-Diana,Diana! hai trezeste-te... e doar un vis! gata, linisteste-te! si colegul ma zgaltai putin de umar...
...buimaca, deschid ochii... ma uit la el si nu-mi dau seama la inceput unde sunt si nici pe el nu-l recunosc... nu intelegeam ce caut intr-un cort cu un strain langa mine... fata imi siroia de lacrimi... cu greu ma adun si-mi dau seama ca sunt in tabara si langa mine e colegul cu care impart cortul... ma linistesc putin cand imi dau seamna ca e doar un vis...
Bogdan se uita la mine cu un semn de intrebare... ii zic ca am visat urat... citesc pe fata lui ca ar vrea sa stie ce dar nu am chef sa-i spun... pare sa fie inca destul de intuneric... il inttreb cat e ceasul. abia 4...pana dimieata mai este... ma bag inapoi in sacul de dormit care era tot rascolit si infasurat de aiurea cum ma foisem si incerc sa adorm... de cate ori inchid ochii aceleasi imagini mi se ivesc pe retina... TU... intr-un sfarsit,cand afara pare sa se fi facut lumina de-a binelea am adormit...
cand m-am trezit baietii deja facusera cafeaua si ne pregateau lapte cu cereale (si nu glumesc deloc). Mi-am deschis putin tel... nu mai vorbisem de mult cu Dovlecel si trebuia sa ma puna la curent cu ce mai e pe acasa... am zis eu ca vreau sa ma rup de tot de lume dar nu rezist fara sa vorbesc deloc cu ea :))
cautand semnal am ajuns iarasi mult mai sus de tabara... soarele se ridica molatec peste creste iar valea era plina de valatuci pufosi... asta inseamna viata cu adevarat... pana nu vezi locuri ca astea poti sa zici ca ai trait degeaba... aerul rece m-a fucut sa ma trezesc de tot... Dovlecel imi povesteste ultimele ei patanii si binenteles k si eu o pun la curent cu ce se mai intampla prin tabara... in speecial incerc sa-i descriu ceea ce ma inconjoara dar nici o descriere n-ar putea sa redea frumusetea acestor locuri...
...inapoi la cort iau micul dejun dupa care profesorii ne anunta ca astazi vom merge pana la Rarau, de data asta fara bagaje... abia astept... drumul va fi mult mai lejer fara cele aproape 30 de kg pe care ar trebui sa le car in spate :D... o parte din studenti au ramas la carturi,dar foarte putini... restul in sir indian,nu ne permitea poteca sa mergem altfel am pornit la drum...
...in vale se intindea valea bistritei... in fata,undeva departe se ridicau Pietrele Doamnei, acum nu-mi vine sa cred ca m fost in stare sa ajung de la un varf la altul :))...
... drumul e destul de lejer, coboram mult la inceput. Genunchii mei mai au putin si cedeaza... de asta prefer eu urcusurile,oricat ar fi de anevoioase...
...o poteca din ce in ce mai stramta, valea e foarte abrupta... prima data cand m-am uitat in jos m-a cam luat cu ameteli... parca stiam ca nu am rau de inaltimi :))...
avem cam trei ore de cand am plecat din tabara, inca putin si ajungem la cabana rarau... de aici de sus ma simt stapana peste tot si toate... e un sentiment pe care nu as putea sa-l definesc... teama de inaltime,fericirea ca sunt aici sus, frumusetea din fata ochilor mei... am in jurul meu 100 de persoane dar nciodata nu m-am simtit mai singura...
la cabana primul lucru care s-a cumparat a fost painea... am stat putin,am baut cate ceva, ne-am odihnit, daca ar fi fost dupa noi am fi urcat si pe pietrele doamnei dar nu au fost profesorii de acord asa ca a trebuit sa-i ascultam, sa ne punem pofta in cui si eu una mi-am promis ca ma voi intoarce cu prima ocazie si le voi escalada...
...drumul spre tabara a fost foarte aiurea...am avut urcusuri nasoale si chiar daca nu ami aveam nimic in spate am obosit ingrozitor... dupa 2 treimi de drum n-am mai facut fata, norocul meu ca aveam fiole de calciu ca altfel nu stiu cum as fi facut fata... asa k o fiola, 10 min de odihna si am fost in stare sa merg mai departe si sa escaladez si varful giumalau...
ajunsi inapoi in tabara nu mai eram in stare nici sa mancam de oboseala...
cum baietii facusera deja focul profii au venit sa-si pregateasca la noi mancarea... unul din baieti avea o problema cu vocea mea si de cate ori avea ocazia ma lauda ca stiu sa cant, asa ca i-a intrebat pe profi daca m-au auzit... ei s-au uitat la mine si ca sa ma puna in incurcatura au inceput sa cante ceva de la Ace of base... au cam holbat ochii cand au vazut ca stiu melodia si cant cu ei... au mai inceput cateva mel vechi incercand sa ma puna in dificultate dar cand au vazut ca le stiam pe toate care le incepeau ei au renuntat si si-au adus la focul nostru o mapa in care aveau cantece romanesti.... am incins cu totii o cantare ca la carte...
...tarziu in noapte...doar jarul ne mai lumina fetele...mare parte din colegi erau in corturi...linistea domnea peste tabara... din padure strabatea pana la noi trilul unei pasari (o fi oare o privighetoare?) ... lumina argintie a lunii tese povesti in mintea mea... ar trebui sa intru si eu in cort sa dorm dar sunt mult prea obosita si stiu ca nu ma va lua somnul... focul s-a stins de-a binelea asa ca ma cam i-a frigul dar nu-mi vine sa ma ridic de pe busteanul pe care stateam... am ridicat privirea spre cer...una cate una am inceput sa recunosc constelatiile pe care mi le arata tata cand eram mica...
...a trecut mult de miezul noptii, de acum ma duc si eu sa dorm...maine ma asteapta o zi lunga...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu