scrisoare

Dragul meu,

...a trecut atata timp de cand nu ti-am mai scris incat mi-e frica ca am uitat cum sa mai fac asta...si am atatea povesti sa-ti spun... atatea locuri sa-ti arat... atatea sopate pe care trebuie sa le asculti... numai ca toate s-au facut mici, mici undeva in mintea mea si le este frica sa iasa de acolo... ca si cum atunci cand vor fi atinse de lumina se vor destrama si toate visele mele odata cu ele...

e din nou dimineata... m-am trezit cu fata siroind de lacrimi si o panica teribila m-a urmat din vis... intre cearsafurile mototolite incerc sa te gasesc si abia tarziu am realizat ca tu nu esti aici... si nu are cine sa ma stranga in brate si sa-mi spuna ca a fost doar un cosmar si totul va fi bine...ca odata cu zorile toate lucrurile rele se risipesc si nu ramane decat lumina... nu stiu de ce dar mi-e frica... m-am ghemuit intr-un capat de pat si astept parca sa se intample ceva rau... inima imi bate mult mai repede ca de obicei... si linistea imi sparge timpanele... cu toate astea nu suport sa ascult nimic...astazi muzica e ceva "prea mult" pentru mine... am nevoie sa-mi vorbesti si numai astfel ma voi linisti...

nici nu mai stiu cum se face... ce? nu mai stiu cum sa spun "te iubesc"... in tot vartejul din care nu mai reusesc sa scap am uitat cum se spune... dar nu ai cum sa uiti asa ceva nu? ramane intiparit undeva in minte... trebuie doar sa-ti scotocesti bine prin cotloane pana cand gasesti... gasesti ce? momentul potrivit... cuvintele potrivite... dar stai! cuvintele sunt deja: "te iubesc"... mia ramane de cautat modul in care le rostesti si gata... eu oare unde le-am ascuns... azi ar trebui sale cautam impreuna... mi-e frica sa fac o calatorie pana in inimamea de una singura... nu stiu ce as putea gasi acolo...daca mai este ceva de gasit... daca nu s-au risipit toate spulberate de vantul nemilos al toamnei si ceata care nu ma lasa sa vad prea departe...

...e inca dimineata... tot apartamentul miroase a cafea...incep sa ma trezesc si realitatea pune stapanire pe mine... mi-e frica si azi sunt singura... ma simt mai singura ca niciodata si astept... astept sa se intample ceva? ce? nici eu nu stiu... cand voia afla am sa te anunt si pe tine... pana atunci dragul meu... aaa, da! astept scrisoarea ta...

sa ai o zi insorita...te sarut mult...cat de curad iti voi scrie din nou.

Cu dragoste,
iubita

water and fire

AVP by Pierre MICHEL from Pierre MICHEL on Vimeo.

Fire Flower by Pierre Michel from Pierre MICHEL on Vimeo.

meet me halfway

Black Eyed Peas - Meet Me Halfway
Vezi mai multe video din Muzica

I can't go any further then this
I want you so badly, it's my biggest wish

I spent my time just thinkin thinkin thinkin bout you
Every single day yes, i'm really missin' missin' you
And all those things we use to use to use to do
Hey girl, wuz up, it use to be just me and you
I spent my time just thinkin thinkin thinkin bout you
Every single day, yes i'm really missin missin you
And all those things we use to use to use to do
Hey girl wuz up, wuz up, wuz up, wuz up

Meet me halfway, right at the boarderline
That's where i'm gonna wait, for you
I'll be lookin out, night n'day
Took my heart to the limit, and this is where i'll stay
I can't go any further then this
I want you so bad it's my only wish

Girl,i travel round the world and even sail the seven seas
Across the universe I go to other galexies
Just tell me where you want, just tell me where you wanna to meet
I navigate myself myself to take me where you be
Cause girl I want, i, i, I want you right now
I travel uptown (town) I travel downtown
I wanna to have you around (round) like every single day
I love you alway..way

Can you meet me half way (I'll meet you halfway)
Right at the boarderline
That's where i'm gonna wait, for you
I'll be lookin out, night n'day
Took my heart to the limit, and this is where i'll stay
I can't go any further then this
I want you so bad it's my only wish
I can't go any further then this
I want you so bad it's my only wish

Let's walk the bridge, to the other side
Just you and I (just you and I)
I will fly, i'll fly the skies, for you and I (for you and I)
I will try, until I die, for you and i, for you and i, for for you and i,
For for you and i, for for you and i, for you and i

Can you meet me half way (yup yup)
Can you meet me half way (yup yup)
Can you meet me half way (yup yup)
Can you meet me half way (yup yup)
Meet me half way, right at the boarderline
That's where i'm gonna wait, for you
I'll be lookin out, night n'day
Took my heart to the limit, and this is where i'll stay
I can't go any further then this
I want you so bad it's my only wish
I can't go any further then this
I want you so bad it's my only wish

something to...

Flicker (dir: animator from Coraline using a canon rebel and a plank of wood) from The Anxious Animator on Vimeo.

imi place melodia si sunt innebunita dupa ceasuri vechi...

amintiri din epoca de aur, sau nu :))

vacanta de vara... verisoarele mele nebune... seminarul de la Neamt doar pentru noi... filme de groaza... plimbari lungi prin padure... caldura mare... scaldat in rauri de munte... de-a v-ati ascunselea pe furtuna... un paraclis in care imi era friica sa intru de una singura... ne speriam pana si de umbre :)) era de fapt Petrisor, seminaristul care gatea pentru noi =)) acelasi paraclis, m-au lasat sa cant in el si niciodata vocea mea nu a rasunat mai limpede... furtuni... tunete... fulgere... ploi de vara... inocenta... rucsaci grei... distante lungi parcurse pe jos... fericire...

au trecut atatia ani de atunci... dar mi-a ramas atat de intiparita in minte vacanta aia... aaa si melodia de mai jos:

i wanna see you smiling

I see your true colours
Shining through
I see your true colours
That's why I love you
So don't be afraid to let them show
Your true colours
True colours are beautiful,
Like a rainbow

Show me a smile then,
And don't be unhappy, can't remember when
I last saw you laughing
If this world makes you crazy
And you've taken all you can bear
You call me up
Because you know I'll be there

ploua... sau a plouat? va ploua?

...amiaza ploioasa de octombrie...am doua ore libere asa ca am venit in parc...nu am fost de mult aici... de fapt mie imi place parcul doar cand ploua, zilele astea a plouat, si inca mult asa ca am simtit nevoia sa urc pana aici...
...azi cerul e de un gri uniform... pare sa fie liniste, doar bocancii mei rasuna pe aleile ude si pline de frunze moarte... dintr-un copac batran se aude o pasare zgribulita care se agita de zor... totul e invaluit intr-o ceata subtire... printre copaci se zaresc cativa copii care si-au gasit de lucru cu frunzele spre disperarea bunicilor... dar sunt atat de dragalasi, si rasul lor umple de viata parcul care altfel ar parea incremenit...
nici o adiere de vant...cu toate astea e ingrozitor de frig, sau poate nu m-am obisnuit eu inca cu vremea asta...oricum mi-a inghetat mana pe stilou...ca un ecou razbate pana la mine sunetul strazii, pare atat de indepartat de parca ar fi ceva ireal, venit din alta lume... adevarate aici sunt doar frunzele moarte, copacii dezgoliti, pietrele ude, mirosul de pamant, ploaie, muschi si galben... rasetele copiilor, privirile fugare, zambetul timid al copiilor care dau cu ochii de mine si vad ca si eu le zambesc...
De ce iubesc atat locul asta? simt ca face parte din mine... ca si cum mi0as lasa sufletul sa se odihneasca pe o banca sau intr-un leagan iar de cate ori ma intorc aici pot sta in voie de vorba cu el. Uneori imi reproseaza tot felul de lucruri... alteori imi tine morala... de multe ori insa ar vrea sa ma tina strans in brate. stie ca din toate asta imi lipseste cel mai mult... Az s-a asezat pe celalalt capat de banca si refuza sa ma priveasca... nu inteleg de ce?... l-as intreba ce-i cu el dar nu are rost... daca va simti nevoia imi va vorbi... daca nu...oricum orice interventie a mea e inutila. Eu nu pot decat sa-i respect tacerea si sa ma bucur de liniste...

neliniste...

singurul lucru care as vrea sa-l fac acum? sa stau intinsa pe pieptul lui si sa-i ascult bataile inimii... inima aia care bate atat de incet si doar pentru mine... inima aia pe care eu o iubesc atat si care e izvorul meu de liniste... sa ma strangi in brate si sa-mi soptesti cuvinte fara inteles, fara inceput si fara sfarsit... doar noi sa le intelegem... sa fim doar noi, linistea si bataile inimilor noastre...
...ai uitat cum se face nu?... inchide ochii si viseaza... totul vine de la sine... acuma lasa... am sa te invat eu cu e... si drumul spre casa tot eu ti-l voi arata... hai mai stai putin aici langa mine... strange-ma mai tare in brate... as vrea sa-ti intru in sange si sa ma imprastii peste tot in trupul tau... asa voi fi mereu aproape de tine...
...da, eu te iubesc... dar tu stii asta deja, nu?

monolog (part 4)

- Dorule? ce bine...am crezut ca n-ai sate mai intorci... :-<
- Ti-am spus doar: trebuie sa ma cauti in suflet si ma vei gasi. ;)
- Da... mereu uit asta. Stai putin de vorba cu mine... in ultimul timp mi-e asa greu, si nimic din ce spun nu e bun, si niciodata nu zic ce trebuie la momentul potrivit, si... vorbeste tu cu mine...
- Cum vrei tu.
- Vorbeste-mi...hmmm... vorbeste-mi despre oameni!
- Vrei o poveste?
- Nu Dorule, povesti imi spune numai El.
- Atunci sa incep sa filozofez?
- Stai ca am uitat ceva! Vroiam sa te intreb. Iti aduci aminte ziua cand mi-ai aratat orasul?
- Da. Ce-i cu ea?
- Cum m-ai purtat pe umeri daca tu esti doar in imaginatia mea?
- Era un vis prostuto. Te purtase pe umeri bunicul si tu aveai acele imagini deja intiparite in minte... atunci nu ai facut decat sa le scoti din niste cotloane foarte indepartate de unde nici nu stiai ca ele inca mai exista.
- Esti sigur, Dorule?
- Sunt sigur.
- Dor... vreau sa ies din camera asta!!! Simt cum ma strang peretii!
- Bine. Inchide ochii, imagineaza-ti unde vrei sa ajungi si ia-ma de mana.
- Vreau la Arbanasi!
- La Arbanasi? De ce tocmai acolo?
- Pentru ca acolo l-am intalnit pe El... pentru ca acolo am fost cu adevarat fericita, dupa o lunga perioada in care uitasem sa zambesc... pentru ca acolo m-am indragostit...
- Bine... cum vrei tu! Arbanasi sa fie.
- Dar sus pe platou, de unde se vede toata valea... peisajul ala iti taie pur si simplu respiratia... eu cel putin asta am simtit cand am ajuns sus... sau o fi fost pentru ca era in bratele lui si ma lua cu ameteala de cate ori ii simteam respiratia in parul meu? hmmm... El si inaltimile alea erau ca un coktail care ma facea sa ametesc...
- Deschide ochii. Am ajuns!
- Cat de frumos poate sa fie toamna aici! Doamne, cat de frumos e! imi place la nebunie locul asta... cu toate ca... parca ii lipseste ceva.
- Off, ce mofturoasa esti!
- Dorule !? de ce faci asa? Cum poti sa spui ca sunt mofturoasa? Locului asta intradevar ii lipseste ceva, sau de fapt mie imi lipseste ceva... El!!! fara El nu are la fel de mult farmec... Tu trebuie sa fii de acord cu mine.
- De ce asta? adica mna... intradevar fara El nu are acelasi efect asupra ta locul asta, dar de ce sa fiu tot timpul de acord cu tine?
- Pentru ca faci parte din mine!?
- Da dar eu sunt constiinta ta, asta nu inseamna ca nu te pot contrazice sau ca nu pot avea din cand in cand o alta parere!
- Hai sa nu ne certam... serios... chiar nu am nevoie de asta acum... si asa ma cert destul cu ceilalti... macar cu tine sa nu ma cert... mai bine.. Ia-ma pe umeri! te rog ;;)...
- Esti prea mare pentru asta!
- Ba nu, Dor!
- Ba da.
- Hai Dor, nu fi rau! :(
- Asa-mi ziceai si cand erai mica. :)) Atunci mergea... acum nu mai merge insa.
- Dar El ma poarta si acum pe umeri, fara sa ma rog atat... ma face sa ma simt copil. Fa si tu la fel... macar azi... te rog!!! Se vede mult mai frumos de pe umeri...
- De pe umerii lui mititico... Las'ca o sa te duca el pe umeri... veti veni aici din nou impreuna si atunci iti vor fi implinite toate dorintele.
- Ti-am spus eu ca esti rau! :((
- Asta inseamna ca si tu esti rea. Ai uitat ca sunt parte din tine?
- Poate ca ai dreptate. Poate ca sunt rea... sau rasfatata, mofturoasa, sau... mai stiu eu... dar nu tot timpul...
- Gata mititico, nu te supara! Ce inseamna asta? Iti inoata ochii in lacrimi. Eii...
- Dar eu nu plang!
- Uite cum minti... macar pe tine nu te minti... acum plangi...
- Nu-i adevarat!
- Celorlalti le poti arata numai pe Diana aia puternica dar fii sincera macar cu tine. De ce plangi?
- Pentru ca-mi lipseste, Dor... pentru ca am nevoie de el ca de aer... Adu-l langa mine! te rog...
- Nu pot sa fac asta.
- De ce nu?
- Pentru ca nu sta in puterea mea.
- Dar pe mine cum ai putut sa ma aduci aici?
- Nu mai plange, are sa ti se faca rau... cu tine pot, pentru ca totul e in imaginatia ta insa pe ceilalti nu pot sa-i aduc unde vrei tu... hai... nu mai plange...
- Lasa-ma sa plang Dor! ma doare sufletul si trebuie sa ma descarc... daca mai tin mult in mine simt ca o sa plesneasca ceva... si o sa incep sa imprastii in jurul meu bucati din durerea care si facut culcus in mine... si nu vreau sa fac asta... mai bine... Ia-ma in brate!
- Nu pot!
- ...da... asa e... nu poti! :(

i'm lovin'it!

in seara asta am mers din nou in taverna!!!

s-a vrut a fi o seara a fetelor dar cum o parte din ele nu au putut veni i-am chemat pe verisori si cativa colegi de la crucea rosie. si de la "hai sa mergem sa bem o bere" am ajuns sa incingem o petrecere pe cinste. imi era dor de astfel de petreceri, imi era dor sa-i aud pe baieti cantand, imi era dor sa dansez, imi era dor de toata atmosfera si de tot ce tine de taverna.
ADOR locul asta!!!
ador trupa care canta si in special vocea chelului
ador oamenii care sunt acolo
ii ador pe prietenii mei pocniti
o ador pe dovlecel, care e cea mai scumpa :P
ador sa ne intoarcem acasa pe jos jumatate de oras... asa, ca sa ne facem chef de somn si sa ne iasa bautura din cap :))
ador sa hoinaresc pe strazi la 2 de dimineata si sa ma prinda ploaia, iar in jurul meu sa miroase a asfalt ud, a frunze uscate, a toamna si a frig si cu toate ca sunt aproape leorca sa nu simt nimic decat frumusetea noptii


[dovlecelu... cum era draga? go, jhonny! go! shhhhhhhhhh =)))]

si e ceva aproape magic in toate astea, si-mi dau o stare de bine si de implinire sufleteasca... si nu se trage de la berea care am baut-o in seara asta ci din tot ce se intampla acolo, de la oamenii care te intampina cu zambetul pe buze: cu totii aici ne petrecem timpul, ne stim doar din vedere si singurul lucru pe acre il avem in comun e dragostea pentru locul asta care oricat s-a incercat sa fie distrus nu a murit si spiritul i-a ramas in picioare (i-au schibat de cateva ori locatia, si sincer imi place mai mult aici decat in cea veche:D)...si nu trebuie sa-i intelegi sau sa incerci sa fii ca ei, te accepta oricum esti tu trebuie doar sa li te alaturi si sa te lasi purtat de val:P
si muzica... azi baietii au fost fantastici, ca de fiecare data de altfel... si inca odata am simtit prin fiecare por curgandu-mi muzica si stare de bine...
mi-au lipsit toate astea, dar abia acum mi-am dat seama cat de mult.