am incercat...in zadar... nu mai pot... sa ce? sa zambesc... sa fiu iopcrita... sa fiu simpatica... sa ma ridic de unde am cazut... de ce nu se despica pamantul sa dispar pur si simplu? de ce nu e altfel? si mai ales cum am reusit eu sa ajung aici?
paradis... eu ma destram in el... camera aia varuita in asa fel incat sa ma calmeze :)) simt cum ma strivesc peretii... linistea care in trecut imi era atat de draga...imi sparge timpanele acum... deconectarea de tot si de toate... azi nu-mi mai place... de un singur lucru n-am sa ma satur insa niciodata... mirosul florilor de noapte... imi aduce aminte de copilarie...
si mi-e dor de imbratisarea aia stransa din care niciunul nu ne simteam in stare sa ne desprindem... de noptile in care imi era frica sa adorm ca nu cumva atunci cand ma trezesc sa nu mai fii langa mine... de bratele in care ma simteam in siguranta... de sentimentul ca nimeni si nimic nu ma poate atinge tocmai pentru ca tu ma iubeai... de culoarea ochilor tai si de zambetul ala tampit care-l aveam pe buze cand eram cu tine [zambeam de parca luasem ceva cu cateva min mai devreme: marijuana, hasis, ecstasy, LSD, opium sau mai stiu eu ce tampenii... tu imi erai de fapt indeajuns sa zambesc... acum nu mai esti "al meu"] ...sa stam intinsi in pat si sa ne uitam unul in ochii celuilalt fara sa scoatem o vorba... dar cuvintele chiar nu aveau loc acolo... mi-e dor... amintiri dragi peste care incerc sa las sa se astearna praful...doar ca fara voia mea le rascolesc din nou si din nou...
lumea mea perfecta se destrama bucatica cu bucatica... fisura aia mica din dig s-a facut spartura in toata legea... acum ape murdare imi matura sufletul si nimicesc ce-a mai ramas din el... acum totul e facut din namol de vise...ganduri desarte, bolovani de sperante...totul amestecat intr-un vartej mare care ma trage la fund... singurul lucru real e ploaia, vantul rece care ma tine treaza si durerea asta insuportabila de cap... restul e doar o naluca... tot... amintiri, locuri, poze, tu... nimic nu-i adevarat... totul incepe cu "a fost odata..." doar ca nu se termina de data asta ca in povestile cu zane la care am visat atat...
incep sa cred ca am visat prea mult... oare asa sa fie?
daca nu ar fi atat de cald m-as aseza pe pamantul ud si as sta acolo pana cand as uita de mine... pana cand inima mea ar uita sa mai bata... si eu as uita sa-i mai aduc aminte cum sa o faca... prin vine in loc de sange mi-ar curge liniste... doar ca realitatea e alta...
...ziceam ca pot sa-mi creez propria mea realitate =)), acum de ce nu mai reusesc? eu vreau sa fie altfel... sau am vrut?... cred ca nu mi-am dorit suficient de mult pentru ca altfel mi s-ar fi indeplinit toate visele... dar acum ce mai conteaza? intr-un colt de paradis sufletul meu se destrama cu atata viteza incat nimeni nu reuseste sa prinda firul buclucas si sa-l opreasca... se va opri singur cand va termina...cand nimic nu va mai fi... abia atunci voi putea sa-l impletesc din nou... cand voi fi in stare sa las in urma tot ce e vechi si sa ridic privirea spre are sa vina... mai e mult pana departe insa...
delirez de la prea multe nopti nedormite... are sa fie totul bine... peste o zi, o saptamana, un an sau cine stie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu