Craciun fericit!

Am trecut pe aici doar putin... atat cat sa-mi cer scuze celor carora nu le-am raspuns azi la mesaje si sa le urez tuturor sarbatori pline de dragoste... pentru ca daca avem dragoste avem si caldura... fara iubire nimic nu e posibil...

Sa va bucurati de sarbatori cu cap... sa aveti grija de voi... sa intampinati noul an cu zambetul pe buze si cu speranta ca tot ce va doriti se va implini!

un sfat pe care l-am auzit la Radu : "acolo unde dragoste nu e faceti!" :-" si melodia de suflet de care intreba daniel... nu e in ton cu sarbatorile ce vin dar mie imi place mult...

si-am fost la Belis

a sosit si saptamana mult asteptata...
Sambata dis de dimineata ne-am luat rucsacii in spate si ne-am urcat in tren... un drum lung de aproape 11 ore si iata-ne ajunsi in Cluj...dupa caldura sufocanta din Iasi aici dam peste ploaie torentiala... ne-au cam fost date planurile peste cap... odata cu ploaia s-a dus si vizitarea orasului, dar nu ne-am dat in laturi totusi...
vizitand Clujul mi-am dat seama inca odata ca iubesc Iasul mai mult decat orice alt oras, cu toate neajunsurile lui tot Iasul imi este cel mai drag...

rupti de oboseala ajungem duminica in tabara... ne intampina Oana spunandu-ne prima regula a taberei: baietii si fetele vor sta separati! pe loc ni s-au aprins calcaiele de nervi, ca doar nu suntem la gradinita... dupa ce ne-am calmat putin ne-am hotarat ca o seara putem face dupa regulile lor apoi vom face dupa ale noastre ca doar tot ce-i regula poate fi incalcata ;)... in afara de asta locul era super... am ajuns pe la 10 in tabara si nu se vedea absolut nimic din cauza unui nor gros de ceata... prima zi mai ca-mi lasase un gust amar... aproape ca-mi parea rau ca am plecat de acasa...

a doua zi insa lucrurile s-au schimbat... doar unele reguli erau pentru noi, celelalte erau pentru ceilalti... cel mai mult mi-a placut comentariul Otiliei care a venit la mine foarte mirata spunandu-mi ca i se pare ca cei din Iasi au parte de un tratament aparte fata de alte filiale... i-am spus ca va intelege cu timpul cum stau lucrurile, ca "toate drumurile duc la iasi" indiferent unde ne aflam ;))...

zile interesante in care am intalnit tot felul de oameni care au avut ceva de impartit din experienta lor de viata cu noi... au fost si catva care nu aveau ce cauta acolo, cum ar fi o morsa furioasa esuata de pe banchiza, dar incidente de acest gen nu sunt de bagat in seama.

Am invatat sa ne facem adaposturi in padure cu ce avem la indemana, sa ne gasim hrana daca ne-am ratacit (am mancat merisoare de pamant si cosasi =)) a fost chiar amuzant), am coborat pe stanci in rapel, am salvat victime impreuna cu cei de la salvamont... cei de la ISU ne-au dus pe lac si ne-au demonstrat cum se salveaza un innecat iar in ce priveste acordarea primului ajutor am mai invatat cateva lucruri foarte interesante. Una peste alta a fost o saptamana plina :D.

Daca tot a fost Dr. Bogdan Hurmuz in tabara am zis sa nu cumva sa ma las mai prejos si sa ma tina bine minte si in tabara asta... am incercat tiroliana (era facuta intr-un mod mai special, pentru iubitorii de adrenalina) si in loc sa sar am ametit si am cazut... n-au scapat astia de mine dar eu mi-am cam accidentat un genunchi... acum stau copil cuminte, cu piciorul intr-o ateluta si astept sa treaca zilele...

partea buna? nu, nu m-am cumintit! =))) doar atat nu-mi ajunge sa ma lecuiesc. partea buna a fost ca cei de la salvamont mi-au facut cadou un tricou oficial pe care l-au semnat toti, ca sa nu mai spun ca in cele 2 zile cat am mai stat in tabara cu piciorul in atela mi s-ar fi facut toate mofturile... norocul lor ca nu sunt atre mofturoasa ;)))

punand toate cap la cap vreau inapoi... macar pentru simplul fapt ca acolo e mult mai racoare decat aici.

si a fost Belis... sper sa mai pot merge si anul viitor si cat de curand sper sa o reintalnesc pe d-na Simona... intre timp astept... inca 5 zile dupa care mai vad eu :P.

in drum spre maine

maine e ziua mea dar azi am primit deja un cadou la care visam de mult timp...

nici nu facusem ochi... azi sunt singura acasa si mi-e tare lene... abia m-am ridicat din pat sa-mi fac o cafea... de cum am intrat in bucatarie mi s-a parut ca aud cateva ciocanituri sfioase in usa... ma uit pe vizor,nimic... ma intorc in bucatarie si aud din nou aceleasi ciocanituri...iarasi nimic... enervata deschid usa...
in fata usii statea blonda mea... am ramas cu gura cascata... ieri o rugasem sa vina si mi-a spus ca nu are timp... si acum iat-o in fata usii mele...
...mi-a adus un cadou care-mi place la nebunie... "Niste raspunsuri" cartea Mihaelei Radulescu... nu am mai avut rabdare si am inceput sa o rasfoiesc de cum am pus mana pe ea... e la fel de interesanta cum ma asteptam...

special thanks to Blonda... mi-a facut duminica mai frumoasa... diseara iesim la cumparaturi doar noi fetele, ca doar baietii au plecat la pescuit...

cat de curnd s-ar putea sa ma intorc pe blog... ne auzim

random prin copilarie

aseara cu fetele.... petrecere in pijamale... popcorn, pepsi, ne-am uitat la desene animate (Lady and the tramp, just love it :X) Dovlecel i-a chinuit pisica Angelei, am ras mult, ne-am adus aminte de vremuri vechi, am ascultat muzica romneasca de cand eram mici si iarasi ne-am prapadit de ras...
... aveam nevoie de o seara ca asta ca de o gura de aer proaspat... doar noi fetele, sa ne prostim, sa radem pana nu mai putem...
si acum, tam, tam tananam..... urmeaza putin din playlistul de aseara =))

-DA MUZICA MAI TARE!!!!!!!!!



-piesa de rezistenta:



-ceva mai de pe vremea cand abia mergeam in clasa 1:


Vezi mai multe video din Muzica

-asta-i pentru... hmmm.... nush daca citesti blogul asta dar e pentru tine ;))



vai si era sa uit =))


toate ca toate dar tipu chiar e frumusel :)) (nici tu Dane nu faci exceptie, mosul nostru de Bucuresti :>)

asta ca sa nu ma amuz doar eu =))
enjoy it and have a nice sunday!

si ce va face copilul din mine?

deschid ochii...in albastrul ochilor lui ma pierd ca intr-o apa adanca si totusi limpede...ma tine strans in brate reusind astfel sa ma ancoreze in realitate, in realitatea zilelor petrecute impreuna...

...incerc sa adorm din nou... el imi sopteste un timid "te iubesc"... simt cum alunec intr-un fel de gol si totul incepe sa se invarta cu mine...era ceva la care nu ma asteptam... nu pot sa articulez nici doua silabe... un zambet firav imi rasare pe fata...
se tranteste usa:
-maaaa!!!! trezirea!!!! hai ca circula tramvaiele!poate prindem si noi unu spre casa!
...ne intoarcem amandoi spre el si abia cand da ochi in ochi cu noi isi da seama ca a nimerit intr-un moment prost... ar da sa se scuze dar nu are rost sa mai spuna nimic...
e traziu de acum... trebuie sa merg acasa... si nu m-as dezlipi din bratele lui... si nu as vrea sa stau departe de ochii aia albastri care imi insenineaza ziua...
...e ceata si cerul apasa greu... incercam sa prindem un tramvai... the party it's over... dar numai pentru seara asta, maine o luam de la capat ;))

revelion?

tot ce-mi va ramane va fi melodia de mai sus... restul se leaga de ea.

ca tot i-am promis Otiliei... drepturile de "autor" ii sunt rezervate ei... ii multumesc de piesa, nu o ami ascultasem de mult timp si ea mi-a adus aminte ;))

ai mei sunt mai nebuni ca ceilalti =))

daca nu ar fi nins as fi plans toata ziua...
am tinut-o treaza pe Dovlecel mai bine de junatate de noapte si am depanat... nu conteaza ce, doar ca foarte putin ne-a lipsit sa coboram la non-stop sa luam inghetata si bere neagra... intr-un final eu am adormit si ea nu... dimineata ma trezisem deja cu un oarecare sentment de vinovatie fata de ea si cu gustul amar de lacrimi care stateau sa izbucneasca din nou... am ajuns in balcon pe jumatate dormind si atunci am vazut minunea... era alb \:D/... am inceput sa sar in sus si sa topai de bucurie, si m-a incercat acelasi sentiment ca atunci cand aveam 8 ani... ador prima zapada...
am avut intentia sa ajung la facultate, binenteles ca orasul a paralizat din cauza zapezii asa ca am ramas cu intentia, pana la urma am ajuns la Crucea Rosie, aveam si acolo destule de facut... oricum o dupa-amiaza cat se poate de groaznica, cu toata zapada de afara inauntru eram varza, inca sunt, dar am invatat sa rad cand imi vine sa plang...

si hai la un vin fiert :))) ca doar tre sa sarbatorim zapada, de acolo hai sa facem poze in copou... din cati eram am ramas doar cativa viteji =))care in loc de Copou au ajuns pe Cetatuia...

...noapte, zapada multa, ninge din ce in ce mai mult... cum sa mergem noi pe drum ca toti oamenii? NU! noi suntem zupermani si wonderumenite asa ca uracm de-a dreptul prin padure. numai noi stim cat ne-a luat sa ajungem sus, cati copaci am pupat pentru ca era sa ne ducem in nas, de cate ori am alunecat inapoi bucati din drumul deja urcat... portiunile urcate de-a dreptul in patru, ca asa e frumos si fericirea ca am ajuns in varf! am respirat aerul inghetat plin de fulgi si am admirat orasul... mi-am inghetat tote lacrimile care-mi stateau in coltul ochiului, nu aveam loc de ele acolo, nush aveau rostul... in locul lor mi-am asternut pe fata un zambet, era cat se poate de real... cand am ajuns sus ieri eram cu adevarat fericita. Si stiti de ce? pentru ca va am pe voi si stiu ca-mi veti fi acolo cand voi avea cea mai mare nevoie...
am vrut sa ajungem la observator, dovlecel a zis sa mergem intr-o directie, radu in alta, nush de ce am mers dupa radu dar a trebuit sa ne intoarcem din drum si sa ascultam de ea :))
reteta fericirii? o sticla de votca, ciocolata si pufuleti =)) (nefericita combinatie, cel putin pentru unii, adica pentru mine)
dupa ce m-am ametit putin (eu si votca nu suntem prea bune prietene), am facut poze care mai de care, am ras mult, am dansat si ninsoarea cadea peste noi, am ras din nou, am facut iarasi poze, am admirat orasul de sus....aaaa am facut cu dovlecel ingerasi de zapada. si ne-am intors acasa pe drum ca altfel am fi pupat toti copacii pana jos, ne-am fi invinetit fundurile si maacr unul din noi si-as fi rupt ceva...
Radule, multumesc ca ai avut grija de mine, promit ca nu mai fac =))... Daniel, nici nu stii cat ma bucur ca te-am vazut razand... Otilia mama, data viitoare ne luam si noi "cauciucuri" de iarna da? nu ca n-ar fi fost amuzant dar nu vrem sa racesti... Dovlecelu, lasa ca pana acum ai tot invatat si ai timp si de acum incolo, trece si examenul de azi... eu? mai bine tac ca si asa vorbesc prea mult...

data viitoare luam si sania =)) si ne rugam sa nu luam inainte toooti copacii, sau mergem pe bucium? mai schimbam si noi peisajul...

Sa aveti o zi la fel ca voi...





...si ninga, zapada ne-ngroape...