...zboara in deriva... se apropie de lumina dar caldura nimicitoare il face sa se departeze putin... e prea tentant insa asa ca se apropie din nou de miezul de foc... aceeasi caldura, de data asta se incapataneaza si inainteaza inca putin... nu face fata, trebuie sa se indeparteze dar nu poate sta mult departe... e ceva acolo care il atrage ca un magnet... de bezmetic fluturele zboara in jurul lumanarii...
il urmaresc de pe prispa bunicii... stiu ca nu se va linisti pana nu-si va arde macar putin aripile si nu va mai fi in stare sa zboare...comportamentul lui ma face sa ma gandesc la mine... ma simt asemeni acelui fluture de noapte cand vine vorba de tine... stiu ca ar trebui sa stau departe dar e ceva care ma atrage...cum ii spui unui copil ca nu are voie si tocmai de asta i se pare mai tentant... asa cum te incapatanezi sa ai tocmai ce nu poti avea...
ar trebui sa ma opresc...cu toate astea eu merg inainte... de ce? sa vad pana unde pot ajunge? sa vad de cat sunt in stare? cred ca nici una din astea...pur si simplu pentru ca nu pot da inapoi si nici pe loc nu pot sta... pentru ca oricum nu stiu care e drumul drept si nici nu cred ca-l voi nimeri prea curand asa ca pana atunci ratacesc pe poteci care s-ar putea mai rau sa ma incurce sau dimpotriva s-ar putea sa fie scurtaturi... pana imi voi da seama insa voi continua sa merg...
...fluturele se invarte neobosit in jurul lumanarii... totusi zborul lui are ceva ciudat..una din aripi e putin arsa cu toate astea nu se linisteste... o sa se linisteasca el cand nu va mai putea zbura...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu