i was made for you

All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true...I was made for you
I climbed across the mountain tops
Swam all across the ocean blue
I crossed all the lines and I broke all the rules
But baby I broke them all for you
Because even when I was flat broke
You made me feel like a million bucks
You do
I was made for you
You see the smile that's on my mouth
It's hiding the words that don't come out
And all of my friends who think that I'm blessed
They don't know my head is a mess
No, they don't know who I really am
And they don't know what
I've been through like you do
And I was made for you...
All of these lines across my face
Tell you the story of who I am
So many stories of where I've been
And how I got to where I am
But these stories don't mean anything
When you've got no one to tell them to
It's true...I was made for you

promisiuni... realitate... fericire...

...am pornit pe drumul acesta cat se poate de increzatoare... fara nici o asteptare si cu o singura promisiune din partea lui: "va fi cel mai frumos an din cati ai trait pana acum"... si s-a tinut de promisiune...

si am reusit sa traiesc intr-un an cat nu traiesc altii in zece... eu am invatat sa fiu a lui iar el s-a daruit cu totul mie... am plans de fericire... ne-am construit o familie si ne-am tesut sperante si vise despre ce are sa fie in anii ce vor urma... am descoperit lumea de mana cu el... am vazut totul de sus... am gustat marea... am fost printesa pentru o zi, cea mai frumoasa zi de pana acum... in fiecare seara adorm pe pieptul lui, ca un copil mic ascultandu-i bataile inimii... in fiecare dimineata ne trezim cu un sarut si un zambet...

peste doua zile impodobim bradul... primul nostru brad... am gasit cele mai frumoase decoratiuni pentru el, Radu a salvat un mos craciun dintr-o gramada mare de cutii stricate, dar e un mos asa simpatic ca l-am luat cu noi acasa... am mai gasit tot felul de globuri mai mici si mai mari, luminite, ghirlande, fundite si... multa dragoste...

privind putin inapoi anul care trece a fost chiar mai mult decat m-am asteptat eu sa fie... a inceput cu un "te iubesc" si se termina cu noi doi casatoriti... cine stie ce ne va aduce anul viitor...

eu va urez de pe acum sa aveti sarbatori pline de caldura sufleteasca... Mosul sa va implineasca cele mai ascunse dorinte si sa nu uitati sa zambiti...

Diana de azi

de scris despre cum a fost mi-e de-a dreptul imposibil... prea multe sentimente, prea multe emotii... m-au inecat de atatea ori lacrimile, nu de altceva ci de fericire...

cum a fost?

exact cum am visat... il am alaturi de mine pe cel care ma cunoaste ca pe o carte citita de zeci de ori dar careia mereu ii mai descoperi ceva... el stie sa-mi aduca zambetul pe fata, sa alunge tot ce-i rau... cum sa ma stranga in brate ca sa ma simt in siguranta... cum sa-mi faca fiecare zi mai frumoasa... stie cum sa ma iubeasca pe mine... stie cum sa aibe rabdare si cum sa ma ajute sa merg inainte...
nunta? am muncit mult amandoi... am pus mult suflet si mai ales multa dragoste iar rezultatul a fost pe masura... sa spun mai multe mi-e greu... trairi puternice s-au declansat atunci in mine... trebuie sa le mai las sa se decanteze ca sa pot povesti...

in rest?

de azi incepe viata care am pus-o putin pe pauza... servici... scoala... examene... zambim si mergem inainte... de acum nu mai sunt una, de acum sunt doi!




...si te iubesc...

bucati din viata ei

nu am povestit nimic de mult... din intamplare azi am rasfoit din nou jurnalul Medeei... am dat peste intamplari care m-au facut sa zambesc... mi-a stors in treacat doua trei lacrimi si mi-a adus aminte cat de frumoasa e... o sa va impartasesc si voua cate putin din el...

"toamna anului trecut...

am fost la Tg. Ocna...m-am intalnit cu prieteni vechi si mi-am facut cunostinte noi... noua mereu ne-a fost usor sa ne integram, era indeajuns sa intram intr-o incapere si toti stiau ca noi suntem acolo...lucrul asta imi dadea incredere in mine, in fortele mele proprii. paream detasata, zambeam tot timpul si lumea toata era a mea dar in spatele acestei fatade era un suflet caruia nu-i venea mereu sa rada si in care rani adanci se deschideau adesea... cand am plecat soarele mi-a zambit... Vania era pe scarile din fata hotelului... l-am sarutat pe frunte si in acel moment am simtit ca va fi ultima oara cand il mai sarut, ultima oara cand il mai vad... mi s-a strans inima si cu toate astea am plecat fara sa ma uit inapoi...

in tren spre casa am stat putin de vorba cu mine si mi-am dat seama ca nu sunt nici pe departe cum mi-as fi dorit sa fiu...ca am uitat cum e sa razi cu toata fiinta si cum e sa te simti bine fiid tu... mi-am promis ca voi zambi din nou, ca-mi voi recapata bucuria...
si fiecare zi era din nou prima zi din restul vietii mele, fiecare zambet mai cald, orice noua cunostinta un posibil prieten... am inceput sa fiu mai deschisa si sa zambesc mai mult, sa ma bucur de fiecare frunza, de fiecare raza de soare, de fiecare zambet de copil... incepusem sa fiu din nou Medeea de altadata...

o sambata... de fapt i-as putea spune ACEA sambata care mi-a schimbat total viata... ne sarbatoream un coleg...eram plini de voie buna si mi-am asumat intr-un fel sau altul calitatea de gazda a petrecerii... erau multe persoane necunoscute, nimic neobisnuit in asta, pe la noi se perinda mereu lume noua...ma simteam uimitor de bine... de parca abia as fi urcat pe un norisor pufos si nimic nu avea cum sa ma coboare de acolo...
pentru catva momente am parasit petrecerea... la intoarcere, pe coridor ma intalnesc cu Codrin... vorbea cu un tanar inalt, imbracat in negru pe care nu-l vazusem pana atunci... apropiindu-ma de ei am inceput sa-l studiez... avea parul castaniu si o piele alba de parca niciodata nu l-ar fi atins vre-o raza de soare... cand am ajuns in dreptul lor Codrin m-a oprit si mi-a spus ca trebuie sa-mi prezinte pe cineva...
-Matei!
-Medeea!
...am ridicat privirea... intai am intalnit doua buze rosii ca ciresele ce-mi zambeau... putin mai sus pe fata alba am dat peste cei mai frumosi ochi albastri pe care mi-a fost dat sa-i vad... ne-am dat mana si am simtit ca ma pierd... i-am zambit si i-am spus ca e plin de paparazzi si ca trebuie sa zambim 5 minute ca la ambasada... as fi fost in stare sa raman asa uitandu-ma in ochii lui mult timp... aveau ceva magnetic...
toata seara m-am simtit ca si cum as fi privita...
ajunsa acasa am observat ca din cand in cand gandurile imi zburau spre ochii albastri...
ceva timp nu am mai auzit nimic de Matei, sa fi fost poate o saptamana... insa Codrin l-a adus tot mai des cu el la intalnirile noastre asa ca incet incet Matei a inceput sa faca tot mai mult parte din tot ceea ce se intampla in viata mea...
iar acum el e mai mult decat un simplu prieten... a ajuns sa fie punctul meu de echilibru, centrul universului meu si cel mai frumos vis devenit realitate..."

asta e doar o frantura dupa care lipsesc cateva pagini... mai departe mai sunt lucruri interesante pe care vi le voi impartasi pe parcurs... poate fac rost si de foile lipsa...

departe de realitate

cafe del mar... silva bruna... inghetata... si inima mea care mai are putin si plesneste de fericire...

...azi mi-am luat liber de la realitate... de aproae o ora ma holb la o fotografie... eu proband rochia de mireasa... nu pot sa-mi dezlipesc ochii de acolo... e prea ca in cele mai frumoase vise rochia... nici daca desenam cand eram mica rochia de printesa in care visam sa ma casatoresc si ma duceam cu desenul nu cred ca as fi nimerit-o mai bine...

aseara m-a luat in brate si m-a intrebat daca asta e ce-mi doresc... e mai mult decat am visat... in fiecare zi e mai mult, in fiecare zi descopar lucruri noi iar peste toate pluteste acel sentiment de bine, de siguranta... am primit tot ce am cerut, toate visele mele se transforma cate unul in realitate... o realiate palpabila unde nimic rau nu ma poate ajunge, unde bratele lui ma protejeaza iar in privirea lui imi gasesc linistea... si e bine, cum niciodata pana acum nu a mai fost... am inceput din nou sa visez(noaptea)... ca atunci cand eram mica, iar eu nu am mai visat de foarte mult timp...

si te iubesc...caci ce-i al tam mi se cuvine mie...

i said yes to the dress :))

...inca putin...

...ieri... ce frumoasa a fost ziua de ieri...

de dimineata nu as fi iesit din casa nici batuta... si numai gandul ca mai sunt atatea pregatiri de facut imi alunga tot cheful... m-am apucat cu Radu de cautat pe diferite site-uri rochii de mireasa... dupa ce ne-am cam minunat de preturi si de unele chiar ne-a luat cu ameteli ne-am gandit ca nu e ok cautatul pe net...

...intr-un sfarsit m-am hotarat! raman la rochia de care m-am indragostit din prima clipa cand am vazut-o in vitrina... oricum accea era rochia la care am visat de mica si cum anul acesta toate visele mele au devenit realitate nu putea sa faca exceptie nici acesta...

aproape la inchiderea magazinului am ajuns si eu... cu Mara de mana, ca pe Radu l-am trimis putin sa vada cum mai sunt parcurile, ca doar nu are voie sa vada rochia inainte :D... am probat rochia iar cand am iesit din cabina de probe si m-am vazut in oglinzi am ramas de-a dreptul cu gura cascata... nici in cele mai frumoase vise ale mele nu mi-am imaginat ca va fi atat de frumoasa... mi-as fi dorit atat de mult sa ma vada si Radu... as fi dat orice sa-i vad expresia fetei... mai de asteptat mai putin de doua luni pana in ziua nuntii cand ma va vedea...

inca putin si vine ziua cea mare... nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul si pe zi ce trece totul incepe sa capete tot mai mult contur iar eu incep sa am emotii din ce in ce mai mari... si e din ce in ce mai bine...