in sfarsit la drum...un accelerat plin de studenti somnorosi,se inainteaza cu viteza melcului iar trenul e intr-o stare jalnica(nici nu se compara cu cele care merg spre Bucuresti,arata exact ca personalul care duce spre Harlau)...imi impart compartimentul cu un coleg de facultate si patru studenti la geografie: una din fete e drogata (fara pic de gluma),celelalte doua sunt mahmure si un baiat care incearca sa le tina in frau...
...e mult prea dimineata si nu ma simt deloc in apele mele...simt ca-mi lipseste ceva... e prima data cand merg la munte fara un prieten apropiat sau fara gasca asa ca nu sunt in largul meu...
...vagoanele din fata sunt pline cu ai mei colegi si mai sunt si cativa rataciti prin vagonul in care stau eu... baietii s-au pus de dimineata pe petrecut... umbla din compartiment in compartiment si fac panarama... mai toti care au intrat in compartimentul meu m-au intrebat ce am,ca vezi Doamne eu de obicei zambesc iar acum sunt foarte posomorata... nu am nici un chef sa leg conversatii cu ei asa ca le raspund monosilabic pana se plictisesc si ma lasa in pace... inceputul nu e prea promitator...sper totusi ca saptamana asta sa aduca ceva mai bun de atat.
in schimb peisajele care se desfasoara in fata mea sunt superbe...cu cat ma apropii mai mult de munte cu atat simturile mele se trezesc la viata si parca imi vine cheful.
...............................................................................
Later:
...dupa 5 ore de mers cu trenul in sfarsit la Vatra Dornei...un peron plin cu 100 de studenti care isi cara dupa ei bagaje care cantaresc mai mult ca dansii :)). Toti asteptam inceperea cursului de orientare turistica. In sfarsit apar si profesorii. de cum m-a vazut profa de volei m-a luat de mana si m-a dus direct la farmacie. "Pentru orice eventualitate" a zis ea, dar mi-a prins chiar bine. Se face prezenta,se verifica echipamentul, ni se dau cateva instructiuni si pornim la drum.
Acasa mi s-a parut usor dar cu cat incep sa urc cu atat rucsacul mi se pare din ce in ce mai greu...incerc sa tin pasul cu cei din fata,cei din spate sunt enervanti,toti se vaita si din cauza asta imi pierd ritmul la mers si ma obosesc si mai tare...
dupa o prima portiune de drum deja lumea se vede altfel...chiar daca greutatea din spate atarna peisajele ma fac sa uit de tot si sa merg inainte... simt ca vreau din ce in ce mai mult si stiu ca nu vreau sa ma opresc pana nu ajung in varf...
de aproape 3 ore tot urc...din cand in cand imi vine sa las rucsacul din spate si sa ma opresc... dar pana acum am invatat ca pot mai mult, conteaza doar sa vreau asa ca m-am incapatanat si am mers mai departe... nu exista nu pot.exista doar nu vreau si de data asta mi-am demonstrat mie ca pot inca mult dupa ce am zis ca nu se mai poate...
nori negri atarna deasupra noastra...la 1600 de metri deja ma simt mai aproape de cer... in sfarsit se vede cabana,mai am cel mult 20 de min de mers pana la ea... deodata incepe ploaia...pelerina e mult prea departe sa ajung la ea si oricum nu mai e mult pana departe :D asa ca nu o mai caut in rucsac. am ajuns la cabana uda din cap pana in picioare dar chiar nu-mi pasa, sunt prea fericita ca am reusit sa ajung pana acolo ca sa mai bag de seama ploaia care oricum a stat imediat ce am ajuns.
...dupa ce am ajuns sus cu totii (unii au ajuns cu jumatate de ora in urma mea :>) ne-am indreptat cu totii spre o pajiste unde ne-am instalat tabara.
imediat dupa ce ne-am instalat corturile a inceput sa ploua. de data asta se pornise furtuna...fulgera si tuna iar vantul ne zgaltaia cortul din toate incheieturile. in cortul in care stateam a inceput sa ploua. spre norocul nostru unul din profesori ne-a imprumutat un cort.eu mi-am luat bagajele si m-am mutat intr-un alt cort... uda leorca dupa ce ma chinuisem prin vant si ploaie sa ancorez cortul astfel incat sa nu ploua in el mi-am luat pe mine haine uscate si m-am bagat direct in sacul de dormit... mai aveam putin si faceam un atac de panica... tunetele se auzeau tot mai aproape, fulgerele faceau din noapte zi si absolut nimic din ce mi se povestea nu reusea sa-mi distraga atentia de la ce se intampla afara... intr-un sfarsit am adormit leganata de sunetul ploii care rapaia in prelata cortului...
............................................................................
...m-a trezit galagia de afara...e inca intuneric...in cort toata lumea doarme... afara se aude tot mai mult zgomot...incerc sa adorm la loc,dar am impresia ca am dormit zile intregi... din cate imi dau seama din sunetele pe care le percep se face foc de tabara...dupa cateva minute presupunerile mi-au fost adeverite... in jurul focului se adunasera elevi si profesori, toti deopotriva de beti (cred ca asa si-au facut curaj sa infrunte furtua) si s-au pus pe cantat unii mai bine,altii mai fals unii mai incet,altii mai urlat melodii pe care nu reuseau sa le duca pana la capat :)). intr-un sfarsit am adormit cantandu-mi in gand un cantec care-mi aducea aminte de ultimul foc de tabara de care am avut parte si de tine binenteles... :-<
.............................................................................
...a inceput din nou ploaia cu tunete si fulgere... vantul bate cu putere... afara nu se mai aude tipenie de om,toti se pare ca s-au refugiat in corturi... nici macar nu stiu cat e ceasul, telefonul imi este inchis (am zis ca vreau sa ma rup de tot de lume cat timp sunt plecata si il deschid doar rar sa vad daca are cineva nevoie urgenta de mine, si asa nu ma va tine bateria o sapt intreaga :D ) si alta sursa sa vad cat e ceasul n-am... incerc sa ma linistesc singura si sa adorm... macar nu ploua in cort (asta e bine)... cu gre reusesc din nou sa adorm dar afara deja ziua se ingana cu noapte iar poaia se transformase intr-o bruiala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu