never enough

i feel you running through my veins...

intre ieri si maine sta ziua de azi

o lumina rosie a invaluit totul...liniste stranie de parca nimic nu mai misca... nici o adiere de vant, doar greierii isi canta nestingheriti balada. Cand eram mica bunicul imi spunea ca lumina rosie e prevestitoare de lucruri rele asa ca un sentiment ciudat ma incearca...
...cainii ai rupt tacerea... de departe o adiere de vant aduce pana la mine un scancet de copil... de dupa deal rasare un crai insangerat, nici un nor pe cer... cu toate astea nu se vede nici o stea... in vale in cimitir se vad arzand cateva lumanari razlete... au venit sa-si planga mortii si pe cei dragi care nu le mai sunt alaturi. Ca o incantatie se aude un bocet...
mi se face deodata frig...hmmmm... aerul inca poarta cu el arsita de peste zi si cu toate astea mi s-a facut pielea de gaina... din nou cuvintele bunicului imi rasuna in minte: lumina rosie e semn rau, aduce numai nenorociri. eram atat de mica atunci cand imi spunea astea incat nici nu-mi vine sa cred ca-mi amintesc de toate aceste superstitii...mi se pare absurd mai ales ca eu nu obisnuiesc sa-mi ghidez viata dupa astfel de credinte. si atunci ce-i cu sentimentul asta ciudat care ma incearca? o fi de vina locul asta? de cateva zile sunt aici si de cand am ajuns intreaga mea fiinta e surescitata... la fiecare pas imi amintesc cate ceva din copilarie, lucruri pe care nu credeam ca le-a stocat memoria, intamplari dragi de a caror existenta uitasem complet... pe de o parte imi pare bine ca le-am regasit doar ca amintirile alea vechi se amesteca cu amintiri noi si cu realitatea cruda in asa fel incat cu greu reusesc sa fac distinctia intre ce e real si ce nu-i, intre vechi si nou... intre vis si imaginatie...
...din cimitir se mai aude un murmur stins si doar cateva din lumanari inca mai palpaie... ceata subtire a pus stapanire pe vale iar luna ii imprumuta din reflexele sale argintii... miroase a flori de noapte si a ploaie...gandurile mele din nou merg de-a valma... intr-o zi le voi da eu de capat, sau intr-o noapte ;))...

Pentru Ivona

La multi ani!!!

inca putin si vei simti pe propria piele libertatea... ai sa vezi ca un an trece repede ;))...
anul asta sa faci tot ce-ti trece prin cap, sa zambesti mult (ai sa vezi ca asta iti deschide multe usi), sa iubesti si sa nu lasi pe nimeni sa ia decizii in locul tau... sa lupti pentru ceea ce-ti doresti cu adevarat... sa visezi... sa asculti povesti (nu de alta dar asta e singurul mod in care iti poti pastra sufletul copil, in adevaratul sens al cuvantului)... sa te lasi de ness :)) [te poti apuca oricand de cafea =))]... si sa nu uiti sa fii TU, pentru ca esti speciala in felul tau unic de a fi...

>:D< sa te bucuri de viata in fiecare zi.

20

20 de ani...
20 de vise (cel putin)
20 de cosmaruri...
20 de locuri care mi-au placut si pe care le-am vizitat
20 de prieteni din care doar unul adevarat (tie iti multumesc din tot sufletul ca existi si ca esti langa mine atunci cand am nevoie)
20 de carti care mi-au placut din cele cateva sute citite
20 de intersesctii pe care le strabat aproape zilnic
20 de oameni pe care nu-i suport (fara sa-i pun la socotelea pe cei care-mi sunt de-a dreputul indiferenti)
20 de injuraturi diferite pe care le-am spus de-a lungul vietii dintr-un motiv sau altul (dar eu nu injur :D-prea des, in public-)
20 de cantece pentru care am avut cate o obsesie
20 de stilouri stricate...inca imi place sa scriu cu stiloul
20 de realitati diferite din care poti sa alegi sau poti sa le combini pana iti faci propria realitate
20 de tari pe care vreau sa le vizitez
20 de lucruri la care inca visez sa mi le cumpar
20 de pietre in care m-am impiedicat
20 de cicatrici mai mici sau mai mari capatate de-a lungul timpului
20 de alunite (de fapt sunt putin mai multe:D n-am rabdare sa le numar)
20 de feluri de ciocolata din care doar unul imi place
20 de localuri dar numai intrunul din ele ma simt ok
20 de trenuri care pleaca din gara zilnic...unul singur duce spre tine...
20 de locuri din care imi place sa vad rasaritul
20 de intrebari la care niciodata nu le voi gasi raspuns
20 de istorisiri pe care le-am auzit si mi-au cutremurat sufletul
20 de povesti pe care le-am spus si au stors o lacrima
20 de renuntari la ceva...
20 de juraminte...nu pe toate am fost in stare sa le tin
20 de stele cazatoare care mi-au indeplinit tot atatea dorinte
20 de lucruri de care nu ma pot desparti
20 de fotagrafii pe care le-as purta mereu cu mine
20 de minciuni pe care le-am spus (in zadar,nimieni nu m-a crezut...inca n-am invatat sa mint)
20 de adevaruri care dor
20 de vise pe care sper sa le implinesc intr-o zi
20 de flori care imi plac
20 de culori din care as face curcubeul
20 de kilometri prin ploaie si tot nu m-as satura
20 de lumanari aprinse
20 de morminte
20 de cruciulite pe care le-am purtat la gat de-a lungul timpului...am ramas numai cu una...
20 de nopti nedormite (in ultima luna)
20 de vanatai pe care le am mai tot timpul...in suflet sau pe picioare
20 de ori in care am plans (inmultit cu alte cateva zeci...)
20 de pedepse
20 de limbi in care ti-as spune "te iubesc"
20 de parfumuri la care fac alergie
20 de litere pe care le folosesc frecvent cand scriu...
20 de pahare sparte
20 de ganduri care mi se perinda prin minte si asteapta sa fie puse pe hartie...
20 de oameni care m-au invatat cate ceva de-a lungul timpului
20 de inele...pe toate le-am pierdut/stricat/uitat etc. =))
20 de zile in care nu m-am simtit in stare sa ma ridic din pat
20 de zile in care am refuzat pur si simplu sa scot un cuvant... dar eu vorbesc non-stop, mult prost si fara rost [nu-i asa? ;))]
20 de... lista se poate continua la nesfarsit... dar tot ce conteaza sunt cei 20 de ani...cu bune si rele...20 de ani in care am plans si am ras...20 de ani in care am iubit si am urat...20 de ani in care am invatat sa fiu om...

...vor mai fi poate inca 20 de ani si alti 20 sau poate nu...pana atunci voi incerca sa ma bucur de fiecare zi ca si cum aceea ar fi ultima sau ca si cum ea ar fi prima zi din restul vietii mele...am sa iubesc,sa rad,sa plang si am sa caut fericirea...

dor de duca...

phoenix Mica tiganiada
Asculta mai multe audio Muzica

...mi-ar placea la nebunie sa fiu nomad... sau sa traiesc intr-o satra... nu ar trebui sa traiesc dupa regulile nimanui... as trai dupa regulile mele... si as vedea lumea... cand m-as plictisi de un loc as ridica cortu si as merge mai departe... fara sa-mi pese de nimic... si niciodata nu m-as uita in urma... as trai doar pentru ziua de azi... ziua de ieri a fost... din ea nu ar ramane nici macar amintirea...
dar astea sunt doar vise...

paradis in destramare

am incercat...in zadar... nu mai pot... sa ce? sa zambesc... sa fiu iopcrita... sa fiu simpatica... sa ma ridic de unde am cazut... de ce nu se despica pamantul sa dispar pur si simplu? de ce nu e altfel? si mai ales cum am reusit eu sa ajung aici?

paradis... eu ma destram in el... camera aia varuita in asa fel incat sa ma calmeze :)) simt cum ma strivesc peretii... linistea care in trecut imi era atat de draga...imi sparge timpanele acum... deconectarea de tot si de toate... azi nu-mi mai place... de un singur lucru n-am sa ma satur insa niciodata... mirosul florilor de noapte... imi aduce aminte de copilarie...

si mi-e dor de imbratisarea aia stransa din care niciunul nu ne simteam in stare sa ne desprindem... de noptile in care imi era frica sa adorm ca nu cumva atunci cand ma trezesc sa nu mai fii langa mine... de bratele in care ma simteam in siguranta... de sentimentul ca nimeni si nimic nu ma poate atinge tocmai pentru ca tu ma iubeai... de culoarea ochilor tai si de zambetul ala tampit care-l aveam pe buze cand eram cu tine [zambeam de parca luasem ceva cu cateva min mai devreme: marijuana, hasis, ecstasy, LSD, opium sau mai stiu eu ce tampenii... tu imi erai de fapt indeajuns sa zambesc... acum nu mai esti "al meu"] ...sa stam intinsi in pat si sa ne uitam unul in ochii celuilalt fara sa scoatem o vorba... dar cuvintele chiar nu aveau loc acolo... mi-e dor... amintiri dragi peste care incerc sa las sa se astearna praful...doar ca fara voia mea le rascolesc din nou si din nou...

lumea mea perfecta se destrama bucatica cu bucatica... fisura aia mica din dig s-a facut spartura in toata legea... acum ape murdare imi matura sufletul si nimicesc ce-a mai ramas din el... acum totul e facut din namol de vise...ganduri desarte, bolovani de sperante...totul amestecat intr-un vartej mare care ma trage la fund... singurul lucru real e ploaia, vantul rece care ma tine treaza si durerea asta insuportabila de cap... restul e doar o naluca... tot... amintiri, locuri, poze, tu... nimic nu-i adevarat... totul incepe cu "a fost odata..." doar ca nu se termina de data asta ca in povestile cu zane la care am visat atat...
incep sa cred ca am visat prea mult... oare asa sa fie?
daca nu ar fi atat de cald m-as aseza pe pamantul ud si as sta acolo pana cand as uita de mine... pana cand inima mea ar uita sa mai bata... si eu as uita sa-i mai aduc aminte cum sa o faca... prin vine in loc de sange mi-ar curge liniste... doar ca realitatea e alta...
...ziceam ca pot sa-mi creez propria mea realitate =)), acum de ce nu mai reusesc? eu vreau sa fie altfel... sau am vrut?... cred ca nu mi-am dorit suficient de mult pentru ca altfel mi s-ar fi indeplinit toate visele... dar acum ce mai conteaza? intr-un colt de paradis sufletul meu se destrama cu atata viteza incat nimeni nu reuseste sa prinda firul buclucas si sa-l opreasca... se va opri singur cand va termina...cand nimic nu va mai fi... abia atunci voi putea sa-l impletesc din nou... cand voi fi in stare sa las in urma tot ce e vechi si sa ridic privirea spre are sa vina... mai e mult pana departe insa...

delirez de la prea multe nopti nedormite... are sa fie totul bine... peste o zi, o saptamana, un an sau cine stie...

umbra...redevii fiinta...

Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta

Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi de amurg mohorat
Cand zodiile noaptea-si dezleaga
Ma satur cu-o umbra si-atat
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborat
Tu, umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gat...
O umbra se-nchide in mine,
O umbra prin mine trecu.
E-atata de rau ca e bine,
E-atat de mult daca e nu...
O umbra in viata ma mai tine
Si umbra aceea estï tu...

apus violet

peste vale s-a lasat o ceata subtire... norii sunt violeti, ce culoare ciudata... nu i-am mai vazut niciodata asa... cand eram mica asta era culoarea mea preferata... apus violet...nu credeam ca voi avea vreodata parte de asa ceva dar imi place la nebunie...
...doi cocosi se cearta din doua curti diferite si-i latra cateii din cauza asta. vantul sufla cu putere si spulbera petalele florilor... mi-e asa mila de ele dar aerul e plin de petale galbene, asta ma face sa visez... drumul e plin de murmur... oameni obositi se intorc de la muncile campului... se3 grabesc spre casa, s-ar putea sa vina ploaia...hmmm din norii astia violeti nu prea pare sa ploua...

...m-am urcat in nuc, ca atunci cand eram mica... aproape ca uitasem cum se face... mi-am luat cu mine o margareta :)) cred ca e ultima pe care am vazut-o anul asta... m-am uitat mult la ea si dupa ceva timp am inceput : "ma iubeste...nu ma iubeste...ma iubeste...nu ma iubeste"... eram curioasa sa vad ce ar putea iesi :)), nu mai facusem asta de ani... curios sa afli raspunsul? margareta a zis ca ma iubeste :)) dar e doar o margareta,de unde sa stie ea daca e sau nu asa?...

ma simt singura, cum nu m-am simtit niciodata in viata mea... oricat incerc nu reusesc sa alung sentimentul asta... vantul sufla cu putere si leagana creanga pe care m-am asezat...parca m-ar legana mama in bratele ei blande... fosnetul frunzelor im canta o balada dar mintea mea zboara departe...

fericire...

...prin crapatura usii ii puteam privi in liniste...nu aveau nici cea mai mica idee ca mai este cineva cu ei in casa... lasasem deschisa muzica si din boxe se auzea directia 5...

Directia 5 - Am nevoie de tine
Asculta mai multe audio Muzica
a invitat-o la dans... ea,in bratele lui pare un fulg... el o tine ca pe un obiect de portelan, e atat de fragila si parca ii este frica sa nu-i faca vreun rau... pe ritmul muzicii se misca ca si cum ar fi un singur trup... sunt atat de frumosi impreuna... se privesc in ochi si un zambet le rasare pe fata... fruntile alea incretite de ganduri se descretesc... cata iubire li se citeste in priviri... si mai e ceva... multumire? cred ca da... sunt casatoriti de 21 de ani, s-au indragostit cu mult inainte de asta unul de celalalt... inca de mic el era hotarat sa o ia pe ea de nevasta :)), se pare ca a reusit ;)... in ochii lor mai e si acum promisiunea ca vor fi acolo unul pentru celalalt de cate ori va fi nevoie ca se vor iubi la fel pana la sfrasitul zilelor...

...privindu-i visez la ziua cand voi fi si eu ca ei... dar mai e mult pana acolo...

...nightmare

...venea spre mine aproape clatinandu-se pe picioare...ochii ii inotau in lacrimi...
De cum am vazut-o mi-am dat seama ca ceva grav s-a intamplat pentru ca altfel ea nus-ar fi comportat asa... e puternica de felul ei si niciodata nu arata cat sufera... de data asta insa...
cand a ajuns langa mine plangea de-a binelea... nici macar nu era in stare sa-mi zica ce i-a spus doctorul... as fi luat-o in brate, sa o linistesc, dar nu stiam cum sa fac asta... cu gesturi stangace o mangai pe par si-i spun ca totul are sa fie bine... nici eu nu stiu ce sa cred... mi se rupe sufletul sa o vad asa, cu greu imi abtin lacrimile... ea trebuie sa ma stie puternica, in fata ei eu nu pot sa plang... trebuie sa fiu puternica si pentru ea, sa-i dau din energia mea sa poata merge mai departe, sa stie astfel ca are pentru ce lupta: pentru inca o zi alaturi de noi...

...tarziu in noapte... intinsa in pat numar stelele din tavan... incerc sa adorm si de cate ori inchid ochii cosmarul incepe... si e mereu acelasi... mi-e si frica sa dorm... mi-e frica sa rostesc cu voce tare ce visez... mi-e frica de realitate... o realitate careia nu stiu daca ii voi putea face fata... ea inseamna totul pentru mine... e echilibrul din viata mea... nu pot nici macar pentru o clipa sa-mi imaginez viata fara ea...

...mi-a dat viata, m-a invatat sa fiu om...m-a invatat sa fiu puternica si sa iau viata in piept... sunt eu pentru ca asa m-a invatat ea...

...ma simt neputiinciaosa... ma uit la ea cum sufera si nu face nimic sa fie altfel... de-ar sta in puterile mele... daca... gandurile astea nu-mi dau pace... imaginea ei plangand imi staruie pe retina si nu ma lasa sa dorm...


Cargo - Mama
Asculta mai multe audio Muzica

... don't know

it's the way that you make me feel...it's the way you're kising me... it's the way you make me fall in love...

... poate...sau poate nu...sau...

...zboara in deriva... se apropie de lumina dar caldura nimicitoare il face sa se departeze putin... e prea tentant insa asa ca se apropie din nou de miezul de foc... aceeasi caldura, de data asta se incapataneaza si inainteaza inca putin... nu face fata, trebuie sa se indeparteze dar nu poate sta mult departe... e ceva acolo care il atrage ca un magnet... de bezmetic fluturele zboara in jurul lumanarii...
il urmaresc de pe prispa bunicii... stiu ca nu se va linisti pana nu-si va arde macar putin aripile si nu va mai fi in stare sa zboare...comportamentul lui ma face sa ma gandesc la mine... ma simt asemeni acelui fluture de noapte cand vine vorba de tine... stiu ca ar trebui sa stau departe dar e ceva care ma atrage...cum ii spui unui copil ca nu are voie si tocmai de asta i se pare mai tentant... asa cum te incapatanezi sa ai tocmai ce nu poti avea...
ar trebui sa ma opresc...cu toate astea eu merg inainte... de ce? sa vad pana unde pot ajunge? sa vad de cat sunt in stare? cred ca nici una din astea...pur si simplu pentru ca nu pot da inapoi si nici pe loc nu pot sta... pentru ca oricum nu stiu care e drumul drept si nici nu cred ca-l voi nimeri prea curand asa ca pana atunci ratacesc pe poteci care s-ar putea mai rau sa ma incurce sau dimpotriva s-ar putea sa fie scurtaturi... pana imi voi da seama insa voi continua sa merg...

...fluturele se invarte neobosit in jurul lumanarii... totusi zborul lui are ceva ciudat..una din aripi e putin arsa cu toate astea nu se linisteste... o sa se linisteasca el cand nu va mai putea zbura...

i lay down on cold ground...

Snow Patrol - Set the fire to the third bar
Asculta mai multe audio Muzica

I find the map and draw a straight line
Over rivers, farms, and state lines
The distance from 'A' to where you'd be
It's only finger-lengths that I see
I touch the place where I'd find your face
My finger in creases of distant dark places

I hang my coat up in the first bar
There is no peace that I've found so far
The laughter penetrates my silence
As drunken men find flaws in science

Their words mostly noises
Ghosts with just voices
Your words in my memory
Are like music to me

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
I, I pray that something picks me up
And sets me down in your warm arms

After I have travelled so far
We'd set the fire to the third bar
We'd share each other like an island
Until exhausted, close our eyelids
And dreaming, pick up from
The last place we left off
Your soft skin is weeping
A joy you can't keep in

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
And I, I pray that something picks me up
and sets me down in your warm arms

crampeie de dimineata

...ar fi trebuit sa doarm de mult... in casa e liniste, toata lumea a adormit... vorbind cu tine nici nu-mi dau seama cand a trecut timpul... simteam nevoia sa-ti spun atatea si nimic din ceea ce spun parca nu e indeajuns... de parca tot timpul ramane ceva nerostit...
...am ridicat privirea din taste... afara deja era lumina, cu toate astea nu ma simteam obosita, nu simteam deloc nevoia sa dorm... incercasem sa adorm dar de cate ori inchideam ochii gandurile nu-mi dadeau pace... intrebari rasareau de peste tot si oricat incercam nu reuseam de niciun fel sa ma linistesc... toate gandurile ma duceau departe...ele sunt neobosite,dar pe mine ma termina de energie...
intr-un tarziu am inchis toate si am iesit pe balcon... lumina era rozalie, mirosea a ploaie...cred ca rasare soarele dar de aici nu se vede,balconul meu e indreptat spre vest... in ciresul din fata cateva pasari se certau nevoie mare... de la o curte de mai departe razbate pana la mine cantatul unui cocos... da alarma ca doar e 6 dimineata ;))... mi-am facut o cafea,nu ca sa ma tina treaza ci pentru ca-mi place la nebunie aroma cafelei... n-am apucat sa o beau pe toata... m-am intins pe o canapea si in trilul pasarilor am adormit...

...ploua... rapaitul ploii m-a trezit... am impresia ca am dormit zile intregi... ma uit la ceas si-mi dau seama ca nu au trecut nici macar 2 ore... in casa ceilalti inca dorm... nu mai am stare asa ca ma apuc sa strang pahare, boluri si tot ce a ramas de la petrecerea din seara treuta...
...ploaia e foarte tentanta... daca nu ar fi atat de rece m-as duce sa ma plimb putin...mi-e dor sa ma plimb prin ploaie... sa simt picaturile curgandu-mi pe fata... atunci as putea plange linistita,nu s-ar cunoaste,lacrimile s-ar confunda cu ploaia...si mi-e dor nu numai de ploaie... mi-e dor de... :-<...

si va ploua in continuare...

un vartej de ganduri si sentimente de tot felul amestecate... o garamada de prieteni... se rade, toti sunt veseli... incerc sa tin pasul dar nu reusesc in totalitate... din cand in cand gandurile ma poarta departe, dar lor le spun ca e de la oboseala pentru ca nu as sti sa le spun la ce ma gandesc mai exact... prea multe se bat cap in cap...

ploua...se aud stropii pe frunzele ciresului... m-as plimba prin ploaie dar nu pot sa plec din casa,cel putin nu acum... stii ce-i mai ciudat? ca fiecare ploaie imi aminteste de tine... de ce? pentru ca de fiecare data cand ne-am intalnit a plouat... asa am ajuns sa te asociez cu ploaia... tu pentru mine erai ca o ploaie de vara cand merg desculta pe iarba uda si calda in acelasi timp... mi-au placut intotdeauna ploile de vara... abia asteptam sa alerg prin stropii calzi, de dupa nori sa rasara soarele iar picaturile sa straluceasca ca diamantele... cand eram mica aveam impresia ca peste mine ploua cu stelute si asteptam apoi cu nerabdare sa apara curcubeul... pentru copilul din mine ploaia aia insemna un moment maxim de fericire... fiecare curcubeu, fiecare ploaie prin care alerg imi aduce o bucatica din acea fericire dar acum nu mai reusesc sa regasesc in intregime sentimentul care il aveam atunci,in copilarie... toate astea se amestecau cu inocenta celui care abia descopera, atunci lumea mea era pura...
...mai demult am promis ca-ti voi fi alaturi mereu... nici nu stii cat mi-am dorit sa-mi tin aceasta promisiune, si nu am facut-o ca asa am vrut eu... situatia a fost de asa natura incat a trebuit sa renunt si sa-mi incalc promisiunea... :-<...

...si ploua...ploua...ploua... cadenta stropilor de ploaie imi dau o stare de somnolenta... cel mai bine ar fi sa ma indrept spre lumea viselor, uneori acolo imi este cel mai bine...la vise ma pricep... cu simtul realitatii insa stau foarte aiurea...

La multi ani Dovlecel!!!

La multi ani draga mea! sa fii fericita si sa ti se indeplineasca toate dorintele pe care ti le pui (stim doar ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva obtii asa k...:P).

Azi trebuie sa-ti multumesc ca existi, ca esti tu, ca ma suporti si ca-mi esti mereu alaturi. sa-ti multumesc ca ma scoti din toate belelele in care intru si in care te bag uneori si pe tine.

Sa fii iubita , ca eu te iubesc mult :*!

once upon a time

...a fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nici nu s-ar povesti.

cum spuneam a fost odata ca niciodata,peste mari si tari,intr-un taram indepartat, un print, hai sa-l numim Vania (dar voi puteti sa-i dati ce nume doriti ;)) ). Vania al nostru era frumos fara pereche, dar pe cat era de frumos pe atat era de rau... nu stia ce inseamna marinimia, indulgenta sau mila... nutrea o ura inexplicabila pentru regele vecin si cu fiecare ocazie incerca sa-i faca rau. Fata de servitori se comporta deasemenea ingrozitor, nimic nu-i intra in voie si nici nu clipea atunci cand poruncea sa decapiteze pe cineva... Pentru toate astea i s-a dus vestea peste mari si tari...

una din marile lui pasiuni era vanatoarea si de cate ori avea ocazia mergea sa vaneze in padurile din jurul castelului...

intr-una din zile i se paru ca zareste intr-un luminis o aratare ciudata... curios din fire s-a apropiat sa vada ce e... in luminis a vazut un inger de fata, cu trupul mladios iar parul roscat care ii ajungea pana mai jos de talie... de cum a vazut-o Vania a incremenit... in viata lui nu mai vazuse o faptura atat de frumoasa... de obicei nu ar fi stat pe ganduri si ar fi tras in orice misca pe pamantul lui fara sa se uite daca e om sau animal dar de data asta nici macar nu era in stare sa se miste... dupa ce a stat un timp admirand fata a plecat spre castel...

...treceau zilele dar Vania nu putea sa se gandeasca decat la fata vazuta in padure... nu-si mai gasea locul,era din ce in ce mai morocanos si nimeni nu putea sa-i intre in voie...... a inceput sa colinde padurile in lung si in lat sperand ca intr-o zi va reusi sa o revada... si atunci nu avea sa o mai lase sa plece...

...asa se face ca intr-o zi intors in poienita a vazut-o... inima i-a stat in loc dar si-a facut curaj si s-a indreptat spre ea incet, incercand sa nu o sperie asa cum un vanator se apropie de prada sa...

-De-ai sti cat te-am cautat.
-Mi-a spus ca vei veni. Atunci Amelie ridica ochii din pamant... ochii ei verzi se scufundara in albastrul ochilor lui... in mintea ei se facu un gol... simtea ca acolo e inceputul si sfarsitul a toate, dar ar fi vrut totodata sa nege toate astea. Stia cu cine vorbeste, si stia foarte bine ce reputatie are Vania si din acest motiv nu putea sa fie atrasa de el... doar ca inimii nu-i poti porunci...

... cei doi se priveau cu nesat, ca si cum atunci cand privirile lor s-au intalnit timpul a stat in loc...

-Cine te-a anuntat de venirea mea?
-Zana mea cea buna... si mi-a spus sa ma feresc de tine.
-De ce?
-Pentru ca tu ai putea fi atat fericirea mea cat si cea mai mare nenorocire de care as putea avea parte.
-nu inteleg...
- felul tau de-a fi...
-Dar pot fi si altfel...

-Eu trebuie sa plec!
-Stai..nu mi-ai spus cum te cheama, si unde pot sa te gasesc!
- de gasit ma gasesti tot aici, si poti sa-mi spui cum vrei...
-Aime...

...Amelia fugi in padure lasandu-l pe print ingandurat...

...zile la rand veni iar in luminis, Amelie nu-si facu aparitia... in tot timpul asta el reflecta la faptele lui, la felul in carre se comporta cu servitorii si la faima lui de om rau si neinduplecat...se gandi ca daca vrea sa o cucereasca pe "Aime a lui" (cum incepuse sa-i spuna) trebuie sa se schimbe, sa devina un om mai bun, sa-i demonstreze ca o merita...
... cu cat trecea timpul Vania se schimba tot mai mult... incepuse sa fie mai milos,se comporta mult mai frumos cu servitorii... tot comportamentul lui era altfel... cei din jurul lui nu stiau ce sa creada. La inceput au crezut ca e o farsa si au acceptat greu schibarea printului nevenindu-le sa creada ca ar putea fi adevarat... nici nu banuiau ca in spatele acestei schimbari se afla o fata...
...pe Amelia o vedea din cand in cand si mereu de la distanta... nu indraznea sa se apropie de ea si isi promisese ca va sta deoparte pana cand va deveni un om mai bun...

intr-o seara adormi,contrar obiceiului sau in camera unde de obicei citea... isi simti pleoapele grele si nu se mai simti in stare sa ajunga pana in camera sa asa ca se intinse pe un divan si adormi... in somn ii aparu Zana Ameliei care ii spuse ca de acum poate sa o vada pe fata si sa-i vorbeasca pentru ca a demonstrat ca se poate schimba in bine...

...in tot acest timp Amelie venea tot mai des in luminis, asteptand ziua in care Vania va veni, sperand ca el sa devina un om mai bun...


...odata cu rasaritul zorilor Vania se indrepta spre luminis... de data asta el o astepta pe Amelie... cand o vazu ii spuse ca are binecuvantarea zanei si ca o iubeste... fetei nu-i veni sa creada... nu spera sa auda cuvintele astea rostite de print si cu toate astea fericirea ei inca nu era intreaga...Vania nu stia cine e ea cu adevarat... isi lua inima in dinti si-i marturisi ca ea e fiica regelui pe care el il uraste atat... Privirea printului se intuneca...Amelie se facu mica,mica de frica... lui nu-i venea sa creada ce-i aud urechile... dar printre norii negrii care ii intunecau gandirea strabatu o raza de lumina si o voce suava ii rosti : "tu esti mai bun de atat... petru ceea ce simti pentru EA poti trece peste orice"... Asta il facu sa inteleaga ca nu o poate pirde pe "Aime a lui" pentru o ura stupida,fara nici un temei... asa ca alunga toate gandurile negre si-i spuse fetei ca nu-i pasa si tot ce vrea e ca ea sa-i fie sotie...

... au facut o nunta ca-n povesti si au trait amandoi fericiti pana la adanci batraneti...

P.S. : pentru un copil care trebuie sa doarma... lectura placuta si somnic pufos... :*

peripetii :D

cu greu ma trezisem dimineata...prea multa oboseala adunata,ca sa nu mai pun in calcul si faptul ca nu am chef de nimic,de fapt am chef de cateva lucruri dar nimic din ceea ce vreau nu pot face momentan...
...pe jumatate adormita am plecat sa-i intalnesc pe colegi. Macar in dimineata asta am ajuns si nu au fost nevoiti sa ma astepte ca in alte dimineti :D...pana la baza nautica aproape ca adorm din nou dar ma tin treaza muzica (Cata are o plcere sa asculte Modern Talking) si glumele baietilor... se pare ca ei sunt mult mai bine dispusi (doar eu si Mihaela suntem adormite)...
...incalzirea de dimineata, exercitiile pe uscat preliminare si apoi intram in apa... azi am mult mia mult curaj asa ca mi-a venit stralucita idee sa sar in apa (ca doar mai incercasem si ieri de cateva ori si nu fusese prea rau)... doar ca mintea mea era la sute de km distanta uitand ca trebuie sa ma concentrez asupra saltului... am sarit in apa fara sa iau o burta serioasa dar odata ce am facut contact cu apa m-am pierdut si in loc sa incerc sa innot sau sa plutesc spre suprafata am inceput sa dau in dezordine din maini si picioare... ma panicasem...ma miscam dezordonat si nu reuseam sa-mi amintesc nimic din ce invatasem in lectiile anterioare... am simt cum cineva ma apuca de mana...atunci m-am calmat si am lasat-o sa ma traga spre mal...iesita la suprafata am tras adanc aer in piept... pentru o clipa am avut senzatia ca nu voi mai apuca niciodata sa fac asta si pentru prima oara am constientizat cat e de bine sa respiri,sa simti cum plamanii iti sunt invadati cu aer... Miky m-a strans in brate,se speriase si ea la fel de rau ca mine...
...am facut progrese mari cu inotatul si cel putin azi sunt foarte mandra de mine :>, spre si maine sa-mi mearga la fel de bine,sarind insa de prima parte :))...

once upon a fairy-tale

...a inceput sa planga si nu stie ce sa-i mai faca... i-a dat sa manance, i-a schimbat scutecele...l-a leganat in patut... nimic din toate astea nu pare sa dea roade... Matei plange cat il tin plamanii...
...l-a luat in brate... copilul s-a lipit de piptul ei si a dat semne ca s-ar linisti...si-a adus aminte de un cantec pe care i-l canta si ei mama cand era mica...
uitase cum ii suna vocea cand canta...tot timpul i s-a spus ca are o voce de inger, dar niciodata nu a facut nimic cu ea...

a inceput sa cante si sa danseze incet prin casa... bebele s-a lipit mai mult de pieptul ei si s-a linistit de tot... se pare ca vocea mamei lui l-a facut sa uite de tot ce il deranja...
in timp ce-i fredona bebelusului in mintea ei au inceput sa se perinde tot felul de amintiri de cand era mica...si-a adus aminte de mama ei si de linistea pe care o simtea in preajma mamei...cat de mult ii lipseste... acum Medeea e singura,intr-un oras necunoscut,cu un bebe pe care-l iubeste la nebunie dar pe care inca nu stie cum sa-l creasca... a venit mult prea devreme iar ea acum se straduieste sa invete cum sa-i fie mama... il iubeste prea mult ca sa regrete ceva si stie foarte bine ca intr-un fel sau altul o va scoate la capat si de data asta... a trecut si prin mai rele dar de data asta are un scop precis,stie pentru ce lupta... vrea ca bebelusul ei sa creasca fericit,sanatos si sa nu fie nevoit sa duca lipsa de nimic... si il iubeste pentru ca e parte din ea... si seamana atat de mult cu tatal lui...pacat ca nu a trait si el sa se bucure de copilul lor... gandul i-a zburat din nou spre barbatul pe care l-a iubit la nebunie si care acum o vegheaza de sus... ochii ii inotau in lacrimi dar ea ii canta in continuare bebelusului care aproape adormise...
in putinul timp petrecut impreuna a facut-o sa se simta cea mai fericita si iubita femeie de pe pamant...au avut parte de fericire cat nu au altii intr-o viata intreaga...un accident stupid i-a curmat insa viata... cand simte ca nu mai poate isi spune ca fericirea de care a avut parte ar trebui sa-i fie indeajuns pentru toata viata si ca acum trebuie sa se dedice cresterii copilului,sa-i fie si mama si tata...

...au adormit intr-un sfarsit amandoi... Medeea cu Matei pe piept... prin somn inca ii fredoneaza cantecul de leagan... bebe zambeste prin somn... se pare ca viseaza frumos...tatal ii vegheaza de sus din ceruri si a rugat un inger sa aibe grija de ei acolo jos...

inocenta

cand eram mica ascultam roxette in fiecare dimineata... azi mi s-a facut dor de diminetile alea... mi-e dor de copilul din mine...

moonlight

...ma plimb in deriva pe strazi...noaptea pastreaza cu ea arsita de peste zi si vantul parca arde... in cuptorul orasului abia ma simt in stare sa mai respir...
strazile sunt aproape pustii iar oamenii care trec pe langa mine se uita mirati... nu inteleg ce cauta un copil la ora asta pe strazi (imi facusem 2 codite si nu-mi puteau da mai mult de 16 ani,de asta pana si chelnerita din taverna m-a intrebat de buletin).
...de cand am plecat din Iasi si pana acum a disparut mirosul de tei (si nu a trecut decat o saptamana)... simt ca lipseste ceva... langa mine Dovlecel vorbeste,o ascult,inteleg tot ce-mi spune dar mi-e greu sa-i raspund... si ma simt naspa fata de ea,pentru ca imi povesteste cu atata patos si de multe ori se asteapta sa-i raspund sau sa rad dar eu nu leg nici doua silabe si in loc sa rad ma uit la ea si-i zambesc... stie ca ceva ma framanta,ma intreaba si ma lasa sa cred ca m-a crezut atunci cand din doua silabe abia articulate i-am zis ca nu am nimic...

in minte imi canta melodia de mai jos:

am auzit-o de multe ori in taverna si nu stiam de unde sa o iau pana cand azi m-am dus la chelnerita si am intrebat-o... o fi zis ca's nebuna dar nu mai puteam de curiozitate...
...simt cum gandurile ma apasa...sunt ca ceva care se lasa greu pe umerii mei si asta ma face sa inaintez din ce in ce mai greu... oricat as incerca sa nu din fiecare gand rasari tu... inca mi-e dor... am zis ca o saptamana departe de absolut tot si toate, in o alta companie decat sunt obisnuita imi va face foarte bine si cand ma voi intoarce deja voi fi mult mai detasata... m-am inselat amarnic... toate astea n-au facut decat sa-mi sporeasca dorul de tine si sentimentul ca-mi lipsesti...
...ca si cum cineva m-ar fi strigat deodata ridic privirea din pamant si mi-o indrept spre cer...dintre norii grosi rasarea o luna aproape plina... daca as fi fost la tara sau macar undeva departe de orasul asta in care simt ca ma sufoc m-as
fi plimbat sub razele lunii dar asa...
vreau sa plec cat mai departe... dar sa nu fiu nevoita sa ma intorc prea curand aici,cel putin nu pana cand incepe urmatorul an de facultate... doar o saptamana nu mi-a ajuns... am "bateriile" atat de descaracte incat imi trebuie mult mai mult sa l incarc... imi trebuie mai mult de o saptamana ca sa ma adun,sa fiu iarasi eu, Diana care zambeste tot timpul,fara sa ma simt ipocrita,fara ca zambetul meu sa fie fals...

..."tomorrow it's another day" cum bine zicea cineva dar acum mi-e greu sa cred in ziua de maine...mi-e frica de ce ar putea urma... mi-e frica de ce aduce cu dansa aceasta zi de maine... mi-e frica de necunoscut si nici nu ma simt in stare sa fac un pas in intampinarea lui si sa incerc sa-l inteleg...
...as vrea ca totul sa se opreasca la ziua de azi si sa nu mai existe zile de maine... oare mai e mult pana departe? as vrea sa cunosc vesnicia,infinitul si eternitatea...dar cu toate astea nu vreau sa mai fie zile de maine... :-<

si-am plecat de-acasa (ziua a 4-a)

-Diana,Diana! hai trezeste-te... e doar un vis! gata, linisteste-te! si colegul ma zgaltai putin de umar...
...buimaca, deschid ochii... ma uit la el si nu-mi dau seama la inceput unde sunt si nici pe el nu-l recunosc... nu intelegeam ce caut intr-un cort cu un strain langa mine... fata imi siroia de lacrimi... cu greu ma adun si-mi dau seama ca sunt in tabara si langa mine e colegul cu care impart cortul... ma linistesc putin cand imi dau seamna ca e doar un vis...
Bogdan se uita la mine cu un semn de intrebare... ii zic ca am visat urat... citesc pe fata lui ca ar vrea sa stie ce dar nu am chef sa-i spun... pare sa fie inca destul de intuneric... il inttreb cat e ceasul. abia 4...pana dimieata mai este... ma bag inapoi in sacul de dormit care era tot rascolit si infasurat de aiurea cum ma foisem si incerc sa adorm... de cate ori inchid ochii aceleasi imagini mi se ivesc pe retina... TU... intr-un sfarsit,cand afara pare sa se fi facut lumina de-a binelea am adormit...

cand m-am trezit baietii deja facusera cafeaua si ne pregateau lapte cu cereale (si nu glumesc deloc). Mi-am deschis putin tel... nu mai vorbisem de mult cu Dovlecel si trebuia sa ma puna la curent cu ce mai e pe acasa... am zis eu ca vreau sa ma rup de tot de lume dar nu rezist fara sa vorbesc deloc cu ea :))

cautand semnal am ajuns iarasi mult mai sus de tabara... soarele se ridica molatec peste creste iar valea era plina de valatuci pufosi... asta inseamna viata cu adevarat... pana nu vezi locuri ca astea poti sa zici ca ai trait degeaba... aerul rece m-a fucut sa ma trezesc de tot... Dovlecel imi povesteste ultimele ei patanii si binenteles k si eu o pun la curent cu ce se mai intampla prin tabara... in speecial incerc sa-i descriu ceea ce ma inconjoara dar nici o descriere n-ar putea sa redea frumusetea acestor locuri...

...inapoi la cort iau micul dejun dupa care profesorii ne anunta ca astazi vom merge pana la Rarau, de data asta fara bagaje... abia astept... drumul va fi mult mai lejer fara cele aproape 30 de kg pe care ar trebui sa le car in spate :D... o parte din studenti au ramas la carturi,dar foarte putini... restul in sir indian,nu ne permitea poteca sa mergem altfel am pornit la drum...
...in vale se intindea valea bistritei... in fata,undeva departe se ridicau Pietrele Doamnei, acum nu-mi vine sa cred ca m fost in stare sa ajung de la un varf la altul :))...
... drumul e destul de lejer, coboram mult la inceput. Genunchii mei mai au putin si cedeaza... de asta prefer eu urcusurile,oricat ar fi de anevoioase...
...o poteca din ce in ce mai stramta, valea e foarte abrupta... prima data cand m-am uitat in jos m-a cam luat cu ameteli... parca stiam ca nu am rau de inaltimi :))...
avem cam trei ore de cand am plecat din tabara, inca putin si ajungem la cabana rarau... de aici de sus ma simt stapana peste tot si toate... e un sentiment pe care nu as putea sa-l definesc... teama de inaltime,fericirea ca sunt aici sus, frumusetea din fata ochilor mei... am in jurul meu 100 de persoane dar nciodata nu m-am simtit mai singura...
la cabana primul lucru care s-a cumparat a fost painea... am stat putin,am baut cate ceva, ne-am odihnit, daca ar fi fost dupa noi am fi urcat si pe pietrele doamnei dar nu au fost profesorii de acord asa ca a trebuit sa-i ascultam, sa ne punem pofta in cui si eu una mi-am promis ca ma voi intoarce cu prima ocazie si le voi escalada...
...drumul spre tabara a fost foarte aiurea...am avut urcusuri nasoale si chiar daca nu ami aveam nimic in spate am obosit ingrozitor... dupa 2 treimi de drum n-am mai facut fata, norocul meu ca aveam fiole de calciu ca altfel nu stiu cum as fi facut fata... asa k o fiola, 10 min de odihna si am fost in stare sa merg mai departe si sa escaladez si varful giumalau...
ajunsi inapoi in tabara nu mai eram in stare nici sa mancam de oboseala...
cum baietii facusera deja focul profii au venit sa-si pregateasca la noi mancarea... unul din baieti avea o problema cu vocea mea si de cate ori avea ocazia ma lauda ca stiu sa cant, asa ca i-a intrebat pe profi daca m-au auzit... ei s-au uitat la mine si ca sa ma puna in incurcatura au inceput sa cante ceva de la Ace of base... au cam holbat ochii cand au vazut ca stiu melodia si cant cu ei... au mai inceput cateva mel vechi incercand sa ma puna in dificultate dar cand au vazut ca le stiam pe toate care le incepeau ei au renuntat si si-au adus la focul nostru o mapa in care aveau cantece romanesti.... am incins cu totii o cantare ca la carte...

...tarziu in noapte...doar jarul ne mai lumina fetele...mare parte din colegi erau in corturi...linistea domnea peste tabara... din padure strabatea pana la noi trilul unei pasari (o fi oare o privighetoare?) ... lumina argintie a lunii tese povesti in mintea mea... ar trebui sa intru si eu in cort sa dorm dar sunt mult prea obosita si stiu ca nu ma va lua somnul... focul s-a stins de-a binelea asa ca ma cam i-a frigul dar nu-mi vine sa ma ridic de pe busteanul pe care stateam... am ridicat privirea spre cer...una cate una am inceput sa recunosc constelatiile pe care mi le arata tata cand eram mica...

...a trecut mult de miezul noptii, de acum ma duc si eu sa dorm...maine ma asteapta o zi lunga...

si-am plecat de-acasa (ziua a 3-a)

...wtf? in halul asta?... ma trezesc imbufnata si ma uit in jurul meu... se pare ca m-am enervat dejeaba...dorm atat de linistiti...sforaitul se aude de undeva dintr-un alt cort... vai de capul celor care au impartit cortul cu el =)).
azi strangem tabara si mergem mai departe spre Giumalau.
Dupa ce s-au uscat corturile,ne-am adunat tot si am pronit la drum... peisajul e superb dar drumul e foarte anevoios... incerc sa ma tin de profesoara,daca raman printre ultimii imi pierd ritmul si nu mai fac fata drumului... un urcus,si inca unul... oare mai e mult? la jumatatea ultimului urcus am simtit ca cedez... luasem de dimineata calciu dar se ca nu a fost indeajuns... spre norocul meu s-au oprit pentru un popas, am luat un niste miere de albine si astfel am reusit sa merg mai departe...
dupa vreo 3-4 ore de mers am ajuns la Giumalau...de acolo de sus ma simteam stapana peste lume... am simtit ca sunt libera ca pasarea cerului...ca nimeni si nimic nu ma poate atinge (doar ca sentimentul asta nu a tinut prea mult...). ne-am adunat toti in fata cabanei apoi am mers pe o pajiste si ne-am instalat tabara... am instalat cortul si cand sa ma uit dupa colegii cu care imi petreceam mare parte din timp astia nicaieri... intreb in stanga,dreapta dak au vazut-o pe Vrabiutza si toata lumea ridica din umeri... intr-un sfarsit am zarit-o pe blondina in capatul padurii... baietii gasisera un loc ferit de vant,la umbra brazilor asa ca s-au hotarat sa-si instaleze corturile acolo... de cum m-au vazut mi-au zis sa-mi duc si eu cortul in vale si de bine ce le-am zis ca nu prea am cum mi-au facut loc in unul din corturile de acolo k si asa eram 7 pers in 3 corturi :D.
...ne-am asezat cu totii la masa, apoi baietii au strans lemne de foc iar noi,fetele am inspectat putin zona... de putin mai sus de tabara noastra se putea vedea pana departe... am prins putin si dintr-un rasarit de soare inourat... nu mai simteam nimic din oboseala de peste zi... imi era atat de bine acolo sus ca de-ar fi fost dupa mine as mai fi ramas inca mult timp...
...peste tabara se lasa incet, incet noapte si odata cu ea frigul... din loc in loc erau facute focuri... am plecat sa vad ce mai fac colegele mele si toate grupurile pe langa care treceam ma chemau sa raman cu ele sa le cant :))... mi se pareau asa amuzanti dar eu aveam colegii mei langa care ma simteam ok asa k...
...baietii au facut foc si au pregatit supa... a prins atat de bine dupa 3 zile in care mancasem numai chestii uscate... dupa masa ne-am pus pe cantat, spus povesti si bancuri...
mult dupa miezul noptii, cand din focul nostru ramasese doar foarte putin jar iar noi stateam la lumina lunii ne-am retras in corturi sa dormim... spre norocul meu nimeni nu mai sforaia de data asta :D doar ca am mai stat inca mult de vb in cort... eram cu totii mult prea obositi sa adormim...