ratacire...

cerul apasa greu...aerul pare statut,nu misca nici o frunza si pur si simplu simt ca ma sufoc... ceva imi apasa pieptul si nu ma lasa sa respir...

...de cateva ore ma plimb in nestire pe strazi...nici nu mai stiu unde ma aflu, am mers pe atatea strazi ocolite incat cred ca m-am cam ratacit...ce mai conteaza,am sa gasesc eu drumul spre casa daca am sa am nevoie de el... acum nu vreau decat sa uit de tot si de toate...acasa peretii ma strang,oamenii vorbesc cu mine dar eu nu-i aud...pana la mine razbat doar franturi din ceea ce au de spus... si am atatea de facut si nu am chef de nimic... abia astept sa iau rucsacul in spate si sa plec... o sapt la munte e tot ce am nevoie acum... asa o sa-mi incarc cat de cat bateriile... dar cu restul ce fac?... cu toate sentimentele astea...cu ele ce fac?

...lumea incepe sa se invarta...nu mai aud bine si simt ca ma clatin...imaginile se vad in ceata...cel mai bine ar fi sa ma asez...norocul meu ca sunt mai in marginea orasului (cred)... de partea cealalta a soselei incepe un parc,sau o padure... cu chiu cu vai traversez si ma asez pe un petic de iarba...aud cu ecou o masina care ma claxoneaza... inchid ochii,n-am destula putere sa-i tin deschisi... simt ca ma scufund si fac eforturi din ce in ce mai mari sa respir... imi aduc aminte ca am la mine o pastiluta...incerc sa o gesec in geanta dar imi e atat de greu pentru ca nu prea imi mai simt mainile... in sfarsit,inchit pastila...in 5 minute totul va fi bine,pentru moment...

...am cam pierdut notiunea timpului...oare cat timp am stat intinsa in iarba?... lumea pare sa fi revenit la normal vazuta prin ochii mei... ma ridic si merg mai departe...inca nu mi-am stabilit o tinta... cred ca voi merge putin pe poteca pe care tocmai am zarit-o...undeva trebuie sa duca...
...incet,incet...ajung intr-o poienita...in celalalt capat sunt niste scari. curiozitatea ma impinge ctre ele...incep sa urc...dupa primele imi pare rau,nu cred ca voi avea puterea necesara sa merg pana la capt,mai ales ca nici macar nu stiu incotro duc... totusi cuiozitatea nu-mi da pace, ca sa nu mai zic de faptul ca nu vreau sa ajung prea curand undeva anume asa k nu pot sa merg decat inainte!

...ce multe trepte,am impresia ca nu se mai termina... in schimb se merita urcusul... cu cat urc mai mult cu atat am ocazia sa vad orasul de mai sus,si-mi place la nebunie... printre crengile copacilor se vede orasul arzand sub soarele nemilos...



...cam pana aici au fost... la capatul scarilor se inalta niste ziduri masive de piatra... ciudat...nu stiam de existenta lor... oricum zidurile aste trebuie sa aiba si o usa asa ca incep sa merg de-a lungul zidului... dupa ce am inconjurat vre-o 2 pereti in mijlocul celui de-al treilea dau de o imensa usa de stejar putin intredeschisa... ma opresc putin in fata usii... din-nauntru se simte o adiere racoroasa si se zaresc cateva tufe de trandafiri...imping inca putin usa,doar atat cat sa ma pot strecura si intru...o gradina superba se intinde in fata mea plina de trandafiri in floare si tei care raspandesc un miros dulce... in mijlocul gradinii se zareste sfioasa o bisericuta... un loc mai potrivit nici ca puteam gasi... in biserica tot timpul imi gasesc linistea sufleteasca de care am nevoie... imi indrept pasii catre acolo dar spre ghinionul meu biserica e inchisa... ma cuprinde disperarea... imi doream atat de mult sa intru in biserica iar acum simt ca pana si Dumneze imi intoarce spatele... nu-mi mai pot stapani lacrimile care de mult stau sa izbucneasca... simt cum m-au parasit toate puterile... ma asez pe o banca si incerc sa ma calmez... din copaci se aud triluri de pasari... e ca si cum un inger mi-ar canta sa-mi dea de stire ca nu sunt chiar singura... ma adun incetul cu incetul... lasa,imi zic in sinea mea... totul are sa fie bine, nimic nu e intamplator... si toate necazurile cum vin asa trec...

...soarele a apus demult... aerul rece se amesteca cu fierbinteala zilei...din teiul din fata bisericii se aude cantand o privighetoare... de acum ar fi cazul sa ma duc acasa... ies pe poarta la fel cum am intrat... in vale orasul si-a aprins luminile si se vede superb...acum numai sa gasesc si drumul spre casa sau sa ma gaseasca el pe mine...