...deschid ochii ca si cum cineva m-ar fi strigat... sunt intr-un pat strain si-mi ia ceva timp pana imi dau seama unde ma aflu...am impresia ca am dormit foarte mult si caut telefonul pe noptiera... ceasul arata ora 01:15... n-am dormit nici macar o ora... ma invelesc din nou si incerc sa adorm... in zadar... si mi se pare asa ciudat pentru ca am avut o zi foarte grea si am adormit in patul ameliei din greseala...
...incep sa ma invart pe toate partile... o mie de ganduri imi dau navala deodata in minte... le alung pe toate si unul totusi ramane... mi-e dor de tine... si din fiecare coltisor mi se urla acelasi lucru... mi-e dor si asta aproape ca doare... pare ceva atat de palpabil... ma inconjoara de peste tot si parca apasa... in subconstientul meu am impresia ca si tu esti treaz... e o chestie pe care pur si simplu o simt, ca la inceput cand trimiteam amandoi mesaje odata sau simteam pur si simplu cand celuilalt nu-i era bine... stiam ca esti treaz si te gandesti la celeasi lucruri ca si mine... am vrut sa sun...dupa ce am apelat de vreo 10 ori nr tau si-am inchis am renuntat...
...ma uit din nou la ceas...e aproape trei...oricat incerc nu reusesc sa adorm... si gandurile astea care vin de-a valma... pe retina mi se perinda franturi cu noi...sunt toate amestecate,intr-o dezordine pe care nu o inteleg...in intuneric zambesc imaginii tale...as intinde mana sa te mangai pe frunte...nu o fac pentru ca stiu ca vei disparea...
...un zgomaot ciudat imi perturba linistea...tresar... e doar o creanga din copacul de la geam...se pare ca vine ploaia...vantul se zbuciuma cu putere prin copaci,se aude tot mai tare...nu mai pot sta in pat asa ca pun un halat pe mine si ies...in usa de la intrare ma izbeste un vant aproape fierbine...inca poarta cu el arsita zilei si mirosul dulce al teilor...incep sama plimb in nestire prin gradina imensa... vantul rascoleste tot in cale... aerul miroase a ploaie venita de departe, a tei, a trandafiri si a iarba proaspat cosita...ceva imi lumineaza poteca... ridic privirea...in departare cerul e brazdat cu fulgere... continui sa ma plimb in nestire si inca am impresia ca daca intind mana te voi putea lua de mana...simt ca daca nu ar batea atat de tare vantul te-as auzi cum mi-ai spune in soapta o poveste...
...un strop mare de ploaie mi-a cazut pe obraz...asta e in loc de un sarut de noapte buna?...inca un strop si inca unul pana incepe sa ploua torential...e calda ploaia chiar daca e noapte...si vantul care bate e inca fierbinte...in loc sa ma indrept spre casa continui sa bantui potecile gradinii...e atat de bine venita ploaia asta... imi curata sufletul...cu toate astea nu ma pot linisti... am o senzatie ciudata care nu-mi da pace... nu inteleg ce e... incerc sa ascult dar tot ce aud sunt picaturile de ploaie pe caldaram si vantul sfasiat de copaci...incerc sa vad dar ochii mei nu percep decat ceea ce fulgerele lasa sa se vada...incerc sa simt...si simturile mele nu inregistreaza decat picaturile de ploaie, vatul si...pe tine...
...in departare se vad mijind zorile...noapte se cearta cu ziua dar cea din urma castiga...ploaia s-a mai pototlit putin in schimb vatul a inceput sa sufle rece...sunt uda din cap pana in picioare si am inceput sa tremur graznic...trebuie sa ajung in casa altfel voi capata o raceala de toata frumusetea...
...in paturi...inca tremur...inchid ochii si incerc sa adorm...ploaia asta m-a obosit... doar tu alergand prin mintea mea esti neobosit... caldura ma cuprinde incet,incet...am impresia ca cineva ma ia in brate...sunt pe jumatate adormita si deja visez ca sunt langa tine...
...din curte se aude cocosul...la orizont se vede mijind o bucatica de soare... se anunta o zi limpede si frumoasa...ploaia de peste noapte a spalat tot mai putin gandurile mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu