dadu libertatea de care avea nevoie...insa intunericul nu diparu...furtuna nu se opri...oare o ucise din prea multa dragoste?...nu-i simtea rasuflarea...incepu sa planga...si lua in brate fata exact ca in prima clipa cand o vazu si ii mangaie buzele cu acelasi sarut...o imbratisa cu delcatete in speranta ca nu ucisese intreg sentimentul sadit in sufletul ei...si astepta...astepta...

...incet,incet isi dadu seama ca nu mai sunt inveliti de ape iar tunetele nu se mai auzeau...cerul nu mia era luminat de fulgere ci de un soare atat de puternic de parca niciodata nu ar fi disparut de pe cer...trandafirul lui era in floare...erau meniti sa fie impreunasi nu doar ea pentru el...atat de fericit era ca dragostea lor nu murise incat o purta pe aripi de vant aratandu-i cat de larg e orizontul si-i rostea la ureche: De ce te-oi fi iubind atata,iubire? vartej de anotimpuri colorand un cer...totdeauna altul,totdeauna apoape...ca o frunza cazand...ca o rasuflare aburinda de ger?...



The end

Made by Dovlecel :)

pe mine,mie reda-ma...

...am crezut ca vesnicia dureaza mai mult de atat... am visat si am sperat ca-mi voi transforma toate dorintele in realitate...

am un milion de intrebari la care ma astept sa primesc tot atatea raspunsuri...dar ...stiu ca e in zadar...si totusi de ce?

de ce eu?...oare nu-mi era indeajuns ce mi se intamplase pana acum?...atat de mult m-am putut insela? ...de ce nu a fost altfel?...

...de ce ai inceput?...de ce ai continuat daca stiai ca nu vei fi in stare sa faci fata? de ce nu te-ai gandit la consecinte? de ce ai dat inapoi?...de ce m-ai facut sa am incredere? si mi-am jurat mie de mii de ori ca nu voi mai avea incredere,si totusi am avut...de ce?...era ceva in fiinta ta care ma atragea ca un magnet...de ce m-ai facut sa ma indragostesc? de ce te iubesc atat? de ce mi-e atat de greu? ...ai decis ca ti-e mai bine fara mine... de ce doare?

...nu ma indragostisem niciodata ca acum...credeam ca tu esti "the one" for me...cat m-am putut insela... dar acum ce mai conteaza?

credeam ca mereu inseamna ceva asemanator cu totdeauna?...nu e deloc asa...

aaa...si inca ceva! "o sa ramai mereu o persoana speciala pentru mine" :))...asta spui la mormantul unei persoane care tocmai a decedat si din cate tin minte sunt vie,si asa am de gand sa raman un timp...

...am nevoie sa ma regasesc...sa fiu din nou eu... asa ca...te rog... pe mine,mie, reda-ma...

...tomorrw it's another day...

I don't wanna be the girl who has to feel the silence...
The quiet scares me 'cause it screams the truth
I am falling
And if I let myself go, I'm the only one to blame
When it's good, then it's good, it's so good, 'till it goes bad...

i'm safe up high...nothing can touch me...

funerals of a broken heart... :))

cum sa nu!

...ma doare?...da! si inca cum...dar trece!

EU sunt mai puternica de atat!!!

...ce te astepti? sa iau un cutit sau o lama "roz" si sa-mi tai venele? sa ma arunc de la balcon? sa ma innec in Bahlui pt ca nu stiu sa innot? sa iau somnifere si sa am intalnire cu eternitatea? =)) NO WAY!!!

o sa ma adun...o sa-mi adun fiecare bucatica de inima...nu las nimic in urma... am sa le pun pe toate la loc in asa fel incat sa nu se cunoasca nimic si am sa merg mai departe... cu capul sus! Mandria mea nu ma lasa sa capitulez! pot face fata tuturor problemelor... am o viata inainte...sunt frumosa,incapatanata...pot face tot ce-mi doresc. absolut tot!

...si... intr-o zi..am sa-l intalnesc si pe Fat-Frumos... la vise nu renunt...visele nu mi le poate lua nimeni...atunci voi fi fericita... dar mai e mult pana departe...

EU sunt mai puternica de atat!

...de ce?...

...o sa te ploua pe aripi...

Ploua infernal,
si noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti, sub desene în creta.
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta.

O sa te ploua pe aripi, spuneai,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme.
Nu-i nimic, îti spuneam, Lorelei,
mie-mi ploua zborul, cu pene.

Si ma-naltam. Si nu mai stiam unde-mi
lasasem în lume odaia.
Tu ma strigai din urma: raspunde-mi, raspunde-mi,
cine-s mai frumosi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasca,
si noi ne iubeam prin mansarde.
N-as mai fi vrut sa se sfârseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte.

(Nichita Stanescu - Ploaie in luna lui marte)

Le bal de sirens

In urma cu ceva timp butonand telecomanda am ajuns pe FashionTV ;)) Cred ca era saptamana modei de la Paris,dar nu garantez pentru asta :D...asa vazut o prezentare de moda exceptionala ,de obicei nu ma dau in vant dupa asa ceva, dar aici am avut ocazia sa admir cele mai frumoase rochii. Designer-ul Zuhair Murad,merita toate complimentele... eu una visez ca intr-o zi sa am destiu bani sa-mi pot cumpara o rochie creata de el :D. Mai jos aveti cateva modele,ca sa nu ziceti ca vorbesc degeaba...din pacate nu am gasit rochia mea preferata dar si acestea sunt superbe :X.

Enjoy!

...neliniste...

...de 15 minute a batut miezul noptii...e deja maine. sau nu? ...oare?... pana maine mai este... cat mai este pana maine? stii? daca afli da-mi si mie de veste... pana atunci eu am sa astept...

...astept...asteptare...astept... asta e cuvantul care in momentul de fata imi caracterizeaza starea (in mare parte)...din furtuna de sentimente asta urla cel mai tare...

...ma simt de parca as astepta ca dintr-un moment in altul sa-mi cada in cap albastrul cerului...norocul meu ca e noapte si cerul e negru de nori...tre sa astept sa se faca dimineata si sa se insenineze sa fie posibil acest lucru... (:D cum spuneam am de asteptat)... dintr-un moment in altul astept sa se deschida pamantul sub picioarele mele si sa dispar,pur si simplu...astept...portia mea de eternitate... nu,inaite tre sa am cele 15 minute ale mele de faima ;)...

asteptarea asta ma nelinisteste...imi simt inima mica,mica...si bate ca nebuna... ii este frica de zilele de maine,de ce are sa vina...

...toate astea ma paralizeaza...nu pot gandi limpede...simt nevoia sa fac ceva dar nimic din ceea ce voi face stiu ca nu ma va scoate din starea asta...poate doar sa ma sui in primul tren si sa-mi incep calatoria spre necunoscut...sa merg cu nasul dar sa-l rog sa nu-mi spuna care e capatul liniei...

...ploua... si-n surdina se aude un vals...incerc sa nu ma gandesc la nimic... ma concentrez asupra stropilor de ploie si a muzicii...dejeaba... toate simturile mele sunt ancorate in jurul tau...nu ma pot gandi la nimic altceva chiar si atunci cand nu ma gandesc la nimic...

...si mainile...si ochii...atata inocenta...

...nu cred ca exista minune mai mare ca asta...nu cred ca exista dragoste mai mare decat asta...nu cred ca poate exista fericire mai mare...sau un sentiment mai pur... sau...

cred ca niciodata nu voi fi mai fericita ca atunci cand voi fi insarcinata... tot timpul mi-am imaginat ca e ceva mai presus de ce simti in mod normal... simti cum o alta viata ia nastere... o noua speranta...mii de vise...dorinte,idealuri...si toate incep cu tine... in acel moment tu (femeia insarcinata) esti centrul universului... tu esti inceputul si sfarsitul...
...si cata dragoste...sa-i simti prmele batai ale inimii...inima aia mica si firava care cere ocrotire...care momentan e ocrotita de tine si de care vei avea mai apoi grija tot restul zilelor tale... si manutele mici...si degetelele care abia cresc...

ii simti primele miscari...incepi sa vorbesti cu el...deja i-ai gasit un nume... (inca nu sunt insarcinata,si nici nu am in viitorul aproiat vreun plan de acest fel, dar eu deja stiu ca pe baietelul meu il cheama Matei :D )...isi aude tatal si tresare...de fiecare data face la fel cand tatal ii vorbeste!...hmm...coincidenta,de ce neaparat?...ii recunoaste vocea tatalui... seara la culcare ii citesti povesti,cu toate ca e doar in burtica...e un obicei cu care incerci sa te obisnuiesti ca mai apoi dupa ce vei naste sa-i citesti mereu povesti... si ii canti...de cand esti insarcinata iti aduci aminte mai mereu de un cantecel...oare ce sa fie?...din curiozitate ti-ai sunat mama si i-ai fredonat putin...era cantecul pe care ti-l canta mama ta ca sa te adoarma... acum acelasi cantec i-l vei canta si tu baietelului tau...



.......................................................................

...nu demult ai nascut...puiul tau are doar vreo 3 saptamani ...ochii tatalui si buzele tale...e cel mai frumos copil din lume... e seara... iti bebele pe piept si amandoi stati intinsi in pat...ti-a prins in manuta lui mica degetul mare si il tine atat de strans...acela e universul lui...pieptul tau si degetele moi care il alinta,vocea ta...ii canti cantecul de leagan pe care i-l cantai si cand il purtai in burtica... sotul tau sta langa tine... atata dragoste se citeste in ochii lui... e atat de fericit...esti implinirea tuturor dorintelor...





...o fi de la astenia de primava sau poate nu... am preferat sa scriu despre asta decat sa scriu despre cat de mult imi lipsesti...asta am sa-ti spun doar tie... am sa te tin in brate,am sa te alint si am sa-ti spun o poveste despre doi tineri care se iubesc mult de tot...care viseaza si toate visele lor se transforma in realitate... pana atunci nu-ti zic decat ca: ...te iubesc...

era de mult? sau poate...e acum?

...Cine esti,cine sunt, ce mai beau, ce mai cant?
Ce mai fac, ce mai simt?
Oare mai pot sa mint?
Cine sunt, cine esti, oare ma mai iubesti?
Cine e, cine nu, care eu, care tu?

Iti amintesti cuvinte si taceri
Era demult sau poate era ieri
Iti amintesti, eram pe-acelasi drum
Era demult sau poate e acum...

...love

Come back and set me free
Now from infinity
Love is a mistery
Distance is killing me

Come back I need you now
You are the love I found
I feel above the ground
You take me round and round

...mai e mult pana departe?

mai am mult pana sa ajung la capat?...la capatul puterilor am ajuns dar restul?cat crezi ca voi face fata?...in ritmul asta nu faci decat ma darami...rupi din sufletul meu bucatica cu bucatica pana nu va mai ramane nimic...am crezut (sau inca mai cred? nici eu nu stiu,nu pot gandi limpede) ca-mi voi transforma toate visele in realitate?de ce nu poate fi asa?...cand am avut cate o ambitie m obtinut tot timpul ce am vrut...mai putin acum...asta era ce-mi doream cel mai mult...ce-i doresc inca cel mai mult... mi s-a spus tot timpul ca sunt frumoasa...mi-am repetat de multe ori ca as putea avea pe oricine as vrea daca mi-as pune mintea...ce rost are atat timp cat nu pot sa-l am pe cel pe care il iubesc?...

...m-am aruncat intr-un gol si abia acum imi dau seama ca imi lipseste parasuta iar plasa de siguranta a fost doar de forma,doar din incapatanarea mea (chiar asa sa fie?)...am crezut ca suntem mai puternici...ca nu vom capitula la primul impas...ca...

am tot asteptat ziua de maine...in speranta ca va aduce o rezolvare...
ca voi vedea in sfarsit luminita de la capatul tunelului...ca vei spune ceva...ca...nu stiu...nu mai stiu nimic...cred ca nici nu am stiut vreodata...de fapt stiu un singur lucru...te vreau pe tine...mi-e greu sa-ti dau drumul...mi-e greu sa renunt...nu pot...am crezut ca...am sperat...am...

...ploua...as fi inebunit daca era soare...ar fi fost ca si cum cine si-ar fi batut joc de mine...macar asa...ploua si vantul urla...imi vine si mie sa fac acelasi lucru...as urla din toate puterile sa ma auzi ca ma doare,ca nu mai pot face fata...ca am ajuns la capatul puterilor...ca...si ce rost ar avea?...tu nu m-ai auzi...

...ploua...si ploaia asta imi aduce aminte de un singur lucru:...e decembrie...ploua cu galeata...tu esti cel care a adus ploaia aia iti amintesti?...o autogara ca oricare alta plina de o lume pestrita...ar fi trebui sa ninga dar mi-a fost indeplinita o dorinta(de fapt atunci imi fusesera indeplinite toate dorintele): cerusem cu cateva zile inainte sa fie potop :-|...inca cinci minute si autobuzul trebuie sa plece...te duce departe de mine...stam imbratisati si ne ploua...nu ne plac umbrelele de aceea nici nu avem una...cei care trec pe langa noi ne privesc mirati...ce ne pasa noua?si asa in fata lor parem doi nebuni care maine cu siguranta vor face pneumonie...o ultima imbratisare...un ultim sarut...ne-am luat fetele in maini...din priviri ne promiteam unul altuia lumea,stelele,cerul...cuvintele nu isi au rostul...de acum autobuzul trebuie sa plece :-<...cu greu ma desprind din imbratisare...daca nu as fi luat-o la fuga nu as fi avut puterea sa plec...nu stiu de ce dar imi vine sa plang...norocul meu ca ploua...o ploaie rece care ma tine treaza,care imi ingheata toate simturile...fiinta mea e plina de tine...nimic altceva...ploua...ploaie nebuneasca de decembrie...atunci ai luat cu tine ploaia,dar si sufletul meu...

...blogul mi l-am facut ca sa am un loc unde sa-mi spun ce am pe suflet...in felul meu...imi filtrez realitatea prin simturile mele...am scris de atatea ori cuvantul ploaua/ploaie...in ochii unora as putea trece drept o obsedata...azi nu-mi pasa,nici maine...ieri poate mi-ar fi pasat dar acum nu...

...astazi durerea (oare e bine sa-i zic asa?nu stiu cum altfel as putea sa o numesc)m-a dus pana pe marginea prapastiei...dar mai e mult pana departe...mai e mult pana...

din ce am scris vei intelege ce trebuie...sau nu...fiecare intelege lucrurile in felul lui si isi creaza realitatea lui nu?...asa a fost dintotdeauna...de ce nu ar fi si acum la fel?...

...te iubesc...te-ai imprastiat in toata fiinta mea...nu stiu,si nici nu vreau sa stiu cum mi-ar fi fara tine...mi-e frica de ziua de maine...mi-e frica sa nu te pierd...mi-e frica ca noi nu vom mai fi...o frica paralizanta de necunoscut...

...maine...

...maine...

...oare ce-mi va aduce ziua de maine?...pana maine mai este...

vineri 13! :))

pare a fi ghinionul ghinioanelor =)) e a doua oara in anul asta cand este ziua de 13 cade intr-o vineri...hmmm sa fie anul asta cel mai ghinionist din toate? vom trai si vom vedea ;))

...de felul meu nu cred in superstitii...vineri 13 e doar o zi ca oricare alta din calendar...o zi care trece prea greu...parca m-as fi certat cu timpul...stiu ca i-am cerut sa stea in loc dar nu acum,ci doar atunci cand sunt cu tine...un exemplu cat se poate de concludent la ceea ce spuneam cu ceva timp in urma:trebuie sa ai grija ce-ti doresti,ca s-ar putea implini si mai ales sa ai grija cum iti formulezi dorinta,pentru ca ceea ce primesti s-ar putea sa nu fie ceea ce ai vrut tu de fapt :-|...




Uite cum bat campii si m-am abatut de la ceea ce voiam sa zic despre superstitii :))
unele dintre ele mi se par funny,mai haios mi se pare faptul ca multe au legatura cu insuratul/maritatul :)) sau tot felul de alte chestii...de un singur lucru mi-a fost frica: de pisica neagra :)) mi-a trecut cu timpul :P mai bine spus in momentul in care am gasit pe strada un pisoi...era negru ca vai de el,dar atat de scump ca nu i-am putut rezista si l-am luat acasa :D intr-un tip aveam un obicei fff prost (nu stiu daca pot sa-i spun obicei dar na...) spargeam din cand in cand cate o oglinda (daca nu "reuseam" sa o sparg macar ii faceam "dungi" cum le spunea sora mea :P)...daca ar fi sa ma iau dupe ce se spune ar trebui sa am toata viata numai ghinion (cam cate 7 ani pentru fiecare oglinda :D ) va dati seama ce s-ar fi ales de mine...in schimb eu chiar ma consider o persoana norocoasa.

parerea mea e ca toata faza cu superstitiile e pur psihologica,atata timp cat nu cred in ele nu ma afecteaza. Azi mi-am propus sa-mi caut o pisica neagra,sa trec pe sub toate scarile pe care le voi intalni,sa...uite ca nici nu mai am idei de chestii care sa-mi "poarte ghinion"...cu oglinda nu ma mai risc deoarece am spart destule la viata mea =))...

vineri 13...so what? n-ai sa iesi din casa de frica sa nu te loveasca un meteorit?ai sa te baricadezi la tine in camera,vei ascumde toate oglinzile?ei si? daca e sa ai ghinion te gaseste pretutindeni si fara sa faci tu nimic...fara sa-i incalci vreo regula...fara sa te abati de la norme,respectand cu rigurozitate oate superstitiile :-|

...afara ploua...deja ziua mea e mai frumoasa...e destul de cald si cand se vor ivi zorile ma voi putea plimba prin ploaie fara sa stau cu grija ca voi face pneumonie...

cantecul ploii(suna atat de indian :)) )si ce daca...pe mine ma linisteste...fulgerele imi lipsesc...prispa bunicii de unde sa le pot privi in liniste si mirosul de pamant ...de lut,iarba cruda si flori care abia infloresc...pentru mine asa miroase viata...

Cantec fara raspuns

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragand dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri fara umbra?

De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat,
care-n loc de sunete
goneste-n jurul inimii mele
o herghelie de manji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atata, iubire,
vartej de-anotimpuri colorand un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazand. Ca o rasuflare-aburita de ger.
(Nichita Stanescu)

Te iubesc!

Buna dimineata,raza mea de soare! :* :* :* :* :*

...te iubesc...azi mai mult ca ieri...maine mai mult ca astazi...

Buna seara iubite!

...Iubite buna seara!...te astept ca din cer...te astept sa-mi aduci continente de palid mister...

visez...si toate visele se vor transforma in realitate...

...nori de plumb atarna greu pe un cer care abia ne mai tine...sta sa plaua,din nou...de parca asta e tot ce stie primavara asta sa faca...ploua mereu si nu reusesc sa ma trezesc din amorteala sufletului...visez mereu la locuri indeparate...la flori salbatice si vant cald...

...m-ai intebat de mult ce as face daca timp de 24 de ora as puta sa fac tot ceea ce-mi doresc?...hmmm...nu-i nimic deosebit...sunt lucruri pe care oricum le-as face... doar ca as vrea sa le fac pe toate intr-o singura zi :)...as trai acea zi cu frenezia celui care stie ca mai are doar o zi de trait si cu toate astea...as face totul fara graba,sa ma pot bucura de fiecare clipa...

...ar fi vara...si eu m-as trezi odata cu revarsatul zorilor,pentru a ma bucura inca odata de un rasarit de soare,de viata care ia nastere sub ochii mei...te-as trezi si pe tine cu un sarut...si ce daca nu-ti plce sa te trezesti de dimineata :D in ziua aia imi vei face pe plac...ne bem cafeaua in balcon...casa noatra e undeva pe stanci...jos se vede marea,iar soarele se ridica lenes si ne spune buna dimineata :)...

...ne suim in primul tren...acesta e trenul care duce doar spre locul meu preferat... dealul plin de flori salbatice...la poalele lui e cimitirul care seamana mai mult cu o livada ( in asa loc iti gasesti cu siguranta linistea de care ai nevoie pentru a infrunta eternitatea )...si trandafirii albi...saditi acolo de mai bine de 100 de ani...e atata liniste...stam intinsi pe iarba si privim cerul...e mai albastru ca niciodata,si parfumul fin al florilor de mai... Ce-mi place trenul asta...stie mereu unde sa ma duca...

...am lenevit destul in iarba...acum trenul ne duce spre ceahlau...tocmai s-au ridicat norii lenesi...in vale privelistea e superba...de pe cea mai inalta stanca imi dau drumul...vezi? zbor! asemeni pasarilor...doar ca eu n-am aripi...pe mine ma poarta visele...de aici de sus lumea e mult mai frumoasa...

...e timpul pentru o noua statie...soarele a trecut de multisor de amiaza...trenul ne poarta cu pasi repezi spre mare...pe plaja suntem doar noi...o casuta de paie ne asteapta...marea ne canta simfonia fericirii...astazi putem face orice...chiar sa ne plimbam pe valuri... incet, incet se lasa seara...in bratle tale privesc apsul de soare...nicicand cerul nu a fost colorat mai frumos,am impresia ca a luat foc...sunt atat de fericita...

...o ultima oprire...dealul plin de flori...intinsi in iarba privim cerul plin de stele...astazi ploua cu stele si noi ne putem pune un milion de dorinte care mai apoi se vor realiza...din locul acela inalt avem impresia ca alunecam in cer...ca facem parte din el...suntem si noi doua stele care stralucesc impreuna...intr-un tarziu adorm in bratele tale...leganata de cantecul greierilor si al privigetorilor din vale...




...delir de la prea multa cafea,si de prea mult dor...intr-o dimineata inorata de martie...

spini...stanci...prapastii...

...prapastie...intr-o zi am sa pot si eu zbura asemeni unei pasari...de pe un loc ca acesta as vrea sa-mi iau zborul...spre eternitate...


...maci...apus de soare...firi plapande


...margarete...puritate...inocenta...copilaria mea...


..floare de colt...indrazneala...curaj...lupta...


...trandafiri albi...frumusete...noblete...dorinta...ideal...

...azi am constatat o ciudatenie...nu o fi chiar ciudatenie dar asa mi s-a parut mie...
poate ai observat si tu...doar ca niciodata nu te-ai gandit la asta: cele mai frumoase flori au spini...

...trandafirii sunt superbi...cei albi sunt preferatii mei...cu toate astea am niste cicatrici foarte frumoase capatate de la o tufa de trandafiri in care am aterizat intr-o vara,de aeriana ce sunt...asta fiind doar asa...cireasa de pe tort,pentru ca de fiecare data cand incercam sa culeg din gradina trandafiri sa-mi pun in camera ma capatam cu cel putin o zgarietura...era ca un fel de pret pe care trebuia sa-l platesc:cate o picatura de sange pentru fiecare floare...nu ca nu ar merita.

...daca nu au spini florile cele mai frumoase cesc pe stanci...in mlastini..in locuri greu acesibile sau pur si simplu sunt foarte greu de cules... ai incercat vreodata sa culegi margarete? sunt atat de gingase si de pure dr trebuie sa depui un efort foarte mare sa le rupi...cel mai sigur e sa ai o foarfeca la tine...dar cine are asa ceva cand merge la o plimbare pe dealuri...si florile de iris...si flaorea de colt...

...mai sunt si flori superbe pe care le culegi usor dar se sting repede...un bun exemplu sunt macii...cum i-ai indepartat de mediul lor isi pierd petalele...

...as putea continua cu asta toata noaptea,dar m-as plictisi pana si pe mine...

tu trebuie sa intelegi de fapt din toate asta ca asa e si in viata noastra..."florile" cele mai frumoase fie au spini fie sunt in locuri greu accesibile...dar daca le vrei cu adevarat le poti avea...cu mult curaj,multa vointa,indrazneala si perseveranta poti avea tot ce-ti doresti...trebuie doar sa stii ce anume iti doresti si sa lupti pentru a-ti indeplini visele...

atunci cand simti ca nu mai faci fata gandeste-te ca esti asemeni unei flori de colt care infrunta vantul muntelui...chiar daca in lupta ta cazi...ridica-te si priveste inainte...zambeste chiar dak iti vine sa plangi si ia-o de la capat...niciodata nu e prea tarziu...niciodata sa nu renunti la ceea ce conteaza cu adevarat!

just like haven

i'm in love with you... you soft and only,you lost and lonely...you strange as angels... you're just like a dream...

P.S.: ... i love you...

astazi esti speciala! la fel ca in fiecare zi

La multi ani pentru toate femeile din tine!

Astazi soarele rasare doar pentru tine :) astazi florile iti canta imnul fericirii...astazi esti cea mai frumoasa,cea mai sexi...cea mai dorita...astazi tu esti parfumul florilor de cires...esti primul trandafir care infloreste in luna mai...raza de luna care straluceste intr-o noapte calduta d iulie... esti implinirea tuturor dorintelor celui in a carui gand esti mereu...astazi esti inceputul si sfarsitul...esti ingerul si demonul...esti tot ce-ti doresti sa fii...

Zambeste draga mea,pentru ca zambetul e cea mai puternica arma a ta :).

La multi ani pentru toate femeile din tine!

-DRAGOSTEA

in ochii tai este soare...

nu-i asa ca o sa ma ajuti sa mai visez?