...progresam si uitam sa fim fericiti...asa k din cand in cand trebuie sa mai reducem putin viteza sa ne mai uitam in jur si sa incercam sa ne bucuram de viata... de un rasarit de soare, de zambetul unui copil...zambeste si astfel vei fi un pic mai fericit decat erai inainte...

...fericirea e ca lacrima ingerilor...trebuie sa ai grija sa nu o risipesti...si sa o aduni picatura cu picatura pentru a forma un intreg...

Se afișează postările cu eticheta intrebari existentiale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta intrebari existentiale. Afișați toate postările

duminică, noiembrie 29, 2009

tipa o bere dupa noi =))

tipa o bere dupa noi!!! si noi dupa ea =))

si am zis ca ne cumintim si nu mai iesim macar o saptamana din casa =)) ya right... si marmota oare ce face? \:)


a fost indeajuns un telefon si tot ce ne-am propus noi s-a dus pe apa sambetei... doar nu era sa-i lasam pe baieti sa mearga fara noi in Taverna... las' ca avem timp si de stat acasa, poate peste vreo cateva saptamani pentru ca saptamana care incepe in catva minute e deja plina :))

si eu care am zis ca azi invat...maine am cel mai aiurea partial din toate cate am avut semestrul asta... dar lasa ca trece... vorba lu' eugen "tăt a sâ șii ghini" :) asa sper si eu maine, sa ma pot trezi de dimineata si sa ajung la examen :D

oricum in seara asta ne-am simtit super... ba un vin fiert, o carte, o bere si multa voie buna... aaa si parca cineva canta live? nu prea am fost atenta... se canta jazz... daca nu erau cei de la trafic nu prea m-a interesat :D

si la sfarsit plimbarea nocturna pe strazile pustii... ceata de abia ne zaream varful nasului si un frig... brrrrr...
viata de student :)) cel mai bine pertecem cand suntem in sesiune... oricum de data asta a fost bine, sunt chiar multumita de note asa ca imi permit sa petrec :D

Maine e Sf Andrei... trebuie sa urez de pe acum "La multi ani!" tuturor celor care poarta acest nume, baieti sau fete pentru ca nu stiu daca am sa mai apuc altfel :D...

si ca sa nu uit: Why is the rum gone?

luni, noiembrie 23, 2009

fericire...


in urma cu ceva timp un amic m-a intrebat ce ma face fericita... astazi pe blogul lui dovlecel era aceeasi intrebare "pe tine ce te face fericit?"...

...fericita... fericita... hmmmmmm...
un rasarit de soare vazut cu fratele meu
plimbarile prin ploaie
diminetile cu ceata
noptile de iarna cu luna cand in loc de zapada ai impresia ca pasesti pe diamante
Dovlecel si tot ce tine de ea

zambetul unui copil
bebelulus somnoros care isi freaca ochisorii cu manutele alea mici...
diminetile la munte cand te trezesti, iesi din cort si vezi ca esti deasupra norilor...
plimbarile pe dealurile de la cotnari, cu dovlecel, timp in care ne tesem vise si speram ca intr-o zi le vom implini pe toate...
gradina cu flori a mamei, sa stau cu tata si el ss-mi arate constelatiile sau sa-mi spuna povesti cu haiduci si indieni =)))
cafeaua aburinda dimineata bauta cu Dovlecel
mama, cand canta cantece de leagan
prispa bunicii, sa numar stele si sa ascult greierii cantandu-mi balada verii
curcubeul
drumetiile pe munte
diminetile cand ma trezesc in bratele lui
copacii infloriti
prima zapada
serile cand eu si dovlecel cantam: ea la chitara eu la voce
mirosul de iarba coapta, flori si caldura
zambetul pe fata celui pe care am putut sa-l ajut, indiferent daca este vorba de un ajutor material sau spiritual...
serile in taverna cand canta baietii...
noptile cand strabatem orasul dintr-un capat in altul, pe jos... e atat de frumos iasul noaptea...
noptile cand mergem la Ciric
sa merg desculta prin roua...


si ar mai fi multe maruntisuri din astea care impreuna, adunate strop cu strop fac din mine o persoana care poate spune ca este fericita, chiar daca uneori nu sunt constienta de asta...
si acum spune si tu mai departe... pe tine ce te face fericit/ fericita?

duminică, mai 10, 2009

niciodata indeajuns




...timp...

...exista oare cu adevarat? sau e doar o inventie a nostra pentru ca trebuie sa ne masuram viata in ceva?...

Tu crezi in timp? sau mai bine spus tu in ce iti masori viata?

ce reprezinta timpul?
de ce nu se scurge uniform?

se presupune ca timpul e divizat in "segmente" egale: ani, fiecare avand 52 de saptamani,fiecare saptamana are 7 zile,fiecare zi are 24 de ore,fiecare ora are 60 de minute, fiecare minut are 60 de secunde si lista mea poate continua in ambele sensuri...
de cate ori insa nu ati simtit ca timpul trece mai repede sau mai greu de atat? nu v-ati intrbat niciodata?
eu sunt un copil curios si imi pun uneori intrebari tampite la care poate nu ma astept sa primesc raspuns si totusi nu ma pot abtine sa nu intreb... asa ca va intreb si pe voi de ce timpul se scurge diferit in functie de stuatie?
de ce o simpla ora atunci cand stai intr-un amfiteatru plin de studenti si asculti un prof plictisit vorbindu-ti despre ceva ce nu te intereseaza ti se pare o vesnicie... aceeasi ora petrecuta cu persoana iubita in schimb ti se pare ca nici nu a fost...
...si niciodata nu ne ajunge timpul...mie cel putin nu-mi va ajunge niciodata timpul cand te am langa mine...niciodata nu o sa mi se pare ca timpul pe care l-am petrecut impreuna s-a scurs prea greu...





de fiecare data e ca intr-un vis...unde totul se intampla prea repede...si am impresia ca nu a trecut decat o ora doua de cand suntem unul langa altul cu toate ca au trecut zile...si constientizez trecerea timpului la cateva minute dupa ce plec departe de tine...atunci timpul incepe sa se tarasca cu picioare de melc...si-mi da impresia ca nu mai trece...

...am ajuns sa cred ca timpul,viata ne-o masuram dupa propria noastra vointa,in functie de ceea ce traim,in functie de ce experimantam... cu toate astea niciodata nu vom avea destul timp.
nu inteleg de ce? daca timpul este infinit noua de ce nu ne ajunge? de ce ne plangem mereu ca nu avem timp?
de ce suntem stresati de ceasuri? de ce avem mereu obsesia lor?

tu stii? tu in ce iti masori timpul? tu in ce iti masori viata?

duminică, mai 03, 2009

Maktub

Paolo Coelho,un scriitor remarcabi...cu toate ca la inceput am fot profund dezamagita. Din ceea ce auzisem de la prieteni,la TV ma asteptam sa fie cu totul altceva...cand am citit prima carte ma asteptam sa fie altfel... ca sa nu mai zic de faptul ca am inceput si cu stangul lectura,adica am inceput cu "11 minute"(mare greseala din partea mea)...Am zis sa nu imi fac o impresie dupa o prima carte asa ca am mai citit una...si inca una...cu frenezia celui care cauta abolutul. Nu l-am descoperit in cartile respective dar am gasit acolo adevaruri despre viata spuse intr-un mod inedit...exact cum sunt spuse plidele in Biblie.

"Ce este moartea?
Nimic mai mult decat o clipa.Sufletul omului,intocmai ca paraiele si plantele,are nevoie de un soi de ploaie:speranta, credinta, ratiunea de a fi.Cand acestea lipsesc sufletul moare desi trupul continua sa traiasca.Oamenii se nasc doar pentru a-si trada detinul.
Cand omul trebuie sa-si traiasca destinul este nevoit uneori sa apuce un alt drum.Alteori imprejurarile sunt mai puternice si este nevoit sa cedeze si sa se resemneze ,toate acestea fac parte din ucenicie.
Dar nimeni nu trebuie sa nesocoteasca ceea ce-si doreste chiar daca crede ca lumea si ceilalti sunt mai puternici.
Acesta este secretul s anu renunti!
Bucura-te de fiecare clipa,pentru ca mai apoi sa nu-ti para rau,sa nu regreti ca ti-ai irosit tineretea .In fiecare etapa a vietii sale,Dumnezeu ii rezerva omului cate o incercare.
Nu exista tragedie,ci doar inevitabil.Totul are o ratiune: va trebui doar sa deosebesti ce este trecator, de ce este absolut.
Ce este trecator?
Inevitabilul.
Ce este absolut?
Lectiile inevitabilului.
Curajul este teama care isi face rugaciune.
Exista momente inevitabile de nefericire care ne intrerup viata.Uneori ni se pare ca lumea ar fi conspirat impotriva noastra si ne intrebam:
'De ce trebuie sa mi se intample tocmai mie?'
Confruntandu-se cu inevitabilul multi dintre noi,se descurajeaza,altii insa devin mai puternici."

miercuri, martie 25, 2009

pe mine,mie reda-ma...




...am crezut ca vesnicia dureaza mai mult de atat... am visat si am sperat ca-mi voi transforma toate dorintele in realitate...

am un milion de intrebari la care ma astept sa primesc tot atatea raspunsuri...dar ...stiu ca e in zadar...si totusi de ce?

de ce eu?...oare nu-mi era indeajuns ce mi se intamplase pana acum?...atat de mult m-am putut insela? ...de ce nu a fost altfel?...

...de ce ai inceput?...de ce ai continuat daca stiai ca nu vei fi in stare sa faci fata? de ce nu te-ai gandit la consecinte? de ce ai dat inapoi?...de ce m-ai facut sa am incredere? si mi-am jurat mie de mii de ori ca nu voi mai avea incredere,si totusi am avut...de ce?...era ceva in fiinta ta care ma atragea ca un magnet...de ce m-ai facut sa ma indragostesc? de ce te iubesc atat? de ce mi-e atat de greu? ...ai decis ca ti-e mai bine fara mine... de ce doare?

...nu ma indragostisem niciodata ca acum...credeam ca tu esti "the one" for me...cat m-am putut insela... dar acum ce mai conteaza?

credeam ca mereu inseamna ceva asemanator cu totdeauna?...nu e deloc asa...

aaa...si inca ceva! "o sa ramai mereu o persoana speciala pentru mine" :))...asta spui la mormantul unei persoane care tocmai a decedat si din cate tin minte sunt vie,si asa am de gand sa raman un timp...

...am nevoie sa ma regasesc...sa fiu din nou eu... asa ca...te rog... pe mine,mie, reda-ma...

joi, martie 12, 2009

Cantec fara raspuns


De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragand dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri fara umbra?

De ce te-oi fi iubind, ora de neuitat,
care-n loc de sunete
goneste-n jurul inimii mele
o herghelie de manji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atata, iubire,
vartej de-anotimpuri colorand un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazand. Ca o rasuflare-aburita de ger.
(Nichita Stanescu)

miercuri, martie 12, 2008

De Ce?


...cred ca e cea mai frecventa intrebare care mi-e dat sa o aud.
La o prima vedere te poate duce cu gandul al copilasul de 5 ani,curios,care ii intreaba neincetat pe cei din jur: de ce? punand astfel de intrebari el incerca sa inteleaga lumea in jurul sau...prin aceste intrebari el descopera si defineste.
...pe zi ce trece am inceput si eu sa folosesc tot mai mult intrebarea :DE CE?
De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...
De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?
De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?
De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?
De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?
De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?
Asa ca... nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si ïubeste-ma asa cum sunt!
( Vama Veche- De Ce?)
nu cred ca mai am ceva de adaugat in afara faptului ca asa mai putea scrie inca un miliard de intrebari in genul asta...pana la urma DE CE???