o lumina rosie a invaluit totul...liniste stranie de parca nimic nu mai misca... nici o adiere de vant, doar greierii isi canta nestingheriti balada. Cand eram mica bunicul imi spunea ca lumina rosie e prevestitoare de lucruri rele asa ca un sentiment ciudat ma incearca...
...cainii ai rupt tacerea... de departe o adiere de vant aduce pana la mine un scancet de copil... de dupa deal rasare un crai insangerat, nici un nor pe cer... cu toate astea nu se vede nici o stea... in vale in cimitir se vad arzand cateva lumanari razlete... au venit sa-si planga mortii si pe cei dragi care nu le mai sunt alaturi. Ca o incantatie se aude un bocet...
mi se face deodata frig...hmmmm... aerul inca poarta cu el arsita de peste zi si cu toate astea mi s-a facut pielea de gaina... din nou cuvintele bunicului imi rasuna in minte: lumina rosie e semn rau, aduce numai nenorociri. eram atat de mica atunci cand imi spunea astea incat nici nu-mi vine sa cred ca-mi amintesc de toate aceste superstitii...mi se pare absurd mai ales ca eu nu obisnuiesc sa-mi ghidez viata dupa astfel de credinte. si atunci ce-i cu sentimentul asta ciudat care ma incearca? o fi de vina locul asta? de cateva zile sunt aici si de cand am ajuns intreaga mea fiinta e surescitata... la fiecare pas imi amintesc cate ceva din copilarie, lucruri pe care nu credeam ca le-a stocat memoria, intamplari dragi de a caror existenta uitasem complet... pe de o parte imi pare bine ca le-am regasit doar ca amintirile alea vechi se amesteca cu amintiri noi si cu realitatea cruda in asa fel incat cu greu reusesc sa fac distinctia intre ce e real si ce nu-i, intre vechi si nou... intre vis si imaginatie...
...din cimitir se mai aude un murmur stins si doar cateva din lumanari inca mai palpaie... ceata subtire a pus stapanire pe vale iar luna ii imprumuta din reflexele sale argintii... miroase a flori de noapte si a ploaie...gandurile mele din nou merg de-a valma... intr-o zi le voi da eu de capat, sau intr-o noapte ;))...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu